Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CXXXVII)

·        12 aprilie 1901. Adresă de mulțumire a Societății literare „România Jună” din Viena către mitropolitul Victor Mihalyi, în care îi mulţumeşte pentru donarea unui exemplar din cartea Diplome maramureşene... de Ioan Mihalyi de Apșa.

·        12 aprilie 1901. Scrisoare trimisă din Giurgiu, prin care directorul Gimnaziului clasic „Ioan Maiorescu” îi mulțumește mitropolitului Victor Mihalyi de Apșa pentru trimiterea lucrării Diplome maramureșene... de Ioan Mihalyi de Apșa.

·        13 aprilie 1901. Adresă de mulţumire a Societății de lectură „Petru Maior” din Budapesta către mitropolitul Victor Mihalyi în care îi mulțumește pentru donarea unui exemplar din Diplome maramureșene... Semnează: Victor Păcală Jr., președinte și Constantin Moga, secretar.

·        20 aprilie 1901. Scrisoare trimisă de Izidor Cheţean din Alba Iulia mitropolitului Victor Mihalyi de Apşa, în care îi mulțumește pentru trimiterea unui exemplar din Diplome maramureșene... de Ioan Mihalyi de Apșa.

·        21 aprilie 1901. Scrisoare trimisă de Vasile Maior din Husasău de Criș către mitropolitul Victor Mihalyi de Apșa în care îi mulțumește pentru trimiterea opului Diplome maramureșene..., arătând că numai timpul nefavorabil şi boala reumatică l-a împiedicat să-i mulțumească în persoană.

·        24 aprilie 1901. Scrisoare de mulțumire trimisă din Deva de avocatul Francisc Hossu Longin (ginerele lui George Pop de Băsești), către mitropolitul Victor Mihalyi de Apșa („prea grațiosul părinte”), pentru trimiterea lucrării Diplome maramureșene..., scrisă de Ioan Mihalyi de Apșa.

·        29 aprilie 1901. Scrisoare de mulțumire adresată de judecătorul Vasile Hossu din Cluj către mitropolitul Victor Mihalyi de Apșa, pentru trimiterea „opului istoric Diplome maramureșene”, care „aduce la cunoștință publică prețioase documente referitoare la consângenii noștri maramureșeni”.

·        22 mai 1901. Carte poștală trimisă de profesorul N. Fabian de la Gimnaziul român din Beiuș, către Ioan Mihalyi de Apșa, prin care îl roagă să trimită gimnaziului 5 exemplare din Diplome maramureșene.... Adresa destinatarului: „Spectatului Domn dr. Mihalyi Ioan, Advocat, protofisc, Membru al Academiei Române, Maramoros Sziget”. Încheierea: „Primiți ovațiunile noastre! Onorifică distingere!”.

·        20 august 1901. Cercetătorul german Gustav Weigand trece din Bucovina, peste Tihuța, în Ardeal, unde își va continua întâlnirile și cercetările sale dialectale.

·        21 septembrie 1901. Printr-o cerere adresată episcopului de Gherla Ioan Szabo, enoriașii din Rodna, grupați în jurul botanistului Florian Porcius, devenit membru al Academiei Române în 1882, solicită numirea lui Vasile Lucaciu ca preot în parohia lor, considerându-l „o persoană morală, religioasă, orator bun și aprig apărător al cauzelor școlare și bisericești”(...), cunoscător de limbi străine (...), care prin cultura și ținuta sa poate să insufle respect altor inteligenți din localitate. (vezi Simion Retegan, Luptând pe două fronturi. Memorandistul Vasile Lucaciu, Cluj-Napoca, 2016, p. 380-381).

·        Septembrie 1901. Aurelia Russu dezvăluie familiei planul său personal de a continua studiile la Budapesta. Este refuzată de părinți, deoarece aceștia aflaseră de cele întâmplate la Tohanul Vechi și, în plus, erau deranjați că ei erau greco-catolici, iar Octavian Goga ortodox. Vor urma 51 de scrisori trimise din Budapesta la Feiurd, unde Aurelia lucrează ca învățătoare.

·        30 octombrie 1901. Adresa nr. II 3875 a secretarului general al Academiei Române, D. Sturdza, către Ioan Mihalyi de Apșa, în care îi relatează modul de acordare a premiilor „Năsturel Herescu”.

·        2 noiembrie 1901. De la Roma, Vasile Lucaciu îi scrie Regelui Carol I al României, cerându-i sprijin pentru a putea cerceta și pune în valoare unele documente referitoare la istoria națională „aflătoare la arhivele Vaticanului”. În scrisoare, Vasile Lucaciu îi redă suveranului României discuția avută cu primul-ministru maghiar Kálmán Széll în iunie 1900, când demnitarul ungur l-a atenționat: „Și eu îți spun că-ți vom arăta că mai tare e guvernul maghiar decât popa din Șișești. Voința noastră este să te izolăm de către poporul din Șișești și asta o vom face”.

·        20 noiembrie 1901. V. A. Urechia îi scrie din București lui Vasile Lucaciu. Documentul se află la Muzeul Unirii din Alba Iulia.

·        16 decembrie 1901. Octavian Goga îi scrie Aureliei Rusu: „Pe drum m-opresc și stau și-ascult/ Pe mine cine m-a strigat?.../ Cu glasul dulce tremurat/ Nimic... nimic... sărac băiat.../ A fost demult... demult... demult. Mai aduciți aminte, dragă surioară? Când stam alături la horă? A fost așa demult. Mai e oare adevăr sau poveste?... Atunci eram îngeri. În fine, azi pare totul așa mohorât, searbăd. Aștept, nu știu, pare ca o reînviere a vremurilor de demult. Nu știu, sunt nebun. Tot aștept. Cu câtă nerăbdare aștept cele promise... tot ghicesc în mine... Octavian”.