Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CLXXXI)

·        29 ianuarie 1920. Prin Înaltul Decret Regal nr. 222 semnat de Ferdinand I Întregitorul, profesorul Gheorghe Bilașcu este încadrat în Clinica Stomatologică din Cluj.

·        1 februarie 1920. Regele Ferdinand I al României și Regina Maria, vizitează, împreună cu importanți membri ai Guvernului României Mari, Biblioteca Universitară din Cluj, care începuse, împreună cu Universitatea, procesul de transformare într-o instituție românească, după cum fusese stabilit în 1919 prin Decretul regal nr. 4090 din 12 septembrie. Director provizoriu al Bibliotecii era filologul Eugen Pavel Barbul cu origini sătmărene și maramureșene.

·        1 aprilie 1920. Avocatul dr. Găvrilă Iuga, fost deputat de Maramureș în urma alegerilor din noiembrie 1919 și delegat parlamentar la Paris „în chestia Maramureșului”, trimite primului- ministru al României, Alexandru Averescu, documentația ce cuprinde argumente de natură istorică, economică și geografică, în scopul declarat al încorporării întregului Maramureș la Regatul României (N. n. – Frontierele dintre România și Cehoslovacia nu fuseseră stabilite definitiv, ci doar proiectate de o comisie teritorială!).

·        3 aprilie 1920. Dr. Onisifor Ghibu, secretarul general al Resortului Cultelor, vizitează Liceul „Mihai Eminescu” Satu Mare.

·        4 aprilie 1920. În „Cuvântul liber”, I, nr. 31, Emil Isac este prezent cu reportajul O școală de bele-arte la Baia Mare.

·        4 aprilie 1920. Se lansează, la București, primul film de desene animate Păcală în lună, realizat de Aurel Petrescu, după scrierile lui Petre Dulfu, Ion Creangă și Ioan Slavici. Pelicula s-a bucurat de un mare succes la public, personajul fiind extrem de cunoscut mai ales din cartea Isprăvile lui Păcală a lui Petre Dulfu.

·        5-6 aprilie 1920. Revine în Maramureș, Onisifor Ghibu, inspector general cu învățământul în Consiliul Dirigent, care participă la mai multe acțiuni de culturalizare în județ.

·        13 aprilie 1920. S-a născut, în comuna Sanislău (Satu Mare), Gheorghe Bulgăr. A urmat Facultatea de Litere la București. I-au fost profesori: Tudor Vianu, Dumitru Caracostea, Alexandru Rosetti, Gheorghe Brătianu, Ion Petrovici ș.a. Predă latina și româna, la Liceul „Gheorghe Șincai” din Baia Mare (1946-1949). Din 1949 a revenit la București, iar în calitate de cercetător literar a colaborat la Gramatica Academiei, Dicționarul Limbii Române Literare. Doctoratul, cu teza Momentul Eminescu în evoluția limbii române literare. Un profesor extrem de acribios și prolific, autor al mai multor dicționare. A inițiat dialoguri epistolare cu: Perpessicius, Virgil Cândea, Dimitrie Macrea, Gheorghe Pop, Gheorghe Mihăilă, Augustin Z. N. Pop, Gabriel Țepelea, Mircea Zaciu, Alf Lombard, Alain Guillermou, Virgil Carianopol ș.a. A publicat mai bine de 23 de volume ca autor unic, 12 în colaborare, 7 ca redactor și colaborator, 10 prefețe și traduceri, peste 350 de studii și articole publicate în volume sau reviste. Profesor la Sorbona, Lyon și Bordeaux.

·        4 mai 1920. În ziarul „Patria” din Cluj, Alexandru Lapedatu scrie foarte documentat (În chestiunea Maramureșului) despre granița de nord a Maramureșului, în contextul dezbaterilor din Comisiunea teritorială de la Paris. Ulterior textul va fi reluat în volumul Miscellanee sub același titlu. (Vezi și Alexandru Lapedatu, Amintiri. Prefață, ediție îngrijită, note și comentarii de Ioan Opriș, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 1998, p. 174-175, și apoi 185, 186).

·        21 mai 1920. Ministerul de Război al României îl informează pe Ministrul de Externe Duiliu Zamfirescu despre dorința rutenilor din Maramureșul cedat Cehoslovaciei de a fi alipiți statului român.

·        23 mai 1920. Se stinge din viață la Satu Mare preotul Constantin Lucaciu, fratele părintelui Vasile Lucaciu, despre moartea căruia marele nostru istoric Nicolae Iorga a scris cuvinte de o mare profunzime. Am decupat un pasaj clar și extrem de veridic, atunci și acum, după mai bine de un secol: „Învățați profesori cari vă schimbați la față după un dar mărinimos, talente care vă prostituați unde vă prinde ispita, pe piatra murdară a drumului public, autorități recunoscute care au atâta indiferență pentru faima ce o veți lăsa vă angajați în întreprinderi rentabile, tineri cu șapte piei la obraz, cari călcați în picioare cele mai sfinte îndatoriri ca să vă căpătuiți cu o carieră necâștigată prin muncă, să știți că dreptatea în ce privește putința unui viitor pentru acest neam nu stă decât în ce spunea acest biet popă pribeag, în exilul neutralității noastre, la 1915”. Textul apare în N. Iorga, Oameni care au fost, vol. II, București, 1967, p. 182-183 și este reluat și comentat în revista „Eroii Neamului” din Satu Mare, anul 6, nr. 4(21), decembrie 2014, p. 22-23, în articolul „Un mare patriot român: Constantin Lucaciu”, semnat de dr. Viorel Ciubotă și dr. Doru Lăstun.