Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CLXXI)

·        22 ianuarie 1918. La momentul trecerii în eternitate a mitropolitului Victor Mihalyi de Apșa, Comitetul Central al ASTREI menționează: „Cu el s-a stins trupește dintre noi un preot devotat, un conducător înțelept și hotărât, un Român bun, care, cu toată firea sa rezervată, știa să dea la iveală sentimentele și convingerile sale, când împrejurările reclamau aceasta de la dânsul”.

·        25 ianuarie 1918. În „Cultura creștină” ce apărea la Blaj este publicat panegiricul Mitropolitul Victor, care surprinde prin stilul simplu, dar elocvent, în care reliefează esența vieții misionare a marelui dispărut: „Mitropolitul Victor Mihalyi a fost un bun creștin, în cea mai curată concepție a cuvântului și a fost un bun român în cea mai nobilă afirmare a acestui ideal...”.

·        26 ianuarie 1918. Ziarul blăjean „Unirea”, an XXVIII, nr. 6 publică sub semnătura lui Vasile Suciu, canonic mitropolitan, „Cuvânt funebral, rostit din prilejul morții Excelenței Sale, Părintele Mitropolit Victor”. Deși Vasile Suciu nu era nici cel mai bătrân și nici nu avea cea mai mare funcție între cei prezenți, el a fost remarcat și acceptat de întregul cler unit ca singur potențial candidat la funcția de mitropolit. Ceea ce se va și petrece, la 1 ianuarie 1920, fiind primul mitropolit român unit învestit de Regele Ferdinand I al României Mari. (Apud: Maria Belea, Episcopul și mitropolitul Victor Mihalyi de Apșa, membru de onoare al Academiei Române, în „Familia română”, An 17, Nr. 1-4 (60-63), ianuarie-decembrie 2016, p. 33-48).

·        30 ianuarie 1918. Scrisoare de condoleanțe trimisă de Ilie Lazăr cumnatei mitropolitului Victor Mihalyi de Apșa, Iustina Mihalyi: „Foarte tristă veste mi-a adus fratele meu Vasile și adică moartea iubitului nostru Victor bacsi. Un fior a trecut prin mine, deoarece imediat m-am cugetat că pe cine am pierdut întreagă românimea. Ca om a avut toate podoabele ce le poate avea un muritor. Inimă bună și părinte bun. Chiar acuma ne-a lăsat când ar fi trebuit să ne apere drepturile față de (cei) care doresc să ne dărâme. L-am pierdut. Nu putem face altceva decât să zicem «Dumnezeu să-l țină»”.

·        31 ianuarie 1918. Despre Funeraliile Excelenței Sale Mitropolitului Victor, fost membru de onoare al Academiei Române, citim în „Unirea”, an XXVIII, nr. 7, p. 1-2. Articole omagiale sunt publicate de asemenea în „Drapelul” din Lugoj și „Gazeta poporului” din Sibiu. Victor Mihalyi de Apșa a fost înmormântat în cripta de sub Capela Arhiereilor de la Catedrala din Blaj.

·        Martie 1918. În „Neamul Românesc” 13, nr. 137, p. 1, la aflarea veștii trecerii în eternitate a Înaltpreasfințitului Victor Mihalyi de Apșa, Nicolae Iorga publică articolul „Mitropolitul Victor”. Istoricul scoate în evidență mai ales „atitudinea lui de abate de neam bun, de prinț-prelat, ca în Franța veacului al XVIII-lea, dar cu o credință care nu era acolo”.

·        28 martie 1918. Este data la care ministrul Constantin Angelescu semnează Raportul său către Guvernul român, în care recunoaște demersurile întreprinse de Misiunea Patriotică a dr. Vasile Lucaciu și a sublocotenentului Vasile Stoica: „cette commision, qui a vendu incontestablement des services á notre pays”. La finalul Raportului dr. Angelescu menționează că a susținut din fondurile proprii toate cheltuielile de întreținere a Legației, care s-au ridicat la circa 60.000 de franci!

·        10 aprilie 1918. Cu adresa nr. 735, Andrei Bârseanu, președintele ASTREI, mulțumește călduros lui George Pop de Băsești pentru suma de 1.000 de coroane donată Asociațiunii și instituțiilor ei. De asemenea, îi mulțumește și pentru binevoitorul îndemn dat consiliilor de administrație ale băncilor prezidate de el, de a veni în ajutorul „Asociației” cu donații în bani, îndemn urmat de aceste conduceri.

·        8 mai 1918. A încetat din viață, la Teceu Mare (azi în Ucraina), pictorul de origine armenească Simon Josephus Hollósy. S-a născut la 2 februarie 1857 în Sighet. Membru fondator al Școlii de pictură de la Baia Mare în 1896, după ce anterior fondase o școală de arte la München. Despre magistrul Hollósy s-a scris foarte mult. Dintre autorii români menționăm: Raoul Șorban (O viață de artist între München și Maramureș, Editura Meridiane, București, 1986), Petru Comarnescu, Dinu C. Giurescu, Nicolae Iorga (Choses dʼart arméniennes en Roumanie, București, 1935), Ionel Jianu, Tiberiu Alexa, Mircea Țoca ș.a. Cel mai celebru dintre tablourile sale, Cetatea de la Hust, dispărut și apoi recuperat de Francisc Nistor, a fost expus publicului în 1990 la Galeria de Artă a Casei Memoriale Dr. Ioan Mihalyi de Apșa (apoi a fost furat la 2 februarie 1992 și regăsit în Ungaria).