Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CLIII)

·       6 iunie 1910. În revista „Minerva literară ilustrată” I, nr. 30, în schița O noapte fioroasă, Ioan Slavici rememorează călătoria sa pe jos, timp de șase săptămâni, de la Satu Mare la Arad, după susținerea bacalaureatului.

·       25 iunie 1910. După absolvirea Seminarului Central al Facultății de Teologie din cadrul Universității Regale de Științe din Budapesta și a cursurilor doctorale, Alexandru Rusu (născut la 22 noiembrie 1884 în satul Șăulia de Câmpie din Comitatul Turda-Arieș) devine doctor în teologie cu teza Căsătoria preoților în Biserica Greco-Catolică Română. Evoluție istorică și drept dogmatic. Diploma de doctor are pe verso semnătura mitropolitului Victor Mihalyi de Apșa.

·       21 iulie 1910. „Alăturat, cu profundă onoare vă trimet un exemplar din teza mea de doctorat: Chestia episcopiei din Maramureș (A máramarosi püspökség kérdése), cu rugarea să-l primiți ca un mic semn al stimei și recunoștinței profunde ce vă păstrez” – îi scrie din Gherla Alexandru Țiplea lui Ioan Bianu, la Academia Română. „Mai bine de o sută de documente ce public în partea a doua a cărții sunt necunoscute și, cuget, ar fi bine să ajungă la cunoștința cât mai multor români, fiindcă menționatele documente sunt menite să lumineze cu o lumină clară două veacuri și mai bine din viața zbuciumată a românilor din Maramurăș. Fiind teză de doctorat am fost nevoit să o scriu ungurește”. ...„Vă rog, deci, iubite domnule profesor, dați-mi un sfat, n-ar fi bine oare să încerc la Academia Română, poate voi fi așa de norocos ca și în 1906 cu colecția de poezii populare...”. „În Maramureș avem o noutate îmbucurătoare, se înființează o bancă românească cu numele «Maramurășana», care, în tot cazul, e primul pas de redeșteptare. Maramurășul e îngenuncheat materialicește, e sărăcit de jidani și de administrație, deci întâia datorință a nostră e să-l dezrobim din sărăcie. Celelalte vor urma...”.

·       Iulie 1910. Calitatea de bursier al „Societății pentru fond de teatru românesc” pe care o avea Ștefan Mărcuș i-a facilitat participarea la o grandioasă manifestare la Arad, unde a interpretat După ochi ca murele și Năcăjit ca mine nu-i de Tiberiu Brediceanu, iar apoi Ciobanul, doină de Gheorghe Dima. În partea a doua a spectacolului, Ștefan Mărcuș a cântat De ce nu-mi vii și Peste vârfuri, muzicalizate tot de George Dima. La pian: Maria Dima. Ziariștii prezenți au consemnat cu entuziasm succesele marelui tenor român din Ardeal, artist de forță și de mare valoare.

·       31 august 1910. „Tribuna” de la Sibiu scrie despre concertul de la Reghin, la care maestrul Gheorghe Dima a prezentat „o salbă din mărgăritarele compozițiilor d-sale”, iar Ștefan Mărcuș a interpretat partiturile De-ar fi trăsnit Dumnezeu și Cântă puiul cucului de Tiberiu Brediceanu.

·       17 septembrie 1910. Alexandru Țiplea revine cu o nouă scrisoare către Ioan Bianu, considerând că cea anterioară, din iulie 1910, s-a pierdut.

·       24 septembrie 1910. Constantin Lacea îi scrie lui Ioan Bianu că a primit de la Academia Română mai multe „cărți trebuincioase” pentru redactarea Dicționarului Academiei, printre care amintește și de culegerea lui Tit Bud Poezii populare din Maramureș, București, 1908.

·       7 octombrie 1910. Prin Decret imperial, mitropolitul Victor Mihalyi de Apșa este numit „consilier intim” al împăratului Franz Joseph.

·       27 octombrie 1910. Aflat în vizită la Alexiu Pocol din Valea Borcutului, mitropolitul dr. Victor Mihalyi de Apșa dăruiește 100 de coroane pentru școala confesională greco-catolică de aici, aflată în construcție.

·       13-25 noiembrie 1910. Pe parcursul a 13 zile și cu mandat de la Academia Română, Tiberiu Brediceanu a străbătut 18 localități din Maramureș, cu scopul de a culege folclor muzical local. A fost însoțit de Ion Bîrlea, care l-a ajutat atât „orientativ”, cât și prin consemnarea în scris a textelor literare. Se remarcă ușor de către specialiștii din domeniu „amplitudinea textelor”, subiectul literar fiind notat complet, sau, în câteva cazuri, în variantă mult mai extinsă decât regăsim în alte colecții. Aceasta a fost prima campanie de culegere efectuată de Tiberiu Brediceanu la inițiativa Academiei Române. Au fost adunate melodii din: Apșa de Jos (azi în Ucraina), Bârsana, Berbești, Borșa, Botiza, Budești, Călinești, Cornești, Desești, Ieud, Leordina, Moisei, Rozavlea, Săliștea, Săpânța, Strâmtura și Vișeul de Mijloc. Cele mai multe piese au fost culese din: Ieud (22), Vișeul de Mijloc (15), Borșa (12), Botiza (11), Berbești (10), Budești (10), Strâmtura (10), Săpânța (9), Apșa de Jos (8), Leordina (8), Moisei (8).