Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CXXXX)

·        Februarie 1903. Ia sfârșit frumoasa corespondență dintre Aurelia Russu și Octavian Goga. În „Luceafărul” din 1 martie 1903, Goga publică ultimele două poezii „tematice”: Plângi, copilă…, semnată Octavian și a doua un imaginar răspuns De ce?, semnată Lia. Aurelia nu va arăta nimănui epistolele trimise de poet timp de 65 de ani! Fericitul „descoperitor”, în 1968, a fost poetul și preotul Victor Ilieșiu, care va scrie studiul intitulat O etapă necunoscută a vieții şi operei lui Octavian Goga (în revista „Limbă și literatură”) și va insera și 11 din scrisorile Aureliei.

·        31 martie 1903. Petre Dulfu este recompensat de Academia Română cu Premiul „Adamachi” pentru traducerile din Euripide: Ifigenia în Aulida și Ifigenia în Taurida. Raportul de propunere este realizat de N. Quintescu, „referentul comisiunii premiilor”, care scrie, printre altele: „Deoarece dl. traducător a făcut mărturisirea că în cursul lucrării sale... a consultat... și câțiva traducători ai Ifigeniei, francezi, germani și maghiari, în proză și în versuri, am căutat să controlez acea mărturisire... și în colaborare cu colegul nostru, profesorul special în ale elinismului, dl. Caragiani, și convingerea noastră comună a fost că în adevăr textul poetului grec s-a luat de bază la elaborarea traducerii române, pe când traducerile streine consultate au servit numai ca auxiliare...”. Iar la final, în raport se scrie: „Nu ezit a considera Ifigeniile lui Dulfu ca o adevărată operă literară, excelentă sub toate punctele de vedere. Ne putem mândri cu o asemenea traducere, una din cele mai bune cu care s-a înzestrat azi literatura română, din poeții antichității clasice”.

·        31 iulie 1903. „Telegraful român”, nr. 85 informează că Alexandru Mocioni, aflat la tratament în străinătate, nu va putea participa la Adunarea Generală a ASTREI organizată la Baia Mare de conducerea Despărțământului Sătmar-Ugocea: „Pregătirile în stil mare ce le făcuse brava noastră inteligență națională din părțile Sătmarului și Ugocei, ne dau speranța că ideea culturei naționale va serba cu mare triumf la Baia Mare” – se menționează printre altele în textul scrisorii.

·        9-11 august 1903. La Baia Mare are loc cea de-a X-a Adunare Generală a ASTREI. Au rostit cuvântări memorabile: George Pop de Băsești, Vasile Lucaciu, Constantin Lucaciu. Alexiu Pocol, George Șuta, Ioan Pop, Dimitrie Ciontea și Partenie Cosma reprezentant al conducerii ASTREI Centrale, președintele acesteia, Alexandru Mocioni și vicepreședintele Iosif Sterca Șuluțiu neputând participa din „cauze sanitare”. A fost prezent și reputatul lingvist Sextil Pușcariu, ca ziarist din partea „Gazetei de Transilvania”. Alte prezențe de presă notabile: dr. Valeriu Braniște de la „Drapelul” Lugoj, Ion Agârbiceanu de la „Unirea”, I.V. Păcățianu de la „Telegraful român”, mulți dintre ei promovați în forumul suprem al „suflării românești” – Academia Română. De altfel, atmosfera adunării de la Baia Mare a devenit „academică” încă din debutul său, Partenie Cosma în discursul său a făcut trimitere la „cuvântarea de inaugurare” a Academiei, ținută de „cel mai competent în această materie, membrul Academiei Timotei Cipariu”, din care și reproduce un pasaj extrem de semnificativ: „Până aici limba și naționalitatea ne-a fost încătușată... Pentru eliberarea limbii naționale va îngriji mai ales chiar această societate literară. Ea va îngriji ca limba română să scape de jugul despotismului sub care a gemut de secole. Ea va îngriji pentru conservarea unității limbii românești în toate provinciile locuite de Români. Ea va reda forma curat națională română, spre a figura cu toată demnitatea între și lângă surorile ei de origine latină”. („Transilvania”, nr. 4/1903, p. 172). Valeriu Braniște a fost și raportor în cadrul adunării generale în chestiunea tipăririi portretelor marilor personalități din istoria poporului român.

·        10 august 1903. La propunerea lui Elie Dăianu și cu susținerea lui Valeriu Braniște Adunarea de la Baia Mare hotărăște ca 2.000 de coroane să fie destinate „procurării de cărți și reviste didactice”.

·        13 august 1903. În „Gazeta Transilvaniei”, nr. 169, relatându-se despre Adunarea Generală ASTRA de la Baia Mare și referindu-se la Raportul tipăririi portretelor marilor bărbați ai Neamului se menționează poziția lui Valeriu Braniște care considera că aceste tablouri trebuie să fie executate numai de către pictori de naționalitate română, „Putându-se astfel încuraja în același timp și arta națională”.

·        29 august 1903. Într-o evocare publicată în „Unirea”, Ion Agârbiceanu descrie „peisajul someșan”, flancat mereu pe maluri de pământuri ale grofilor maghiari, iar țăranii români rămânând tot săraci: „Pare că nu sângele lor a îngrășat plaiurile acestea! Pare că multele rămășițe romane ce se găsesc pe Valea Someșului, n-ar spune a cui odrasle sunt, și că ei sunt băștinașii, ei ar trebui să fie stăpânii. Strănepoții celor ce au pornit sub vulturii Romei și au pătruns în inima Daciei – azi se mulțumesc cu un codru de mălai și nici acela de multe ori nu-l au”. (Prof. Aurel Pășcuț, De ce Ion Agârbiceanu?, în revista „Cuvinte regăsite”, nr. IV, mai, 2002, Revistă de cultură și divertisment a elevilor Liceului Teoretic „Ion Agârbiceanu” Jibou – Sălaj, p. 3-4; Apud M. Zaciu, Ion Agârbiceanu, p. 60).