Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CLXV)

·        1915. Liga pentru Unitatea Politică a Tuturor Românilor, cunoscută mai ales în forma tradițională de la începuturi – Liga Culturală – tipărește Cuvântările părintelui Lucaci, după ce în 1913 publicase lucrarea România și popoarele balcanice, iar în 1914, Politica Ligei Culturale.

·        1915. Părintele Constantin Lucaciu, trecut în Regat împreună cu fratele său Vasile Lucaciu, publică la București lucrarea Biserica, școala și armata – factorii vieței naționale și de stat. Studiu comparativ între România liberă și țările române, foarte apreciată și de Nicolae Iorga, care a considerat-o drept „o critică necruțătoare la adresa demagogiei politicienilor indolenți față de dotarea și instruirea armatei românești”. Chiar la moartea preotului, la 1 octombrie 1920 la Satu Mare, N. Iorga mai avea în memorie figura acelui „mărunțel și slăbuț preot”, care scrisese în 1915 acele cuvinte ce avuseseră calitatea de a pune degetul pe rană! (Viorel Câmpean, 150 de ani de la nașterea părintelui Constantin Lucaciu, în „Informația de Duminică”, an VII, nr. 370, 24 ianuarie 2010, p. 5).

·        1915. Apare la București, în Fondul „Alina Stirbey” al Academiei Române volumul scris de Nicolae Iorga, profesor la Universitatea din București, Notes et extraits pour servir l’histoire au XV^e siècle. Cinquième série (1476-1500). Volumul se găsește în Colecțiile Bibliotecii Județene Satu Mare, cota II 369.

·        1915. La Librăriile Socec&Comp. și C. Sfetea din București se tipărește lucrarea Domniile române sub Regulamentul Organic: 1834-1848 de Ioan C. Filitti. Pe pagina de titlu se face mențiunea: „Premiul Năsturel din 1913”. Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” deține un exemplar din această lucrare la Compartimentul Colecții speciale, cota D III 1439.

·        8 ianuarie 1915. Liga pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor, condusă de Dr. Vasile Lucaciu (președinte), Barbu Ștefănescu Delavrancea (vicepre­ședinte), Nicolae Iorga (secretar general), N. Filipescu, Take Ionescu, dr. C. Istrati, I. Grădișteanu, Octavian Goga (membri) și dr. Șt. Bogdan, Gh. Rosetti, ing. Petre Lucaciu (cenzori), trimit din București un Manifest către țară prin care informează cu privire la noua aventură a Ligii. Decupaj din Manifest: „Nu din fericita coincidență a evenimentelor, nici din bunătatea altora, va ieși România Mare. Ca să fie statornică, de veci inviolabilă, România Mare trebuie să iasă din jertfa supremă. Așa va fi. Nu Liga hotărăște ceasul jertfei. Simte însă, că ceasul se apropie. Și fiindcă simte acest lucru, Liga vestește pe toți românii să fie gata...”.

·        20 ianuarie 1915. După întâlnirea cu Benedict al XV-lea din 18 ianuarie a.c., în legătură cu demararea procedurilor pentru stabilirea de relații diplomatice între România și Vatican, Vasile Lucaciu l-a informat pe Regele Ferdinand și primul ministru liberal, într-o Dare de seamă asupra misiunii sale diplomatice. (Gheorghe Bodea, Părintele Vasile Lucaciu într-o importantă misiune diplomatică încă necunoscută, în Studia Universitas Babeș-Bolyai, Theologia Catholica, nr. 1, 1999, p. 89-101).

·        22 ianuarie 1915. Din Brașov Tiberiu Brediceanu îi scrie lui Ioan Bianu că dorește să ofere Bibliotecii Academiei Române „o colecție completă a publicațiilor... muzicale”. „Izbucnind războiul, nu am mai putut face nimic nici în chestia fotografului, nici în cea a colecției din Maramurăș, a cărui publicare întârzie mult, fiind terminată lucrarea deja din 1910”. Entitatea expeditoare: „Albina. Institut de credit și de economii. Filiala Brașov. Dirigentul”. Peste câteva zile, respectiv în 8 februarie, T. Brediceanu informează Onorata Academie că „prin pachet poștal separat mi-am luat voie a trimite pe seama bibliotecii Dvoastre o colecție completă a tuturor edițiilor lucrărilor mele muzicale publicate până în prezent”. (Istoria Bibliotecii Academiei Române 1886-1918, Partea III-a, București, 2023, p. 461).

·        24 ianuarie 1915. Pe același ton ca și în epistola din urmă cu un an, Ady Endre, poet și om extrem de sensibil, îi trimite „public” (în ziarul „Világ”) lui Octavian Goga un lanț de „considerații” și „reproșuri” din care însă străbate (și) iubirea și respectul pe care Ady îl poartă românilor, pe care i-a cunoscut nemijlocit în copilărie și tinerețe: „Crede-mă că țin la tine, țin la poporul tău minunat și sensibil ca la al meu...”.

·        3 februarie 1915. Din Praga, dr. Jan Urban Jarník, profesor la Universitatea cehoslovacă, cunoscut savant în cercetarea limbilor și etnologiei, filoromân de mare calibru, îi scrie lui George Pop de Băsești, informându-l în chestiuni punctuale despre persoane de care Badea George se interesase, mai ales dintre cele plecate de pe front. Totodată, își amintește cum a fost aclamat Bărbatul Nației de toată lumea românească întrunită la serbările semicentenare ale ASTREI în curtea liceului din Blaj, în 1911. Pentru că „n-are glas”, Urban Jarnik „s-a mulțumit să toasteze la ospitaliera masă a mitropolitului Mihalyi”...