Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CLXXIII)

·       Noiembrie 1918. Singurul „premiu” primit pe parcursul vieții de poetul Ady Endre (născut în Mecențiu, Sălaj) a constat în alegerea sa, cu doar două luni înainte de moarte, în funcția de președinte al „Academiei Vörösmarty” (Academia Literară) din Budapesta.

·       7-25 noiembrie 1918. Studentul Ilie Lazăr, sublocotenent honved dezertat din armata austro-ungară, participă la mai multe evenimente istorice la Cernăuți, după cum menționează Sextil Pușcariu. Întâlnirea celor doi exponenți români a permis românilor cernăuțeni să intre sub suveranitate românească încă înainte de sosirea trupelor române.

·       21-22 noiembrie 1918. Este noaptea în care cele opt fiice ale lui Ioan Mihalyi de Apșa au brodat Drapelul Național trimis de la Cluj de Iuliu Maniu, la Sighet, la Casa Mihalyi, prin Longin Mihalyi, fiul lui Ioan Mihalyi de Apșa, care era student la drept. Brodarea s-a făcut cu cele mai fine fibre de mătase colorată, fiind evidențiate însemnele naționale. În 22 noiembrie, la ora 10 și jumătate, Lucia Mihalyi de Apșa (în vârstă de 15 ani) a ascuns drapelul în sân și l-a dus în piața centrală a orașului, pătrunzând cu abilitate până la locul evenimentului organizat. Pe acest drapel tricolor a depus jurământul dr. Vasile Chindriș, președintele Consiliului Național Român Comitatens și cei 34 de membri aleși. După terminarea ceremoniei drapelul românesc a fost dus înapoi la Casa Mihalyi și arborat în balcon. La 1 Decembrie 1918 legendarul drapel a ajuns la Alba Iulia.

·       27 noiembrie 1918. La Adunarea de la Slatina (Cercul electoral Sighet), Ilieș Filip din Apșa de Jos și Mihai Dan a lui Ilieș a lui Dumnezeu din Apșa de Mijloc au fost aleși ca delegați la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918. La discursul rostit de episcopul dr. Miron Cristea pe Câmpul lui Horea, unde a spus, printre altele că „singura dorință” este „până la Tisa”, cei doi au replicat imediat și categoric: „Vai, domnule episcop, dar pe noi, cei de peste Tisa, cui ne lăsați?”, „Vom avea grijă și de voi!”, a promis viitorul patriarh, însă chestiunea a rămas doar la stadiul de… promisiune, fapt recunoscut de Miron Cristea în ziarul „Universul”, nr. 329/1938. (Ion Botoș, Personalități marcante ale culturii românești din Transcarpatia, Apșa de Jos, 2016, p. 85).

·       1 decembrie 1918. În Sala Cercului Militar din Cetatea Alba Iulia, cei 1.228 de delegați convocați prin manifestul din 7/20 noiembrie 1918 al Marelui Sfat Național Român din Arad îl aleg pe George Pop de Băsești ca Președinte al Marii Adunări Naționale. Acesta rostește o scurtă cuvântare, care se încheie cu îndemnul: „Lăsați-vă pătrunși, fraților, de fiorii sfinți ai acestui strălucit praznic național și în cea mai deplină și frățească armonie să clădim temeliile fericirii noastre viitoare!”. În continuare a luat cuvântul Vasile Goldiș, care a rostit o cuvântare magistrală, ce va deveni Rezoluțiunea Marii Adunări, prin aprobare unanimă, cu aplauze. Președintele George Pop de Băsești anunță: „Adunarea Națională a Poporului Român din Transilvania, Banat și Părțile Ungurene a primit Rezoluția prezentată de Vasile Goldiș, în întregimea ei și astfel Unirea acestor provincii românești cu țara mamă și cu celelalte provincii surori alipite ei este pentru toate veacurile pecetluită!”.

·       2 decembrie 1918. În sala Tribunalului din Alba Iulia se desfășoară ședința Marelui Sfat Național ales de Adunarea Națională în ziua de 1 Decembrie 1918. Aclamat de membrii prezenți cu unanimitate ca președinte ad-hoc, George Pop de Băsești ocupă locul prezidial. Notari asistenți: dr. Silviu Dragomir și dr. Gheorghe Crișan. Episcopul Miron Cristea, raportor al Comisiei de candidare, propune alegerea de președinte al Marelui Sfat Național a lui George Pop de Băsești, ca vicepreședinți dr. Miron Cristea, dr. Iuliu Hossu, dr. Teodor Mihali și Andrei Bârseanu, ca notari: dr. Silviu Dragomir, dr. Caius Brediceanu, dr. Mihai Popovici, dr. Gh. Crișan, Ghiță Popp și Traian Novac. Pentru Consiliul Dirigent au fost propuși și aleși: Președinte: Iuliu Maniu. Membri: dr. Vasile Lucaciu, Vasile Goldiș, dr. Alexandru Vaida-Voevod, dr. Ștefan Ciceo Pop, dr. Ioan Suciu, dr. Aurel Vlad, Octavian Goga, dr. Aurel Lazăr, dr. Emil Hațieganu, Valeriu Braniște, Victor Bontescu, dr. Romul Boilă, Ion Flueraș și Iosif Jumanca. Se trimite și o telegramă Majestății Sale Regele Ferdinand, prin care Adunarea „vestește” Hotărârea de Unire, încoronând astfel aspirațiile de veacuri ale Neamului Românesc.