Colțu`meu / Eterna problemă a iazurilor de decantare

Problema iazurilor de decantare din Maramureș este una gravă și greu de rezolvat. Pe lângă bani mulți, este nevoie de specialiști, iar din ăștia nu prea mai sunt pe aici. E bine că se încearcă o rezolvare, că vin miniștri să vadă și chiar să aibă soluții. Dar e mult de lucru. Sunt vreo 14 iazuri mai mari sau mai mici. Și mai multe zone în care se găsesc aglomerări de steril aruncat aiurea. Cea mai bună metodă ar fi exploatarea acestor iazuri. De mulți ani se tot spune că mineritul va fi repornit, iar în contextul actual, economico-militar, o redeschidere a mineritului neferos ar fi mai mult decât necesară. Cum redeschiderea minelor este, în unele cazuri, aproape imposibilă, varianta exploatării iazurilor de decantare este mai ușor de realizat. Practic, netehnic spus, iei din iaz sterilul depozitat și îl duci la procesat. În această variantă, marea problemă ar fi uzina de preparare. Cum Remin nu mai are nimic, cum Flotația Centrală e un morman de fiare vechi, iar hala închisă în care se spunea că există tehnologia necesară preparării e doar o poveste, nu rămâne decât varianta unei uzine de preparare ridicată de la zero sau folosirea unității private. Aici, la noi, există Romaltyn, încă funcțională dacă s-ar lua decizia de a o folosi. Varianta Romaltyn ar fi benefică din două motive. S-ar consuma iazurile care poluează și s-ar completa Iazul Aurul, o modalitate de a putea închide acest iaz definitiv. Pe de altă parte, rezultatul procesării ar aduce beneficii mari procesatorului și proprietarului, respectiv statul și cei care dețin Romaltyn.

Dar și aici e o întreagă poveste, iar în stilul românesc greu de demarat așa ceva.

Ar mai fi posibil de realizat o unitate de procesare în zona munților Apuseni. Zona Brad. Așa s-au lăudat unii din cei care tot deschideau mineritul. Unii oficiali. Din păcate, nu s-a întâmplat nimic. Motivul, banii.