Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Luni , 21 Iulie , 2025

Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CXXVII)

de Teodor Ardelean

·        12 aprilie 1894. Mitropolitul Victor Mihaly de Apșa, născut la 19 mai 1841 la Ieud, în Comitatul Maramureșului este ales Membru de onoare al Academiei Române. Gestul acesta constituie suprema apreciere posibilă pe linie cărturărească pentru teologul și patriotul maramureșean, ajuns episcop de Lugoj, eparhie în care, sub păstorirea lui, s-au zidit 30 de biserici și s-au restaurat alte 24. În anul următor, va deveni arhiepiscop al Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș și mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, calitate în care a îndrumat școlile române din Blaj și s-a împotrivit încercărilor de maghiarizare a învățământului românesc din Transilvania (Dorina N. Rusu, Marius Porumb, Stelian Mândruț, Membrii Academiei Române din Transilvania, 1866-2016, Editura Academiei Române/ Editura Mega, p. 205).

·        29 aprilie 1894. În ședința Academiei Române, președintele Iacob C. Negruzzi dă citire telegramei trimise de episcopul de Lugoj Victor Mihalyi de Apșa, surprins plăcut pentru alegerea ca „membru onorar”, care dorește Academiei ca „Pronia cerească facă-i parte de toată prosperitatea”. (Analele Academiei Române, Seria II – Tomul XVII, 1894-1895).

·        6 mai 1894. Mare miting de protest în chestiunea Memorandumului, ai cărui „actori” jucau la Cluj (memorandiștii pe de o parte, judecătorii de instrucție și procurorii, de cealaltă parte), se desfășoară la București, la inițiativa „Ligii Culturale”. În fruntea miilor de participanți, cu steaguri desfășurate, a stat ferm „bătrânul profesor universitar” V. A. Urechia, care a propus, iar adunarea a votat o moțiune de protest „contra atentatului comis de maghiari asupra naționalității române din Ungaria și Transilvania”.

·        27 mai 1894. Academia Română și membrii ei se solidarizează cu românii supuși dominației străine, trimițând un Apel în „cauza memorandiștilor transilvăneni”, condamnați pentru acțiunea lor legitimă. Se știe că printre principalii „actori” ai Mișcării Memorandiste s-au numărat: George Pop de Băsești, Vasile Lucaciu, Iuliu Coroianu, Theodor Mihali, Gavril Lazăr.

·        Mai 1894. În numărul 9 al revistei „Vatra”, editată de George Coșbuc, Ioan Slavici și Ion Luca Caragiale se publică poemul lui Petre Dulfu, Cu flori, cu ramuri verzi (Dedicație martirilor de peste munți). Așa a gândit să-și omagieze congenerii ardeleni, el, ardeleanul de la București, în perioada extrem de frământată pentru toți cei cu suflet românesc, a bătăliei Memorandiste (Procesul de la Cluj).

·        30 iulie 1894. O întâlnire excepțională a avut loc în Gara din Oradea, între principalii partizani ai „Memorandumului” – Ioan Rațiu, Vasile Lucaciu și Iuliu Coroianu și Echipa de patrioți români a lui Iosif Vulcan (Teodor Lazăr, Iosif Roman, Dumitru Chiș, Aurel Lazăr, Iustin Ardelean, Iosif Nestor, Florian Duma, Anania Lung, Coriolan Pop, Aurel Văleanu ș.a.). Cei trei se îndreptau spre Seghedin, unde trebuiau să-și ispășească pedeapsa privativă de libertate, iar grupul de români orădeni a venit să verifice în gară dacă Vasile Lucaciu este în tren, căci în gazeta „Tribuna” se scrisese cum că „Leul de la Șișești ar fi fost împușcat de jandarmi în momentul arestării. Mulțimea de români venise încă de la ora 8 dimineața și aștepta cu sufletul la gură sosirea jandarmilor și a celor trei arestați. Bucuria a fost nespusă la vederea lui Lucaciu și, deoarece trenul stătea o oră și jumătate la Oradea, cei trei patrioți cu jandarmii însoțitori s-au așezat la „o bere” cu Iosif Vulcan și echipa formată în majoritate din „cercul tineretului român”.

·        Septembrie 1894. Încurajat de B. P. Hasdeu, care îi publicase în „Revista Nouă” poemul De-ale lui Păcală, Petre Dulfu „a adunat din poveștile hazlii relative la Păcală pe toate acelea cari i s-au părut mai frumoase și mai potrivite cu firea acestui personaj” și a alcătuit o „epopee poporală” românească. Lucrarea întreagă, completată și cu 55 de ilustrațiuni executate de Jiquidi și Hlavsa a apărut în septembrie 1894 sub titlul „Isprăvile lui Păcală”, epopee poporală în 24 de cântări (256 p.).

·        7 septembrie 1894. De la Congresul interparlamentar de la Haga, unde, pe chestiunea Procesului Memorandiștilor ce se ținuse la Cluj, Delegația ungară a înregistrat un eșec, V. A. Urechia, președintele „Ligii Culturale” îi expediază o scrisoare lui Vasile Lucaciu, în care îi semnalează cele întâmplate.

·        25 octombrie 1894. La Palatul Imperial din Viena, Împăratul Francisc Iosif îl primește în audiență pe noul ales în demnitatea cea mai înaltă a Bisericii Greco-Catolice din Transilvania, episcopul Victor Mihalyi de Apșa, arhiepiscop și mitropolit. Căci numirea ierarhului maramureșean n-a fost lipsită de presiuni și condiționări, venite mai ales din partea exponenților guvernului ungar, deranjați de faptul că „episcopul se implicase în dieceza sa în diferite acțiuni de natură politică și socială în favoarea poporului român transilvănean”. (Pr. dr. Sorin Valer Rusu, Elogiu arhiepiscopului și mitropolitului Victor Mihalyi de Apșa – academician onorific, în „Familia română”, an. 17, nr. 1-4 (60-63), ianuarie-decembrie 2016, Baia Mare, p. 19-32).