Colțu`meu / Cine vrea un taxi?

Mai nou am norocul să dau peste taxiuri dubioase de-a dreptul şi mă întreb cum de în oraș se întâmplă atât de multe lucruri ce nu sunt în limitele legale sau ale bunului-simț.

Meseria de taximetrist este una ca oricare alta. Avem nevoie de taxiuri, altfel nimeni nu ar sta pe străzi să ducă oameni de-o parte şi alta a orașului pentru câțiva bănuți. Nu mulți, dar pentru cei care nu au salarii mari, majoritatea, este o sumă importantă şi atunci ai pretenția ca serviciile de taxi să fie măcar bune.

La o prima cursă, șoferul m-a întrebat dacă vreau bon. Cum nu am vrut, respectivul nu a dat drumul la ceas şi m-a taxat după ochi. Sigur, puteam lua însemnele mașinii şi să îl reclam. Dar...

Poveștile continuă. Se spune prin târg că acești taximetriști stau în general pe la spitale, că acolo clienții nu sunt foarte atenți la ce se întâmplă, fiind bolnavi sau gânditori. Pe de altă parte, dacă se urcă patru tineri, să spunem, şi se duc undeva în oraş, este un tarif paușal. Pare ieftin, îşi zic pasagerii, dar șoferul aplică, imperturbabil, tarif de persoană. Adică, te taxează la persoană, nu la kilometrii parcurși, sau mai exact şi la una, şi la alta.

Chestia asta face parte din ciclul români inventivi. Din păcate, inventivitatea noastră se rezumă la prostii, mici furtișaguri, înșelăciuni, din care nu se câștigă mult, dar se pare că este important pentru mulți dintre noi. Nu cred în continuare că suntem un popor de borfași, dar parcă pe zi ce trece numărul borfașilor este tot mai mare, mult prea mare. 

În chestiunea taxiurilor ar trebui să se dea o libertate absolută celor care vor să practice taximetria, respectând criterii stricte, dar fără a îngrădi numărul taxiurilor. Doar atunci concurența şi-ar spune cuvântul. Borfașii ar fi excluși.