Colțu' meu. Cluj, orașul cu parcări ascunse

Am fost din nou în Cluj pentru a rezolva probleme personale. Aceas­tă nouă vizită în orașul capitală a Agenției de Dezvoltare N-V, struc­tură din care face parte și Baia Mare, mi-a permis să văd Clujul mai pe-ndelete. Vizitându-l des în ultima perioadă, am început să fac comparații cu Baia Mare pentru a vedea ce au ei și nu avem noi. Au un aeroport cum nu vom avea noi niciodată, în schimb traficul rutier este groaznic. Cum a trebuit să caut mai multe adrese, am umblat cu mașina prin păienje­nișul de străduțe ce urcă și coboară pe niște pante destul de abrupte. Am fost și pe bulevardele centrale și am putut să văd cum a moder­ni­zat Boc traficul în Cluj. E groaz­nic. Prima constatare, nu sunt parcări. Nu ai unde parca. Trebuie să mergi la adresa X, ajungi, dar nu poți parca mașina, pentru că nu mai sunt parcări. Te tot învârți și găsești, după zeci de minute, par­cări pitite în spații ale primăriei, dar insuficiente, din punctul meu de vedere. Apoi, parcarea e unde e, iar tu ai treabă la nu știu câte străzi distanță. Pentru cineva care nu e din Cluj, e o aventură.  
Trebuie să fotografiezi locul în care ai lăsat mașina pentru a ști unde să revii.  Deci, demolarea garajelor și modificarea bulevar­delor și a străzilor, în sensul că au dispărut parcările din exteriorul drumu­ri­lor, nu cred că a fluidizat circulația în oraș. Cred că a făcut-o mai complicată, mai obositoare. Am văzut bulevardele, moderni­zate cu celebrele piste verzi pentru biciclete. Ideea pare bună, doar că, într-o zi întreagă, nu am văzut bicicliști care să o folosească. În afara curierilor ce duceau mâncare, nu am observat niciun biciclist. Probabil și ăștia sunt speriați de traficul din Cluj. La sfârșitul zilei, ești obosit, rupt de alergătura fără sfârșit pentru o amărâtă de parcare. Din punctul ăsta de ve­dere, în Baia Mare, păstrând pro­porțiile, e mult mai bine.
Deocamdată.