Calea, Adevărul, Viaţa/ Soborul Sfinților Apostoli

Toți Sfinții Apostoli sunt serbați în calendarul ortodox pe 30 iunie, fiind prăznuiți în următoarea zi după căpeteniile apostolilor Petru și Pavel.
Cei Doisprezece Apostoli au fost aleși de Mântuitorul în mod individual pentru virtuțile pe care le avea fiecare în parte, pentru tăria de caracter atât de necesară în a putea înfrunta opiniile extrem de diferite. Însă, cea mai de preț calitate a lor a fost convingerea personală că în fața lor, sorbindu-I fiecare vorbă, se afla însuși Cuvântul Adevărului. Pentru meritul lor în propovăduirea Evangheliei lui Hristos la toate neamurile, vom arăta câteva aspecte din viața și activitatea fiecăruia. 
Sfântul Apostol Petru, mai marele apostolilor, a fost frate cu Andrei cel întâi chemat, din Betsaida Galileei, fiul lui Iona, din seminția lui Simeon. Sfântul Apostol Petru a propovăduit Evanghelia mai întâi în Iudeea; apoi în Antiohia, în Pont, în Galatia, în Capadochia, în Asia, în Bitinia și în Iliric. S-a pogorât și până la Roma și a bine vestit Cuvântul lui Dumnezeu în toată Italia. Iar mai pe urmă, Petru a fost răstignit pe cruce cu capul în jos de împăratul Nero și s-a dus la cele cerești. Lui i se atribuie şi două Epistole sobornicești.
Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, a fost la început ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul și a mers cel dintâi în urma Mielului lui Dumnezeu Care ridică păcatele lumii. Era fratele Sfântului Apostol Petru, pe care l-a și adus la Hristos. După primirea Sfântului Duh, el a propovăduit pe Hristos în Bitinia și în toate țările de pe lângă Marea Neagră, în Herson și în Rusia. Apoi, propovăduind în Sciția cea Mare, în Sinopi și în Miotia, s-a întors în Tracia și s-a pogorât în Elada și în Pelopones, unde a fost răstignit de antipatul Egheat în cetatea Patras din Ahaia. 
Sfântul Apostol Iacov, fiul lui Zevedeu, cel numit „fiul tunetului”, era fratele Sfântului Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, care a văzut slava Schimbării la Față a Domnului în Muntele Tabor. După Înălțarea Domnului, a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu mai întâi prin toată Iudeea și, după aceea, în Spania. Apoi, întorcându-se iarăși la Ierusalim, a băut paharul pătimirii pentru Hristos, pe care a făgăduit să-l bea, fiind ucis de Irod Agripa. 
Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, a fost apostolul cel iubit al Domnului, care a stat lângă Sfânta Cruce cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. El a propovăduit Evanghelia lui Hristos în Efes și în toată Asia. Aflându-se în insula ce se numește Patmos, s-a învrednicit de negrăite descoperiri dumnezeiești care sunt consemnate în Sfânta Scriptură. Întorcându-se în Efes și aducând la Hristos multe popoare din părțile Asiei, s-a odihnit în pace, fiind îngropat la adânci bătrâneți. 
Sfântul Apostol Filip era din aceeași cetate cu Petru și cu Andrei. El era știutor iscusit al cărților prorocești și al Legii celei vechi. Tot el a adus la Hristos pe Natanail. Sfântul Apostol Filip a propovăduit pe Hristos în părțile Asiei, împreună cu Sfântul Apostol Vartolomeu și cu Maria, sora sa. El a fost ucis de păgâni în Ierapoli din Frigia, fiind răstignit cu capul în jos. 
Sfântul Apostol Vartolomeu era de neam din Galaad. El a propovăduit Evanghelia mai întâi în Siria și în Asia de sus, uneori împreună cu Sfântul Filip, iar alteori, singur. Apoi, după sfârșitul lui Filip, s-a dus în India, unde a petrecut multă vreme întru buna vestire, întorcând pe mulți la Hristos și tălmăcind Evanghelia scrisă de Sfântul Evanghelist Matei, în limba indiană. De acolo s-a dus în Armenia, unde a fost răstignit pe cruce cu capul în jos. 
Sfântul Apostol Toma, care s-a numit și „geamăn”, era din Paneiada, cetatea Galileei. El a fost acela care a pipăit rănile Domnului după Învierea Lui. El a propovăduit pe Hristos partenilor, midenilor, perșilor, ircanilor, bactrilor și brahmanilor, până la cele de pe urmă părți ale Indiei. Iar în părțile Calamidului, fiind împuns cu sulițele, a murit pentru Hristos. 
Sfântul Apostol Matei, fratele lui Iacov al lui Alfeu, a fost chemat la apostolie de la vamă. El a fost întâiul scriitor al vieții lui Hristos, scriind Sfânta Evanghelie în limba aramaică. El a propovăduit pe Hristos în toată Etiopia, unde, în cetatea ce se numea Mirmeni, a trecut mucenicește din viața aceasta. 
Sfântul Iacov al lui Alfeu a fost fratele Sfântului Apostol Matei și a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în diferite țări și la felurite popoare închinătoare de idoli. Deci, aducând la Hristos multe popoare, și-a săvârșit pătimirea fiind răstignit pe cruce și a fost numit „sămânță dumnezeiască” de neamurile care se întorseseră. 
Sfântul Apostol Iuda este numit de Luca „al lui Iacov”, căci era fratele lui Iacov, întâiul episcop al Ierusalimului, care a fost numit „fratele Domnului”. Iar de Matei și de Marcu a fost numit Levi și Tadeu. El a propovăduit pe Hristos în Iudeea, în Galileea, în Samaria, în Idumeea, în Arabia, în Siria și în Mesopotamia. Iar în părțile Araratului el a fost spânzurat pe o cruce de lemn de către închinătorii de idoli și, fiind străpuns de săgeți, și-a dat sufletul său pentru Domnul. 
Sfântul Apostol Simon, cel din Cana Galileei, la a cărui nuntă Iisus Hristos a prefăcut apa în vin, a fost numit Zilot, pentru râvna sa pentru Hristos Dumnezeu, și a binevestit cuvântul mântuirii în Mauritania și în Africa. Apoi, fiind răstignit de necredincioși în Britania, și-a dat duhul său în mâinile lui Dumnezeu. 
Sfântul Matia, care s-a numărat în rândul Sfinților Apostoli, în locul lui Iuda vânzătorul, a propovăduit pe Hristos în Etiopia, suferind acolo multe pătimiri, sfârșindu-și viața mucenicește. 
Sfântul și Marele Apostol Pavel, care, mai târziu decât toți, a fost chemat de sus de Domnul la apostolie, arătându-se vas ales al numelui lui Hristos, L-a propovăduit pe El înaintea neamurilor și împăraților, începând de la Ierusalim până la Roma, fiind învățător al multor popoare. El a fost ucis în vremea împăratului Nero. Acest sfânt Apostol, asemenea cu Sfântul Apostol Petru, se cinstește de Biserică ca acela care s-a ostenit mai mult decât alți apostoli pentru buna vestire a lui Hristos.