Bucuria pelerinajului – cu dor și drag din Țara Sfântă

În ianuarie 2026, Agenția „Pelerinul Creștin” a Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, cu binecuvântarea și purtarea de grijă a Preasfințitului Părinte  IUSTIN, a reluat pelerinajele în Țara Sfântă – Israel.

Din nou în Israel, după trei ani

În octombrie 2023, eram în Israel, totul decurgea normal, vizitasem 80% din obiectivele religioase și a început războiul, au fost două zile grele în care cu ajutorul lui Dumnezeu, a Maicii Domnului și a Sfinților am reușit să ne întoarcem acasă sănătoși. În acele momente, m-au încercat mai multe sentimente și gânduri, am zis că nu știu dacă mă voi mai întoarce în Țara Sfântă, având experiența a peste 20 de grupuri povățuite. Nefiind vorba doar de viața mea, ci a 50-60 persoane.

După ce m-am întors acasă, dorul de Hristos, dorul de Țara Sfântă m-a cuprins într-un timp foarte scurt și am afirmat că, atunci când voi simți că se poate din nou, dacă este spre binele oamenilor și spre slava Bisericii, nu voi ezita să reiau pelerinajele în Țara Sfântă.

În anul 2024 situația geopolitică nu a permis derularea de pelerinaje. În anul 2025 am avut două încercări de a relua pelerinajele în Israel, din păcate, nereușite.

În luna mai pentru prima dată, din cauza războiului din Gaza, compania aeriană a anulat zborul și în luna august, când ne doream să ajungem la minunea Norului Luminos de pe muntele Tabor, am luat noi decizia de a anula pelerinajul din aceleași cauze, de instabilitate.

La finalul anului 2025, dorința puternică de fi din nou pelerini în Țara Sfântă m-a determinat să încep formarea grupului, exista dorința, mă rugam lui Dumnezeu, mă visam din nou în Țara Sfântă. Și am dat drumul înscrierii să văd dacă oamenii sunt dornici, dacă au curaj, uneori îmi exersam și eu curajul.

Știind și trăind momentele din anul 2023, mă gândeam uneori dacă să merg sau să nu merg. Este vorba de viața a 60 de persoane, mărturisesc cu emoție că mă gândeam și la familia mea, eram conștient de existența unui risc.

Dar ceea ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu.

Grupul s-a format relativ repede, comparativ cu alte grupuri, am ajuns la numărul maxim. Din păcate, pentru că locurile sunt limitate, nu am putut să răspundem afirmativ tuturor solicitărilor.

Dumnezeu ne arată dragoste prin trei minuni, care se repetă în fiecare an. Sfânta Lumină, Norul luminos pe muntele Tabor și Întoarcerea Râului Iordan, la acestea visăm și noi creștinii.

De la o mică neîmplinire, la o mare binecuvântare

În 2023, odată cu izbucnirea războiului, singurul obiectiv religios pe care l-am ratat a fost Întoarcerea Râului Iordan, locul Botezului Mântuitorului Iisus Hristos. În anul 2026, am programat acest obiectiv, dar fără a garanta acest lucru pelerinilor, pentru că trebuie respectate legile și regulile locului.

Dacă Dumnezeu va vrea vom ajunge, gândeam, doream, uneori spuneam, mă rugam.

Dumnezeu împlinește cererile nu pentru vrednicia noastă, ci din dragostea lui nemărginită și dacă ceea ce primim este folositor, ziditor și mântuitor.

S-a apropiat plecarea, mai erau câteva zile, am luat binecuvântarea Preasfințitului Părinte IUSTIN, care mereu ne însoțește cu rugăciunea, ne sfătuiește.

Situația în Israel nu era diferită față de ultima jumătate de an, iar cea geopolitică mondială era una apăsătoare, riscuri mai mari sau mai mici există de fiecare dată.

I-am simțit pe toți membrii grupului foarte pregătiți de a păși pe urmele Mântuitorului, nu am primit niciun mesaj sau vreun telefon cu întrebarea „dacă mergem ce va fi”, „dacă este siguranță”. Eram poate cel mai șovăielnic.

