Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CLII)

·       22 noiembrie 1909. Scrisoare de mulțumire de la Alexandru Cziple către Ioan Mihalyi de Apșa pentru ajutorul oferit în activitatea științifică.

·       25-26 noiembrie 1909. Cu prilejul inaugurării noului local al ziarului „Tribuna” în Arad, deputatul Vasile Lucaciu adresează „Un salut fraților ardeleni”. Din discurs cei prezenți au reținut ca nuanță esențială mesajul clar în favoarea impulsionării activităților național-culturale românești. „A trăi ca român în Ungaria, parcă e sinonim cu a suferi”; „...caracterul blând și iubitor de pace al poporului nostru”; „...suferim de această boală, suntem slugarnici”; „Suntem de poveste, doi români trag în trei direcțiuni”... Au participat, printre alții: Vasile Goldiș, Șt. C. Pop, Octavian Goga, Iuliu Maniu, Al. Vaida, A. Vlad, N. Oncu ș.a. (Dr. Vasile Lucaciu, Luptător activ pentru Unirea Românilor. Texte alese II, Studiu introductiv, îngrijirea ediției, note și comentarii de dr. Ion Iacoș și dr. Valeriu Achim, Editura Gutinul, Baia Mare, 2000, p. 160-163).

·       30 noiembrie 1909. A trecut la cele veșnice, la Blaj, canonicul și istoricul Augustin Bunea, membru corespondent al Academiei Române din 2 martie 1901, membru titular din 28 mai 1909. S-a născut la 4 august 1857 la Vad, în zona Brașovului, a făcut studiile gimnaziale la Brașov și Blaj, și superioare la Institutul „De Propaganda Fide” din Roma. Doctoratul, în 1882, hirotonit preot tot la Roma. La Blaj lucrează în Cancelaria Mitropolitană, profesor de teologie, secretar mitropolitan, canonic, protopop onorific. Multe lucrări legate de istoria Bisericii greco-catolice. În 1890 semnează lucrarea Mitropolitul dr. Ioan Vancea din Buteasa. Schiță biografică, pe care o considerăm puntea de legătură între canonicul A. Bunea și Țara Chioarului! Membru ASTRA și cercetător acribios. Nicolae Iorga îl considera „ ...o glorie a culturii românești de dincolo. Istoric desăvârșit, care a pus bazele studiilor critice privitoare la istoria românilor din Ardeal, orator fără pereche, scriitor din aceia cu care românii de dincolo își fac cinste, Augustin Bunea a ținut strânse, în toată activitatea sa literară, legăturile culturale ale românilor din Ardeal cu românii de aici”. Revista băimăreană „Familia română” i-a dedicat un medalion semnat de Simona Dumuța, bibliotecar, în volumul „Reuniunea Națională a Tinerilor Ortodocși”, nr. 4 (55), An 15, decembrie 2014.

·       1910. În lucrarea Ziaristica bisericească la români: studiu istoric apărută la Sibiu la „Tiparul tipografiei arhidiecezane” Onisifor Ghibu formulează opinii defavorabile cu privire la „Revista Catolică” editată de Vasile Lucaciu. „Această «Revistă Catolică» … voiește să aprindă în preoții bisericii greco-catolice pe lângă credința catolică și încredințarea că Românii numai dacă se vor face cu toții catolici vor putea să se mântuiască. Românism și catolicism sunt surori, cari se susțin împrumutat și se întregesc pe sine...” Concluzia autorului este că „vina” aparține acestei „Reviste Catolice” care „aprindea în fiecare lună de două ori patimile preoților unei confesiuni împotriva celor de altă confesiune”.

·       1910. Dr. Vasile Lucaciu, deputat în Parlamentul de la Budapesta, preia conducerea ziarului „Lupta”, care a apărut începând cu anul 1907 ca proiect publicistic important pentru conducerea Partidului Național Român. Unul dintre cei mai fideli colaboratori a fost Ion Luca Caragiale, care participa inclusiv la întâlnirile periodice redacționale, despre care istoria noastră literară face mențiuni suficiente.

·       1910. În „Convorbiri literare”, 4, nr. 4, p. 264-265, Mihail Dragomirescu scrie o recenzie la volumul Cântece și povești de Petre Dulfu.

·       1910. La Tipografia Seminarului teologic greco-catolic din Blaj se tipărește lucrarea Album în amintirea canonicului Augustin Bunea (224 p.). Cuprinde: Cuvântul clericilor, Moartea, Jalea neamului, Funerarii, Postum, Epilog și Ilustrații. La paginile 217-218 este publicat Cuvântul arhiereului (Din vorbirea ținută la completarea Capitlului, în 24 aprilie 1910), semnat de dr. Victor Mihalyi de Apșa, Arhiepiscop și Mitropolit de Alba Iulia și Făgăraș.

·       1910. Apare la Baia Mare antologia în limba maghiară Román költőkből (Din poeții români). Poeziile sunt traduse de Brán Lőrinc și Révay Károly. Din creațiile lui Eminescu au fost cuprinse: Mortua est!, Despărțire, De ce nu-mi vii, Făt-Frumos din tei, Și dacă…, Kamadeva, Din valurile vremii, Somnoroase păsărele, Glossă, Luceafărul, Scrisoarea I, Atât de fragedă... ș.a.

·       28 ianuarie 1910. În „Tribuna” din Arad, nr. 10, p. 1, Ilarie Chendi scrie despre Catedra de limba română, cu referiri la activitatea budapestană a profesorului său Alexandru Roman, pe care îl apreciază pentru darul vorbirii, sufletul românesc, evlavia pedagogică. „Era o atmosferă prielnică și sănătoasă în jurul bătrânului academician și tinerii noștri sub influența lui erau mai oțeliți în dragostea de neam”.