Ziua minerului, festivism moderat, săgeți și flori de mină

Înainte de începerea manifes­tă­rilor, în faţa muzeului s-au adunat foşti combatanţi în minele Mara­mureşului şi au stat în grupuri, grupuleţe. Bărbaţii în vârstă, cu păr cărunt, cu un mers ezitant din partea unora, erau priviţi de trecători cu mirare. Lumea nu ştia că cei vreo 30 de oameni de afară şi dinăuntru au fost la vremea lor personaje importante, puternice. Sprijinindu-se unul de altul, majoritatea invitaţilor au urcat încet la etajul unu al muzeului. Într-o parte a sălii a fost amenajată zona de întâlnire, cu scaune şi un videoproiector.

Am recunoscut pe Dumitru Vraciu, unul dintre cei care au condus mineri­tul, fostul ministru al Minelor la înce­putul anilor ’90, Nicolae Dicu, actualul director al Remin, Ovidiu Gâlcă, cu­nos­cutul geolog, Saşa Nicolici şi mulţi alţii.

Din partea administraţiei băimărene a fost prezent primarul de Baia Mare, Cătălin Cherecheş.
Înainte de începerea manifestării, în boxele sălii au început să răsune acordurile Imnului Minerilor, într-o interpretare a Coralei Armonia, condusă de Sașa Nicolici. Melodia lungă, cu multe strofe a pus la încercare răbdarea unora dintre participanți. Alții au fost „ca pe vremuri” și au cântat cu voce joasă, melodia de care se leagă atâtea amintiri.

Dumitru Vraciu a preluat microfonul prezentatorului și a început să evoce Ziua Minerului, de la începuturi și până la perioade apropiate de noi. Ascul­tându-l pe Vraciu cum vorbea despre ce a fost cândva ne-am gândit că va urma o expunere din registrul celor care au lucrat cu mulți ani în urmă și care sunt emoționați de astfel de evenimente.
Dar Vraciu a surprins, cel puțin pe cei care nu fac parte din sistem, printr-o poziție destul de dură, din categoria „nu ne vindem țara”, mult naționalism, o poziție radicală spre extrema nedorită. În esență, Vraciu a spus că nu ar fi trebuit ca resursele minerale să fie exploatate de către companii străine, în condițiile în care statul ar fi putut face același lucru.
Desigur, mulți dintre colegii lui Vraciu cunosc poziția acestuia și nu sunt de acord cu ea.
De la naționalism, fostul conducător a trecut la simbolurile mineritului din Maramureș și Baia Mare. El a spus că au mai rămas puține și nu sunt cinstite așa cum ar fi trebuit. Vorbind despre Statuia Minerului din fața clădirii fostei Centrale a Minelor, Vraciu a spus că se degradează fără ca cineva să intervină, făcând aluzie la administrația orașului.
După discursul destul de lung, moderatorul întâlnirii a dat cuvântul primarului de Baia Mare, Cătălin Cherecheș.

Acesta a început într-o notă neutră cu saluturile oficiale după care a încercat să explice celor din sală că ar trebui un efort comun al lor și al administrațiilor județene și locale pentru a încerca reluarea activității miniere. După aceste momente de încălzire, primarul a scos sabia de atac din teacă și cu vocea calmă le-a spus celor prezenți că nu înțelege de ce în cei 25 de ani, de după Revoluție, nimeni nu a făcut nimic pentru a împiedica închiderea mineritului.
„Nu știu ca dintre dumneavoastră să fi fost cineva care să fi pus piciorul în prag, să se opună închiderii minelor!”, a spus Cherecheș.

Și primarul a continuat în aceeași notă. A vorbit și de statuia minerului din Piața Revoluției. El a spus că a făcut demersurile necesare pentru a se lucra, reabilita, curăța mai multe monumente de for public din municipiu. În urma demersurilor făcute de Serviciu Am­bient Urban, cel care se îngrijește de aceste monumente, la ministerul de resort și la Direcția de Cultură au venit mai multe propuneri de intervenții la aceste monumente.
„Propunerile nu au venit din partea instituției ci din partea unei PFA și se cereau sume considerabile. Pentru Statuia Minerului a cerut 85 de mii de euro. Nu știu cât de normală este o astfel de propunere. Nu am putut nici măcar să curăț cu o perie soclul statuii. Este o procedură destul de complicată pentru aceste monumente”, a spus primarul de Baia Mare.

A urmat ing. Nicolae Dicu, mulți ani Director General al Companiei Minie­re, cel ce a deținut și funcții importante în Guvernul României (Ministru al Minelor).
Printr-o impresionantă întoarcere în timp, Dicu a  rememorat momentele de început ale carierei sale la Mina Cavnic. A vorbit și de cursele cu trenul din Baia Sprie în Baia Mare.

Pe vremea aceea, în anii ’50, a spus Dicu, Baia Mare era doar partea Centrului Vechi și câteva blocuri ridicate acolo. După care a subliniat puternicul impact social pe care activitatea minieră l-a avut în dezvoltarea socială și urbanistică a localităților Baia Mare, Baia Sprie, Cavnic, Baia Borșa și a județului Maramureș.
A fost prezent și Nicolae Sabău, iar la final a vorbit directorul Muzeului despre minerit, flori de mină și Ziua Minerului.
A fost o manifestare interesantă, până la urmă, cu discursuri chiar acide și cu o revedere a celor care într-un fel sau altul au condus mineritul maramure­șean în perioada de glorie a anilor ’80-’90, dar și cei care au pus lacătul pe minele nordului.