Necredința mea s-a transformat prin credința și curajul lor. Din grup au făcut  parte preoți, monarhi și credincioși din Maramureș, Oaș și Satu Mare, iar împreună toate le putem întru Hristos care ne întărește.

Uneori credința sau necredința ne este verificată pentru a vedea dacă putem primi bucurie și binecuvântare. Cu două zile înainte, după ce am discutat la Reprezentanța Patriarhiei din Ierusalim cu persoanele în măsură să spună cum este situația de acolo, au apărut câteva știri care mi-au adâncit îndoiala. Colegii de la Centrul Eparhial, familia, m-au întrebat: ,,Părinte Valeriu, mergi în Israel?” Nu aveam un răspuns, dar după câteva discuții cu Maicile de la Bârsana, care erau parte din grup, mi-am învins fricile, m-au ajutat Femeile Mironosițe, cele curajoase. Bărbații întrebau cum de merg, deoarece unii colegi preoți au anulat grupurile. Am zis: Mergem! Doamne ajută necredinței mele! Și am pornit la drum.

Binecuvântările au fost nenumărate: de la Betleemul Nașterii, la Ierusalimul Învierii, am participat pentru prima dată la Minunea Întoarcerii Râului Iordan – Da și noi am văzut!, am primit binecuvântarea de la Patriarhul Ierusalimului, Teofil al III-lea, am participat și am slujit la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Sfântul Mormânt, cât și la Biserica Nașterii. Ne-am întâlnit cu Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, românul nostru drag în rugăciune. Bine te-am găsit, Israele! Mai multă liniște, cele mai profunde trăiri.

Am reușit parcurgerea tuturor popasurilor duhovnicești pe care ni le-am propus. Toate bisericile și mănăstirile sunt deschise și ne așteaptă cu drag și dor de Hristos! Am adunat lumină și har și binecuvântare, 7 zile cu trăiri profunde. În cele ce urmează voi descrie câteva momente și câteva trăiri din acest pelerinaj.

În momentul când cineva ia decizia de a face parte dintr-un grup în Țara Sfântă, pornește cu așteptări, dorințe, cereri, probleme, frământări, gânduri, poate ultima scăpare și salvare este Dumnezeu, care de fiecare dată ne primește dacă avem inima curată. Am ajuns, cu emoție, cu bucurie, cu împlinire, din nou în Țara Sfântă, ianuarie 2026.

Începem descoperirea fiecărui loc, de ce Țara Sfântă este centrul creștinătății, cel mai frumos loc de pe pământ: pentru că aici Iisus Hristos a ales să se nască, să crească, să pătimească și să sfințească locurile cu Sfânt sângele Său, ca să ne mântuiască.

După un scurt popas la locul unde este mormântul Sfântului Gheorghe, am plecat spre Muntele Măslinilor, valea lui Iosafat și punctul de belvedere asupra cetății Ierusalimului. Aici este locul Judecății de Apoi, ne vom reîntoarce cel puțin atunci la judecată; încheiem ziua în Grădina Ghetsimani, Biserica Națiunilor și Mormântul Maicii Domnului.

A doua zi, după o meditație la Biserica Pater Noster, asupra rugăciunii Domnești Tatăl Nostru, ne-am îndreptat către cetatea Ierusalimului pentru vizita la Patriarhia Ierusalimului. Nu eram singurii, peste 300 de pelerini români, credincioși, așteptau cu emoție și bucurie multă venirea Patriarhului Ierusalimului, Teofil al III-lea. Preafericirea Sa ne-a pus la suflet un bogat cuvânt de învățătură, contribuind la conștientizarea importanței locului și momentului. Ne-a binecuvântat pe fiecare in parte. Din partea Delegației Maramureșului și Sătmarului i-am oferit o icoană și o machetă cu o biserică de lemn din Maramureș realizate de atelierele Mănăstirii Bârsana.

Ne-am continuat ziua cu emoție, știind că seara vom participa la Sfânta Liturghie la Biserica Învierii, altarul fiind Sfântul Mormânt, un moment de trăire profundă, de rugăciune, de întărire în credință și în sporirea faptelor bune.

În drumul spre Biserica Învierii, cu lumânări aprinse, în liniște, am parcurs Drumul Crucii sau Via Dolorosa, citind Evangheliile la fiecare oprire.

