Barajul Cătălina, între microhidrocentrală și demolare. O poveste fără sfârșit

În ultima perioadă, s-a vorbit mult de barajul Cătălina, o structură ridicată pe râul Lăpuș. De fapt, la nivel național se discută de ceva timp de înlăturarea unor baraje de pe mai multe cursuri de apă din România. Aici în nord, barajul Cătălina are o istorie obișnuită, care își are începuturile prin anii ’80 ai secolului trecut.

Barajul Cătălina, o construcție hidrotehnică ridicată în 1988 pentru a susține activitatea industrială din zona Baia Mare, a ajuns în prezent într-o stare avansată de degradare și nu mai este utilizat. Structura, amplasată pe Râul Lăpuș, a fost realizată în perioada în care industria metalurgică din regiune avea nevoie de infrastructură pentru gestionarea resurselor de apă.

După declinul activităților industriale, barajul a fost abandonat și nu mai îndeplinește funcțiile pentru care a fost construit. În prezent, ruinele continuă să blocheze cursul râului și ridică probleme de mediu și siguranță.

Autoritățile și organizațiile de mediu consideră că această infrastructură reprezintă un obstacol pentru ecosistemul râului și un risc potențial pentru comunitățile din zonă.

Din punctul de vedere al protecției mediului, barajul Cătălina conduce la întreruperea conectivității longitudinale a cursului de apă, împiedicând migrația speciilor acvatice (ihtiofauna) spre locurile de reproducere pentru refacerea și menținerea populațiilor de pești, și la degradarea habitatelor acvatice. 

Această perturbare se extinde la alte specii importante, cum ar fi vidra (Lutra lutra), deoarece limitează accesul acesteia la pradă prin limitarea refacerii stocurilor de pești și alte specii în secțiunile superioare ale bazinului hidrografic al râului Lăpuș (92 km în amonte de barajul Cătălina). Măsura de îndepărtare a barajului Cătălina a fost inclusă în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Someș – Tisa 2022-2027. REMIN SA, aflată în prezent în proces de insolvență, fiind totodată entitatea responsabilă de efectuarea lucrărilor necesare pentru înlăturarea barajului.

Obiectivul final al proiectului este redeschiderea întregului curs al râului Lăpuș, cu o lungime de 112 km, prin înlăturarea barajului Cătălina, o priză care asigura rezerva de apă pentru  industria metalurgică din zonă, lucrare care a încetat să își mai îndeplinească funcția pentru care a fost construită. Râul Lăpuș este principalul afluent de dreapta al râului Someș. Cu o lungime de 112 km și un bazin hidrografic de 1 875 km², izvorăște din Munții Țibleș, la confluența brațelor Izvorul Alb și Izvorul Negru. Bazinul său hidrografic definește, în partea sa superioară, limitele Țării Lăpușului, unitate etnografică învecinată cu Maramureșul istoric.

Defileul Lăpușului este unul epigenetic considerat unic în România datorită dimensiunilor sale și tipurilor de roci în care se dezvoltă (șisturi cristaline cu straturi de calcare și dolomite metamorfozate). Defileul include secțiuni de tip canion (Vima Mică – Sălnița, Râul Buteasa – La Împreunătura) și prezintă creste stâncoase pe versanți (Custura Cetățelii, Custura Vimei), pereți și pinteni stâncoși, cascade (La Pișătoare) și peșteri.

Prezența barajului Cătălina împiedică migrația naturală a peștilor și afectează biodiversitatea din zonă. Specialiștii în mediu atrag atenția că barajul blochează circulația speciilor acvatice pe cursul râului. Specii de pești precum fusarul, cleanul, scobarul și porcușorul sunt afectate de fragmentarea habitatului.

De asemenea, ecosistemul râului include și alte specii acvatice importante, precum racul de râu sau scoica mică de râu, care depind de un curs de apă conectat și nefragmentat. Prin îndepărtarea construcției, specialiștii spun că întregul curs al râului ar putea fi refăcut din punct de vedere ecologic.

Pe lângă impactul asupra ecosistemului, barajul Cătălina este considerat și un factor de risc în cazul unor viituri. Structura degradată poate influența modul în care apa circulă pe râu și poate contribui la creșterea riscului de inundații în localitățile din apropiere. Printre zonele care ar putea fi afectate se numără comunele Coltău, Recea și Săcălășeni. În plus, ruinele barajului sunt considerate periculoase pentru persoane, deoarece structura este degradată și nu mai este întreținută. Organizația WWF România a obținut o finanțare de 97.565,81 de euro pentru demararea procedurilor necesare demolării barajului.

Fondurile provin de la Open Rivers Programme, o organizație olandeză care oferă granturi dedicate proiectelor de refacere a râurilor. În această etapă inițială, proiectul vizează pregătirea documentației și realizarea studiilor necesare pentru o eventuală demolare. Înainte de începerea lucrărilor propriu-zise, proiectul trebuie să parcurgă mai multe etape administrative și tehnice. Printre acestea, se numără clarificarea situației juridice a barajului, realizarea studiilor tehnice și de fezabilitate și pregătirea documentației pentru obținerea autorizației de demolare.

