Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CXVI)

14 decembrie 1884. Este data la care Dimitrie Onciul își susține la  Universitatea din Cernăuți teza de doctorat Despre începuturile statelor românești. În acel an îi apare și lucrarea Dragoș și Bogdan, fondatorii principatului românesc. În fapt este cea de-a doua lucrare de istorie publicată în „Convorbiri literare”, unde fusese respins timp de 11 ani (!), dar cu studiul istoric asupra lui Iuga Vodă (Iuga Vodă, domn al Moldovei la 1374 și 1400) a fost foarte bine apreciat de directorul revistei, Iacob Negruzzi.
 

1885. În numerele 15-16, an XIV, pp. 12-14 ale revistei „Transilvania”, George Barițiu publică studiul Starea tristă a locuitorilor din comitatul Marmației. Materialul va fi continuat în numerele 19-20, p. 154.
 

1885. Arhiviștii din Maramureș au descoperit un exemplar datat „Bușag – 1885” din chestionarul lui B. P. Hasdeu, întocmit pentru redactarea lucrării Etymologycum Magnum Romaniae, cu subtitlul Dic­ționarul limbii istorice și poporane a românilor. Exemplarul conține răspunsurile date de Alexiu Pop, preot-director de școală în localitate.
 

1885. Apare, la București, revista „Lumina pentru toți”, cu profil enciclopedic și pedagogic și cu scopul iluminării poporului. Din Comitetul de redacție a făcut parte și Petre Dulfu, alături de Barbu Constantinescu și Theodor D. Speranţia.
 

1885. În „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, IV, p. 714-717, A.D. Xenopol semnează stu­diul Despre Iuga Vodă cu prilejul unui nou document, în care respinge concluziile lui Dimitrie Onciul în această speță istorică.
 

1885. În numerele 15-16 și 19-20 ale revistei „Transilvania” de la Bra­șov, George Barițiu face men­țiuni documentare despre Mara­mu­reș. Avem convingerea că Barițiu aflase de lucrarea In der Marmaros. Ungarische Culturbilder. Von Rudolf Bergner. Mit einer Karte, Munchen und Leipzig, G. Franzscher Verlag, 1885!
 

1885. Petre Dulfu publică un interesant articol în volumul 5, 1885 (p. 124-125, 129), al „Revistei pentru istorie, arheologie și geologie”, condusă de Grigore Tocilescu.
 

6 ianuarie 1885. Corespondența dintre Lucaciu și Barițiu continuă. În scrisoarea din această zi îi vorbește academicianului și despre „Revista catolică”, pe care a început s-o editeze.
 

12 ianuarie 1885. O nouă scrisoare ia drumul Sibiului. Prin corespon­dența dintre dr. Vasile Lucaciu și acad. George Barițiu este extrem de vizibil raportul dintre „ucenic” și „maestru”, dar și faptul îmbucurător că „ucenicul” dă lecții bune „binecuvântate” în ambele ale sale „cre­dințe”: catolicismul și românismul.
 

17 martie 1885. În „Tribuna” lui Ioan Slavici, de la Sibiu, descoperim publicate în articolul de fond două scrisori trimise redacției de Paulina Lucaciu, născută Șerbac, soția dr. Vasile Lucaciu, relevante pentru situația actuală a „Românilor de sub coroana Sfântului Ștefan”. Era pe rol discutarea legalizării proiectului de statut al „Reuniunii Femeilor Române din Comitatul Sătmarului”.
 

19 martie 1885. Cercetătorul Munților Rodnei, Florian Porcius, unul din ctitorii științei botanice de la noi, primit în Academia Română la 10 martie 1882, își rostește Discursul de recepție în fața membrilor areopagului inteligenței românești de pretutindeni: Flora din fostul district românesc al Năsăudului, în Transilvania. Partea I tratează Situa­țiunea și istoricul; Partea a II-a Relațiuni ortografice, hidrografice și topografice; Partea a III-a Rela­țiuni geologice; Partea a IV-a Rela­țiuni vegetaționale. Urmează un Tablou sumar despre speciile colectate și câteva concluzii comparative între Transilvania, Bucovina, Ungaria, Banatul și Comitatul Marmației. Concluzia: „... flora ți­nu­tului nostru conține aproape 69% din cea a României”. Iar teritoriile românești au nevoie presantă de... botaniști! La acest Discurs de recepție Răspunsul a fost oferit de acad. P. S. Aurelian (Vezi Academia Română, Discursuri de recepție, II (1880-1892), București, 2005, p. 409-491).
 

22 aprilie 1885. Profesorul sighetean de limba română Ioan Bușiția îi scrie lui George Barițiu, despre suferințele sale de a fi predat timp de zece ani, în limba maghiară, materii secundare (științele naturii, igienă și gospodărie) la Preparandia din Sárospatak: „Săracă națiune română, mult te-am adorat și departe am căzut de tine …” Iar în scrisoarea din 22 aprilie revine: „Mă doare foarte că aici în străinătate sunt lipsit de unica consolațiune de legătură românească, de «Observatorul», (n.n. – înființat în 1878 de Barițiu), al cărui stimat lector sunt deja de cinci ani …” Iar în încheiere, revine speranța și tonul optimist: „Vă asigurăm că rămânem tot cei vechi, români suntem în putere și românu-n veci nu piere”.
 

21 noiembrie 1885. La Adunarea Generală a „Asociațiunii pentru cultura poporului român din Mara­mureș”, Ioan Mihalyi de Apșa anunță terminarea lucrărilor internatului pentru elevii români ce studiază în școlile maghiare din Sighet, care au costat peste 40.000 de florini. Cele mai mari donații au fost făcute de episcopul Lugojului, dr. Victor Mihalyi de Apșa și frații săi, Petru, Ioan și Gavrilă.