9 ani de la trecerea la Domnul a Arhiepiscopului Justinian Chira

Joi, 30 octombrie 2025, s-au împlinit 9 ani de la plecarea în veșnicie a Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Iustinian. Cu acest prilej, la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia a fost săvârșită Sfânta Liturghie de către Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, în prezența Preasfințitului Părinte Episcop Iustin, urmată de Slujba parastasului la mormântul „Voievodului spiritual al Maramureșului”.

Sunt, iată, 9 ani de când cu durere credincioșii Maramureșului și Sătmarului, dar și din țară și de peste hotare aveau pe buze cuvinte de regret că marele duhovnic Justinian Arhiepiscopul a părăsit această lume, lăsând credincioșii nemângâiați, fără un stâlp al rugăciunii. Era zi de duminică, în timpul Sfintei Liturghii, când marea și neașteptata veste s-a așternut peste inimile tuturor: Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Justinian, Întâistătătorul Eparhiei Maramureșului și Sătmarului, a trecut la Domnul. A mers să se întâlnească cu Cel pe Care l-a slujit o viață, trei sferturi de secol, fără încetare, zi și noapte, pe Care L-a rugat atâtea și atâtea lucruri pentru sine, dar mai ales pentru sute de mii, milioane de credincioși ca să mijlocească la Dumnezeu pentru ajutor, pentru diferite trebuințe, pentru sănătate, pentru vindecare, pentru o viață îndreptată și pentru încetarea durerilor lor și ale celor apropiați.

Și Dumnezeu l-a ascultat de atâtea ori, pentru că era prietenul Lui, apropiatul Lui, cu care stătea de atâtea ori de vorbă. Iată ce mare durere a lăsat în urmă plecarea dintre noi a Arhipăstorului Justinian, care pentru oricine și pentru orice avea vorba potrivită, vorba la locul ei, vorba duhovnicească, deși nu părea, vorba cu care mângâia și vorba cu care dojenea într-un fel, arhierește. Dumnezeu să îl așeze în rând cu drepții Săi, în rând cu Sfinții bineplăcuți Lui.

Joi, 30 octombrie, la 9 ani de la plecare sa dintre noi, Mănăstirea Rohia era în lacrimi. Foștii ucenici și viețuitorii se rugau pentru el. Au venit la întâlnirea cu Arhiepiscopul Justinian care ne veghează din Ceruri toți preoții din Permanența Eparhială, părinții protopopi, maici starețe și maici din mănăstirile Eparhiei, stareți, duhovnici de la mănăstiri, monahi și credincioși din Țara Lăpușului și din Baia Mare, din județ și din alte județe.

Marcarea împlinirii celor 9 ani fără Arhiepiscopul Justinian a început cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie oficiată în biserica mare a așezământului monahal de Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Iustin, care a asistat și a vorbit despre inegalabilul Ierarh al lui Hristos.

„Se împlinesc nouă ani de la mutarea de pe Pământ la Cer, de la plecarea în lumea veșniciei a Înaltpresfințitului Părinte Arhiepiscop Justinian, Părintele nostru cel bun și blând, cu viață sfântă. A dorit să fie așezat pentru odihnă veșnică în mănăstirea pe care a iubit-o atât de mult, Mănăstirea Rohia, unde a stărețit 30 de ani, din 1943 până în 1973, când a fost ales ca Episcop Vicar la Cluj, Rohia pe care a iubit-o și căruia i-a asigurat continuitatea și dăinuirea. Pentru că, alături de întemeietorul ei, Preotul Nicolae Gherman, Înaltpresfințitul Justinian este ctitorul spiritual adevărat al Mănăstirii Rohia, care i-a dat o dimensiune cultural-spirituală deosebită și pastorală de excepție. A fost un părinte care a păstorit în mod înțelept și inspirat poporul lui Dumnezeu și în calitate de stareț, apoi ca Episcop la Cluj și 22 de ani, din 1990, de la reînvierea Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, la Maramureș și Sătmar. Ne adunăm în fiecare an noi, ostenitorii de la Centrul Eparhial, cei doi Ierarhi, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul care, așa ca și mine, i-a fost și dânsul ucenic Înaltpreasfințitului și apropiat, săvârșim Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și după aceea, împreună cu monahii, cu monahiile, stareții, starețele, preoții prezenții, credincioșii care l-au iubit și-l iubesc și-l prețuiesc și-i simt dorul, dureros de greu, dorul de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Justinian, împreună, toți, mergem la mormântul Înaltpreasfințitului și facem pomenire. Deci, iată, sunt 104 ani de la nașterea dânsului, din 1921, și 9 ani de la plecarea la Domnul. Este o datorie sfântă să ne cinstim înaintașii și să ne cinstim chipurile de lumină și pildele de viețuire conformă cu Evanghelia. Viața Înaltpreasfințitului părinte Arhiepiscop Justinian a fost unul la unu cu Evanghelia lui Hristos. De aceea rămâne pentru noi model, pildă și icoană și o facem cu bucurie sfântă și cu dor și nostalgie după vremurile pe care le-am trăit împreună. 22 de ani am slujit împreună, purtând jugul acestei episcopii mult pătimitoare în toată istoria ei, care a reînviat în chipul minunat datorită blândeții, bunătății, înțelepciunii, răbdării și jertfei Înaltpreasfințitului Justinian și la care s-a adăugat și slujirea noastră, care, împreună cu cea a Înaltpreasfințitului, fiind în Duhul Rohiei, a fost un suflet în două trupuri. Am spus asta de mai multe ori. Și duhul Rohiei este cel ce ne-a unit să lucrăm spre slava lui Dumnezeu și binele Bisericii Ortodoxe strămoșești și unitatea preoțimii și a poporului român, cel drept credincios și iubitor de Hristos”, a spus Preasfințitul Părinte Episcop Iustin.