În prezent, studiile sunt în desfășurare, iar consultările cu autoritățile și comunitățile locale sunt în curs. De asemenea, organizațiile implicate în proiect discută cu instituțiile responsabile pentru a stabili pașii necesari pentru obținerea autorizațiilor. Barajul Cătălina aparține REMIN SA, companie aflată în insolvență. Procedura de insolvență a companiei complică procesul de luare a deciziilor privind viitorul infrastructurii.

Din acest motiv, discuțiile dintre organizațiile implicate și reprezentanții companiei continuă pentru clarificarea responsabilităților legate de demolarea barajului.

Demolarea barajului este prevăzută în planul de management al bazinului hidrografic. Îndepărtarea barajului Cătălina nu este o inițiativă izolată, ci face parte dintr-un plan mai amplu privind gestionarea resurselor de apă.

Măsura a fost inclusă în Planul de Management al Spațiului Hidrografic Someș–Tisa pentru perioada 2022–2027. Acest plan stabilește măsuri pentru îmbunătățirea stării ecologice a râurilor și pentru refacerea conectivității ecosistemelor acvatice.

Specialiștii consideră că eliminarea barajelor abandonate sau nefuncționale este una dintre metodele prin care se poate restabili funcționarea naturală a râurilor.

Proiectul este considerat important pentru refacerea râului Lăpuș

În cazul în care procedurile se vor finaliza și se vor obține autorizațiile, demolarea barajului Cătălina ar putea reprezenta un pas important pentru refacerea ecosistemului râului Lăpuș. Prin eliminarea obstacolului hidrotehnic, întregul curs al râului ar deveni din nou liber, ceea ce ar permite refacerea habitatelor naturale și migrația speciilor acvatice. De asemenea, autoritățile și organizațiile implicate consideră că proiectul ar putea contribui la reducerea riscului de inundații și la creșterea siguranței comunităților din zonă.

Barajul şi stația de pompare de la Cătălina nu au fost folosite niciodată. La sfârșitul anilor ’80, o secetă de proporții s-a abătut asupra orașului Baia Mare. Rezerva de apă din barajul Firiza mai ajungea pentru câteva săptămâni. Au fost instituite măsuri drastice de economisire a apei atât la nivel de populație, cât şi în industrie (care folosea aproximativ 70% din consumul de apă).

Era necesară găsirea unor noi surse de apă. Aşa au fost construite, în timp record, barajul de la Cătălina de pe râul Lăpuș, o stație de pompare şi un sistem de aducțiune. Apa urma să fie adusă prin sistemul de conducte într-un rezervor situat pe strada Mihai Eminescu, lângă târgul auto, spre a fi conectată la sistemul de alimentare cu apă industrială.

Până la urmă această construcție nu a fost folosită niciodată. Și pe parcursul râului, de la Cătălina la Tg Lăpuș, a avut loc o scădere drastică a numărului de pești din mai multe specii. Asociațiile vânătorilor și pescarilor sportivi au început să ceară înlăturarea barajului. Era anul 2009. De atunci, aceste asociații au făcut demersuri la autorități. Fără rezultat. Nimeni nu a fost interesat de problema peștilor.

În perioada 2010 -2011, în schimb, a apărut o situație incredibilă. S-a dorit valorificarea acestui baraj, respectiv vânzarea lui către o firmă privată. În paralel, la Primăria Coltău s-a solicitat un certificat de urbanism pentru construirea unei microhidrocentrale. În acest context, toată tevatura din acei ani s-ar fi justificat. Până la urmă, însă, nu s-a făcut nimic, iar peștii au început să fie o raritate. Anii au trecut și nu s-a întâmplat nimic. Suntem în 2026 și barajul este acolo, bine mersi. Peștii sunt în alte cursuri de apă, mai prietenoase. Nimeni nu știe ce se va întâmpla, dacă se va întâmpla.

Pentru a vedea situația barajului, am trecut pe la cei care s-au ocupat de problema de la Cătălina.

Prima oprire a fost la Remin. Inginerul-șef al companiei, Ioan Nechita, ne-a spus poziția Remin față de acest subiect.