Bucuria mi-a fost foarte mare, pentru că majoritatea pelerinilor s-au spovedit și s-au împărtășit în cadrul Sfintei Liturghii. Ce poate fi mai frumos?! La final, toți pelerinii au fost stropiți și au gustat din Agheasma mare, de asemenea ne-am închinat la Tezaurul Sfântului Mormânt, grupul cântând Hristos a înviat!, un moment unic, înălțător, cum au spus unii dintre pelerini: „A fost pentru noi noaptea de înviere, ziua de Paști”.

„Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4,4).

Era ziua ajunului Bobotezei când are loc minunea întoarcerii Râului Iordan; chiar dacă nu am dormit deloc, nimeni nu a resimțit oboseala. De la Sfânta Liturghie, am gustat puțin câte ceva la micul dejun și ne-am îndreptat spre Iordan.

O nouă zi, noi trăiri duhovnicești, noi emoții, locuri noi, atât de mult har și binecuvântare peste sufletele noastre. Cu mici încercări și ispite, am ajuns la Iordan, într-un loc cu vizibilitate spre zona unde are loc întoarcerea râului, așteptarea a fost scurtă și ziditoare când îl ai alături pe Dumnezeu. „Marea a văzut și a fugit, Iordanul s-a întors înapoi” (Psalmul 113,3). Putem afirma cu tărie  că am văzut și noi această minune cu ochii și sufletele noastre. De ce?! Pentru a ne întări în credință. Planul Lui Dumnezeu este de a uni dumnezeirea cu umanitatea. Cu toții am luat binecuvântarea Iordanului la locul Botezului.

Cu fiecare secundă, cu fiecare pas, am continuat urcușul nostru duhovnicesc cu Muntele Sionului, Așezământul Românesc de la Ierusalim, cu Ierihonul, Ein Karen-ul, cu Calea Crucii care se termină în Biserica Învierii, acolo este altarul de pe Golgota, Piatra Ungerii; fiecare pelerin intrând și închinându-se la Sfântul Mormânt cel dătător de viață, care ne-a adus de la moarte la viață.

Timpul trecea prea repede, zilele în Țara Sfântă scădeau, bucuria și iubirea noastră creștea. Alte două momente aparte au fost la Hozeva unde ne-am închinat la Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, Românul nostru drag, un Sfânt călător, care de multe ori merge și ajută acolo unde este nevoie.

Sfântul Ioan Iacob este un Sfânt pelerin, papucii lui erau murdari și umezi, semn că îi ajută pe cei care cred cu adevărat, mijlocește pentru noi la Tronul Preasfintei Treimi.

Liturghia și închinarea la Biserica Nașterii din Bethleem – „Casa Pâinii”- ne va rămâne în suflete pe veșnicie. Am colindat și ne-am colindat într-o seară de Crăciun la Peștera din Bethleem. Aici s-a născut Pruncul Iisus Hristos, să-I facem loc în ieslea sufletelor noastre. Ne-am mai oprit la Beit Sahur – Câmpul Păstorilor, Mănăstirea Sfântului Sava, Mănăstirea Sfântului Teodosie și Peștera Magilor.

Am plecat spre nord – Galileea Neamurilor, locurile atât de iubite de Mântuitorul Iisus Hristos, aici a copilărit și a săvârșit atât de multe minuni.

Principalele popasuri duhovnicești au fost la Biserica „Bunei Vestiri”, casa unde au locuit după întoarcerea din Egipt, situate în Nazaret; Capernaumul care L-a adoptat, Muntele Tabor unde s-a schimbat la Față, Muntele Fericirilor cu Predica de pe Munte; Tabgha și locul primei minuni la Nunta din Cana Galilei.

Am încheiat pelerinajul pe Marea Galileii, într-o corabie. A fost furtună, dar n-am simțit frică, pentru că la cârmă era Tatăl Nostru cel din ceruri, nu ni se putea întâmpla nimic rău.

Ne-am întors acasă cu bucurie, lumină, credință și speranță, să mărturisim cât bine ne-a făcut nouă Dumnezeu.

Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Bucuria noastră!

Consilier Eparhial

Pr. Valeriu-Mircea VANA

Director Agenția Pelerinul Creștin