Sfânta Liturghie Arhierească

Din sobor au făcut parte Arhim. dr. Casian Filip, vicar eparhial, Arhim. dr. Macarie Motogna, exarh eparhial și stareț al Mănăstirii Rohia, Protos. Sebastian Drăguțan, duhovnicul Mănăstirii Țeghea, Pr. dr. Florin Stan, protopopul Lăpușului, Pr. dr. Iustin Tira, vicar eparhial onorific al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, nepot al Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Justinian, Pr. Mihai Tira, președintele Fundației „Justinian Arhiepiscopul”, nepot al Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Justinian, Pr. Ciprian Coza, protopopul Chioarului, Pr. Ioan Pop, consilier eparhial onorific al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, Arhid. Gherasim Nap, șeful de cabinet al Arhiereului Vicar, Arhid. Ioan Onuț Păcurar, inspector al sectorului social-filantropic și misionar.

La ectenia pentru cei adormiți a fost pomenit Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Justinian cu tot neamul.

După momentul chinonicului, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a vorbit despre Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Justinian și Mănăstirea Rohia.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie a fost date de Grupul psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, dirijat de Pr. Adrian Dobreanu și Denis Sulițanu, manager diac. Dănuț Silviu Pop.

După Sfânta Liturghie, toți credincioșii s-au îndreptat spre mormântul Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Justinian de la poarta Mănăstirii Rohia, unde a fost făcută slujba de pomenire, iar cei prezenți au primit câte un colac de grâu, după datină.

Text: Andrei Fărcaș – redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”

Foto: Arhid. Vasile Pop – consilier eparhial pentru protocol

Arhiepiscopul Justinian Chira s-a născut la 28 mai 1921 în satul Plopiș, comuna Șișești, județul Maramureș, într-o familie de țărani evlavioși, primind la botez numele de Ioan.

După absolvirea școlii primare în localitatea natală (între 1928 și 1934), a rămas o perioadă acasă, sprijinind gospodăria părintească, iar în anii următori a urmat cursuri la Liceul Ortodox de băieți „Simion Ștefan” din Cluj.

La 12 martie 1941, a intrat ca frate la Mănăstirea „Sfânta Ana” din Rohia, iar în 1942 a fost tuns în monahism, primind numele Justinian.

În 15 august 1942 monahul Justinian a fost hirotonit diacon, iar apoi, la 17 aprilie 1943, a fost hirotonit ieromonah pe seama mănăstirii Rohia de către episcopul Nicolae Colan.

Stareț la 23 de ani

În vremuri dificile, în perioada ocupației horthiste din Transilvania (1940-1944), monahii de la Rohia au trăit sub o presiune continuă. În ciuda acestor circumstanțe, Justinian a fost numit stareț al Mănăstirii Rohia la 25 iunie 1944, la vârsta de 23 de ani, și a condus așezământul timp de aproape trei decenii.

Pe baza meritelor sale monahale și administrative, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române i-a acordat în 1967 rangul de arhimandrit.

În 1973, Arhimandritul Justinian a fost ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, cu titlu onorific de „Maramureșeanul”.

După căderea regimului comunist, în 22 septembrie 1990, Adunarea Națională Bisericească l-a ales pe Justinian episcop al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

Suflu nou pentru vremuri noi

Întronizarea la cârma eparhiei s-a făcut la 11 noiembrie 1990, în vechea Catedrală din Baia Mare.

Pe parcursul păstoririi sale în această eparhie, IPS Justinian s-a implicat în reconstrucția structurilor bisericești și administrative, a ctitorit Centrul Eparhial și Catedrala din Baia Mare și a pus piatra de temelie pentru peste 130 de biserici noi.

De asemenea, a contribuit la înființarea unor protopopiate, a mai multor mănăstiri (într-o perioadă în care inițial existau doar trei) și a susținut dezvoltarea învățământului teologic la nivel local.

Arhiepiscop onorific

În semn de apreciere pentru activitatea sa, la 13 decembrie 2009, Sfântul Sinod, la propunerea Patriarhului Daniel, l-a ridicat la rangul de Arhiepiscop onorific al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

A trecut la cele veșnice la 30 octombrie 2016, la vârsta de 95 de ani, în urma unui infarct.

Funeraliile au fost celebrate la Catedrala din Baia Mare, cu participarea numeroșilor ierarhi, preoți și credincioși, iar înmormântarea a avut loc la Mănăstirea Rohia, locul de care a fost legat sufletește până la sfârșit.

„Voi sta la poarta Raiului şi voi aştepta să sosiţi cu toţii acolo!”, obișnuia să le spună oamenilor cu iubire ierarhul.

https://basilica.ro