„Remin rămâne implicat prin faptul că e proprietarul sau administratorul acelui mijloc fix sau al acelui obiectiv. De pe vremea când se spunea că va fi o sursă alternativă. Deci barajul a fost construit ca o sursă alternativă pentru alimentarea orașului cu apă, dar nu a fost cazul! Nu a fost utilizat niciodată. Nici nu au apucat să se finalizeze lucrurile înainte de Revoluție. Și de-a lungul anilor, dar și de 15 ani încoace au fost tot felul de intenții ale celor care se ocupă de pescuit. Asociațiile de pescari au încercat și au solicitat să fie dezafectat, ca să circule peștii pe râu. Deci, nu se pot înmulți peștii. Și au fost astfel de intervenții de cel puțin 15 ani. Știu că au încercat și au făcut tot felul de solicitări la toate conducerile județului care s-au perindat de atunci încoace. Problema este că barajul nu își mai are rolul pentru care a fost construit, deci nu funcționează. Dar e un obiectiv în inventarul Reminului și, pentru dezafectarea lui, trebuie să se parcurgă anumiți pași și din punct de vedere hidrologic, și din punct de vedere financiar-contabil. Recent, am avut o întâlnire la care au participat mai multe agenții de protejare a faunei, vânătorii și pescarii sportivi și încă vreo câteva agenții cu o organizație care susțin că pot să obțină ceva fonduri pentru reabilitarea zonei, dar îi încurcă acel baraj. Urmează să se vadă ce se va întâmpla la nivelul comitetului creditorilor și adunării creditorilor în ceea ce privește valorificarea lui. Din punct de vedere legal, fiind în insolvență, trebuie să se găsească o posibilitate sau o variantă de valorificare. Deocamdată sunt doar discuții. Altă problemă e că, dacă vrem să-l dezafectăm, să fie detonat, să fie spart, sunt anumite chestiuni care implică Apele Române. E în patrimoniu nostru, dar nu putem lucra fără avizele de la instituțiile de reglementare, Apele Române”, a spus Nechita, inginerul-șef al Remin.

Următorul popas a fost la Apele Române Maramureș, după multe minute de stat afară, la ușa de la intrare, din cauza unui sistem ciudat de intrare în clădire. Ciudat pentru cei care nu lucrează acolo. În lipsa directorului, am primit o adresă a celor care se ocupă de situația de la Cătălina.

Și așa am ajuns să vorbim cu Alexandra Pușcaș de la WWF România.

 „Barajul Cătălina e o poveste veche și multă lume a încercat să aibă întâlniri, să discute și cu Apele Române pentru a vedea cum se poate ajunge la o demolare a acestuia, deoarece nu mai are nicio funcționalitate din punct de vedere economic. A fost construit în anii ’80 să deservească zona asta industrială minieră. Acum e în paragină. El e în proprietatea Remin. Iar Reminul e în insolvență de foarte multă vreme. Acolo e o chestie juridică, pentru că barajul respectiv trebuie să treacă prin masa credală astfel încât el să poată să fie valorificat, să fie dat cuiva care vrea, eventual, să-l demoleze. Deci ideea ar fi că soluția pe care am identificat-o noi, împreună cu primăriile de acolo din zonă, Recea, Coltău, Săcălășeni și cu cei de la Someș-Tisa și SGA Maramureș, ar fi o demolare fie parțială, fie totală. Asta vine la pachet cu multiple lucruri.

Noi, ca WWF România, de anul trecut am primit o finanțare prin care am făcut toate studiile necesare care să fundamenteze necesitatea îndepărtării barajului. Studiu tehnic, fezabilitate, cost-beneficiu, acum le finalizăm, cred că luna aceasta, pentru că se termină și finanțarea noastră. Deci, am fundamentat tot ce trebuie din punct de vedere științific, inclusiv pe partea ecologică, studii biodiversitate. Între timp, s-au depus și la biroul arhitectului-șef documentațiile și s-a obținut certificatul de urbanism. Se vor face și alte documente care vor fi, cred, depuse către autoritățile competente, dar noi nu o să reușim să obținem nimic, practic, în teren, cum ar fi demolarea. Asta ar fi un pas ulterior, după ce se rezolvă problema de insolvență, pentru că acum trebuie să purtăm niște discuții cu cei de la Remin, cu administratorul judiciar, să vedem ce se întâmplă cu barajul ăla. Îl dau cuiva, e dispus cineva dintre noi, care lucrăm aici să preluăm barajul respectiv, fără o anumită sumă, sau masa credală vrea neapărat să-l vândă și atunci cineva să-l cumpere și după aceea, în baza studiilor, să putem să obținem demolarea. Programul ăsta pe care noi avem acum finanțarea e deschis și pentru etapa următoare. Deci, demolare efectivă, doar că, știți, la finanțări europene depui proiectul, poate să fie 50% că îl iei sau nu. Dar noi, ca WWF România, vrem să continuăm inițiativa și să rezolvăm cumva partea asta juridică, în colaborare cu Remin și cei de la masa credală, și să depunem un proiect viitor pentru demolare. Dar nu pot să vă spun cât durează ca plajă de timp, poate să fie un an, doi. Depinde cum se mișcă lucrurile. Certificatul de urbanism am înțeles că e valabil 2 ani. L-am primit, cred că în decembrie sau la început de ianuarie. Deci, în etapa următoare, noi depunem eforturi să ajungem la o situație cât mai favorabilă în ce ne-am propus”, a spus Alexandra Pușcaș.