Colțu” meu / De-a taxi

În anumite situații ai nevoie să ajungi mai repede sau mai comod la destinație. Fie acasă, fie în zone comerciale sau de altă natură. Dacă nu ai mașină personală, te folosești de serviciile publice. Autobuz, troleibuz sau taxiuri. Ultima variantă este cea mai rapidă și cea mai scumpă. Dar ce nu faci pentru mai binele personal. O astfel de situație am întâlnit-o recent la spitalul județean. Ai fost la medic, ai primit îngrijiri, tratament și vrei să mergi acasă. La intrarea în spital vin multe taxiuri. Ele sunt parcate spre o margine de clădire și, când se eliberează locurile de la intrare, vin să preia clienți. Așa e de când umblăm cu mașinile mici.

Zilele trecute, după cum spuneam, am fost nevoit să apelez la un taxi. Ajuns în spațiul în care vin mașinile, m-am trezit cu una care a oprit lângă mine. Șoferul m-a întrebat prin gesturi unde merg. I-am răspuns că nu așa departe, la câteva blocuri depărtare. Șoferul s-a uitat la mine ca la un dușman și a dat din mână. Apoi a plecat la alt client. Unul care mergea mai departe, foarte departe. În concluzie, bani mai mulți. Nu mi-a venit să cred. Un taximetrist care refuză o cursă pe motiv de traseu scurt, respectiv bani mai puțini.

Desigur, puteam merge pe jos, dar atunci nu s-a putut. Probabil am înjurat în gând și am așteptat o altă mașină. Același ritual cu mâinile, dar șoferul nu a comentat. M-a dus unde doream fără comentarii. Nu vreau să deschid o discuție în ce privește firma respectivă. Nu am să spun care a fost. Poate am asistat la o situație singulară, deși nu cred.

În fond, fiecare face cum crede. Nu îți convine, poți apela la altul sau poți găsi alte soluții. Trăim într-o țară liberă. Din punct de vedere moral, cel în cauză ar fi trebuit scos din rândul șoferilor de taxi și trimis acasă sau în altă parte. Acolo unde câștigă mai mult, mai pe gustul lui. Încă noi mai folosim serviciul taxi băimărean.