Biblioteca de idei. Istoria, tot mai aproape de noi!

Minunate momente, de mare înălțare sufletească, s-au săvâr­șit sâmbătă 29 mai 2021 la Plopiș (comuna Șișești), satul natal al vrednicului de po­menire Arhiepiscop Justinian, de la a cărui venire în această lume dornică de mântuire se îm­plinesc 100 de ani. Toate gândite și binecuvântate de ie­rarhul locului, Preasfințitul Iustin, împreună cu care, într-un sfânt și rodnic tandem „Voievodul spiritual” trecut la cele veșnice în urmă cu cinci ani a împlinit o lucrare fără de seamăn pe teritoriul românesc al credinței noastre ortodoxe. Anterior, evenimente evocative avuseseră loc la Rohia, acolo unde, ca într-un Athos național, Dumnezeu a lăsat să se așeze tainice țesături de destine pentru mulți dintre cei ce au simțit maximal credința și stăruința, cu deosebire Nicu Steinhardt și Ioan Alexandru.

Mi-am bucurat sufletul și eu într-o împreună rugare cu cei doi ierarhi – P.S.S. Iustin și P.S.S. Timotei – însoțiți în liturghie și-n celelalte înalte festivități de zeci de preoți, slujitori ai altarelor maramureșene, clujene și din alte lăcașuri de credință (inclusiv din Ierusa­lim!). Am avut totodată plă­ce­rea să-l reîntâlnesc și să de­­pănăm amintiri despre Justi­nian pe profesorul de istorie Ioan Puț, coleg timp de două legislaturi în Adunarea Eparhială, condusă de consăteanul său Justinian. Fost director al Școlii din Șurdești și un sensibil istoriograf la catedră ca și în viață, Ioan Puț a publicat în 2014, împreună cu soția sa Zelica, mo­nografia satului Plopiș (Ma­ra­mureș), pe care l-au etichetat, la sugestia arhiepiscopului nostru, „un sat cu oameni cre­dincioși și harnici”. Cartea, însă, demonstrează și un alt adevăr fundamental dacă stăm să socotim ce fii ai satului, (menționat pentru prima dată la 1583) au ales să-l slujească pe Dumnezeu definitiv și devotat.

I.P.S. Justinian Chira, născut la 28 mai 1921, în Duminica Mare. Având ca părinți pe Ilie Chira (1871-1937) și Maria Chira, născută Puț (1884-1949); Pr. Iustin Tira, (n. la 4 aprilie 1951), vicar administrativ al Arhiepiscopiei Vadului, Felea­cului și Clujului; arhim. Venia­min Micle, distins cărturar al monahismului ortodox (a scris și publicat peste 100 de cărți!), poliglot, călugăr de vocație și de devotament, om al rugăciunii și un scormonitor acribios al comorilor spațiului spiritual românesc; arhim. Emanuel Rus, doctor în filologie, stareț al Mănăstirii Bixad din județul Satu Mare, slujitor o bună bucată de vreme la Rohia (! cu Justinian, Iustin, Serafim Man, Nicolae Steinhardt s.a.!); pr. Mihai Victor Tira de la Parohia „Sfântul Nicolae” Baia Mare, președinte executiv al Fundației „Justinian Arhiepiscopul”; cel ce a purtat de grijă la toată multa osteneală de a avea lângă biserica nouă din Plopiș Casa Memorială Justinian și bustul în bronz al marelui ierarh și slujitor în Via Domnului; Pr. Cornel Pop de la Parohia din Soconzel, județul Satu Mare, ierom. Teodorit (Toma) Puț, stareț la Schitul „Sfântul Mina”, aparți­nător de Mănăstirea Sihăstria, județul Neamț; monahul Filaret Puț (decedat); Pr. Ioan Sălni­ceanu, Parohia Terebești (Satu Mare); Pr. Mădălin Bontoș, Parohia Câmpu Negru, Sighetu Marmației s.a.

Ca vorbitor la inaugurarea Casei Memoriale „Justinian Ar­hie­piscopul”, am subliniat și rolul monografului satului, dar mai ales nevoia cunoașterii istoriei naționale și cu deosebire a istoriei locale de mare anver­gură, a personalităților ce s-au ridicat din pământul sfânt al Maramureșului. E minunat să vizităm incintele sacre ce stră­juiesc și servesc memoria noas­tră, dar mult mai împlinitor de bucurie să poți face plecăciune lângă cei înveșniciți în bronzuri cu care ai fost contemporan și despre care amintirile curg limpede și sincer. Da, căci pe tot parcursul zilei, cred că s-au derulat atât în discursuri, cât și în discuțiile interpersonale dintre participanți, sute de decupaje de viață avându-l în centrul atenției pe El, Blândul Păstor, „stăpânul”, duhovnicul, înțelep­tul Justinian. E și aceasta o formulă, de a ne apropia și apropria istoria, de a o aduce tot mai lângă noi.