Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CXLVIII)

·        18 noiembrie 1907. În satul Glod, comuna Strâmtura din Maramureș vede lumina zilei Mihai Pop, cel care a propulsat Maramureșul cu valorile lui pe plan național și internațional. Tatăl său, Ștefan Pop, pe când copilul avea patru ani, a fost mutat în parohia greco-catolică Apșa de Jos. Aici va urma și tânărul Mihai clasele primare și gimnaziale, apoi liceul la Sighet. La Universitatea București urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie, luându-și licența cu o lucrare axată pe folclorul maramureșean, sub conducerea lui Ovid Densusianu. Are privilegiul să continue la universități de prestigiu din Europa: Praga, Varșovia, Bonn, Cracovia, Bratislava. În anul 1942 își susține teza de doctorat la Universitatea din Bratislava, cu tema „Cuvinte compuse de origine slavă bisericească în vechea limbă românească scrisă”, în limba cehă. A făcut parte din echipele Școlii Sociologice de la București ale lui Dimitrie Gusti. A propus reprezentarea Maramureșului în Muzeul Satelor Românești, printr-o biserică de lemn (din Dragomirești) și o gospodărie tradițională completă (din Ieud).

·        1908. Apare volumul II din Graiul nostru, al cărui prim volum, în 1906, marca cei 40 de ani de domnie ai lui Carol I. În acest corpus editorial sunt cuprinse texte din Basarabia, Bucovina, Maramureș, Țara Oașului, Transilvania, Crișana, Banat și Serbia, inclusiv din graiurile istroromân, meglenoromân și aromân. Sarcina alcătuirii acestei culegeri au avut-o I. A. Candrea, Ovid Densusianu și Th. D. Speranția. Cele 5 texte din Maramureș sunt reluate din colecția Alexandru Țiplea (Fata Soarelui, Inelul și năframa, Fata cetinii, Sus la Țara Românească și un descântec) și sunt însoțite de 17 creații lirice (Elena Fabian din Bârsana).

·        1908. Volumul de debut Primele acorduri scris de Constantin Ionescu-Olt beneficiază de o Prefață pozitivă scrisă de Alexandru Macedonski. Autorul a fost purtat de valurile vieții prin mai multe locuri (născut la 7 septembrie 1887 în comuna Milcov din Județul Olt) inclusiv la Baia Mare și Sighetu Marmației, unde a funcționat ca director la Orfelinatul „Principele Mircea”. În 1926 Tipografia Guttenberg îi scoate volumul de versuri Se-ntorc cocorii, comentat intens în presa locală, fiind considerat primul volum de poezie românească apărut în Maramureș (I. Ardeleanu-Pruncu, Maramureșul. Ziare și ziariști. De la începuturi până în 1945, Editura Valea Verde, Sighetu Marmației, 2018, p. 264-268).

·        27 ianuarie 1908. Alexandru Țiplea îi scrie din nou lui Ioan Bianu, bibliotecar al Academiei, despre colecția vicarului Tit Bud și îi cere sfat cu privire la explicarea provincialismelor. „ ...Acum, însă, după ce aproape o jumătate de an mă ocup de colecția aceasta, vă pot spune că e o colecție foarte prețioasă. Gândiți-vă apoi la învățătorii cari au cules multe din poeziile acestea câtă încredere li se va procura, câtă dragoste de neam și de limbă românească li se va sălășlui în suflet, când vor vedea că cea mai înaltă instituție de cultură și literatură le tipărește poeziile culese de ei!...”.

·        9 martie 1908. În Parlamentul maghiar Vasile Lucaciu a ținut un discurs de patru ore și jumătate, consacrat analizei istoriei poporului maghiar în relație cu celelalte naționalități din imperiu. Ecourile acestei cuvântări istorice vor rămâne active în rândul populațiunii românești.

·        28 martie 1908. Sub egida Academiei Române, în Ciclul „Din viața poporului român. Culegeri și studii III” se publică volumul de 86 de pagini Poezii populare din Maramureș, adunate de Tit Bud, vicarul Maramureșului. Pe copertă apare înscrisul „Ședința 28 Martie 1908”. La pagina 1 este publicat Raportul d-lui I. Bianu către Secțiunea literară a Academiei, aprobat la 22 Martie 1908, care menționează: „Culegerea de poezii populare din Maramureș, prezentată spre publicare de Părintele Vicar al Maramureșului Tit Bud, este un prețios material de literatură poporală din acel ținut, din care a fost adunată și culegerea făcută de d-l Al. Țiplea, publicată de Academie în 1906. Materialul se vede a fi strâns cu îngrijire, iar ținutul din care a fost adunat are un deosebit interes din mai multe puncte de vedere. Din aceste motive sunt de părere că și această culegere trebue să fie publicată, întru cât poeziile culese nu sunt identice cu cele publicate de d-l Țiplea”. Din cuprins: Balada Pintea Viteazul, Horea lui Vili, doine (de jale, de dragoste, ostășești și voinicești, chiuituri), colinde, glosar.

·        18 mai 1908. Din Seminarul Central din Budapesta, de la studentul Alexandru Țiplea pleacă spre Biblioteca Academiei Române, onor domnului Ioan Bianu, o nouă epistolă. De data aceasta, tânărul teolog își prezintă planurile de viitor și îi cere sfaturi. Ar merge la studii la „Augustineum” la Viena, dar apoi și-ar dori și Bucureștiul, pentru a învăța „limbă curat românească, să-mi însușesc stil bun, să studiez viața din regat, să cunosc instituțiile și să-mi întăresc credința și nădejdea într-un viitor mai bun și dragostea față de tot ce e românesc...”.