Zestrea Vie Românească, o expoziţie eveniment

Nicolae TEREMTUŞ

Fotografiile au fost realizate de Ilie Tudorel, artist fotograf, dar şi un om de afaceri de succes băimărean. Alături de directorul Bibliotecii Judeţene, Teodor Ardelean, au participat Liliana Vos, profesor la Centrul Universitar Nord, Natalia Lazăr, manager al Muzeului din Negreşti Oaş, dar şi meşterii populari Vasile Şuşca din Săcel, Nicu Pop din Plopiş, Ioachim Rus din Dăneşti. Au mai fost expuse lucrări executate de Nicolae Şerban din Rogoz şi Toader Bârsan. Din Negreşti Oaş a venit mătuşa Floarea Finta, cea care a fost declarată „tezaur uman viu”, de către Ministerul Culturii, alături de un stand cu lucrări de-ale mătuşii Floarea.
De la Budeşti a venit un grup de copii care au cântat un cântec patriotic, dirijaţi de neobosita lor învăţătoare, iar de la Cerneşti a colindat un grup de elevi din clasele mari.

Obiectivul expoziţiei este ca în anul aniversar al Centenarului Marii Uniri de la 1918 să facă cunoscute publicului larg valorile recunoscute pe plan mondial ale patrimoniului cultural tra­diţional tangibil şi intangibil al Ro­mâniei. Este vorba despre acele valori patrimoniale româneşti care ne dife­renţiază cultural de alte popoare şi ne fac mândri că suntem români, mai ales acum când are loc un proces de glo­balizare şi de nivelare a valorilor pe plan mondial.
Turneul expoziţiei va parcurge toate regiunile istorice ale României Mari, ajungând apoi şi la românii din diaspora. Uniunea Europeană încurajează iniţiativele prin care cetăţenii să se implice în ampla cunoaştere a patrimoniului cultural şi de aceea anul 2018 a fost declarat Anul European al Patri­moniului Cultural, prilej cu care se va consolida sentimentul de apartenenţă la un spaţiu cultural european comun, desigur cu respectarea diversităţii culturale şi elementelor de unicitate ale fiecărui popor în parte.

Expoziţia de artă fotografică „Zestrea Vie Românească” prezintă într-un număr de peste 80 de lucrări de artă fotografică înrămate, unele de mari dimensiuni, cele mai valoroase elemente ale tradiţiilor, datinilor şi obiceiurilor din cadrul patrimoniului cultural tradiţional tangibil şi intangibil al României. Fotografiile din cadrul ex­poziţiei reprezintă o frescă elocventă a identităţii tradiţionale româneşti cuprinzând imagini despre portul popular, meşteşuguri şi ocupaţii rurale tradiţionale româneşti, meşteri populari, sărbători şi manifestări folclorice, tradiţii şi obiceiuri de Paşti, Crăciun şi Anul Nou, obiceiuri agrare, jocul şi dansul popular, botezul şi nunta tra­di­ţională românească etc. Un loc important îl ocupă în expoziţie fotografiile dedicate marilor personalităţi declarate oficial „tezaur uman viu” şi mai ales cele mai reprezentative tradiţii şi meşteşuguri tradiţionale româneşti prezente pe Lista Patrimoniului Imaterial UNESCO, cum sunt:

1. Colindatul de ceată bărbătească;
2. Doina;
3. Tehnicile de prelucrare a ceramicii de Horezu, judeţul Vâlcea;
4. Jocul fecioresc din România;
5. Tehnicile de ţesere a scoarţelor româneşti tradiţionale;
6. Practicile culturale asociate zilei de 1 martie;
7. Ritualul căluşului.

Fotografiile au fost realizate de Ilie Tudorel, cel care a şi făcut oficiile de gazdă, i-a prezentat pe invitaţi şi a vorbit despre drumurile prin Maramureş şi România, locuri magice ce trebuie cunoscute de toţi românii şi mai ales trebuie preţuite pentru ceea ce ne oferă.

Cel mai consistent discurs a fost, cum altfel, cel al directorului Bibliotecii Judeţene, Teodor Ardelean. A fost o lecţie de istorie predată celor mici şi celor mari, din care prezentăm o parte pentru cititorii noştri.

„De regulă, vorbele transmit greu frumoasele trăiri şi mai ales sentimentele profunde. Ne-am obişnuit să vorbim într-un limbaj convenţional care are foarte multă vopsea, multă cosmetică şi e foarte bine că am început să ne plictisim de o astfel de formă de comunicare. Îmi sunt dragi oamenii care spun că mai bine se plimbă în parc decât să se uite la televizor pentru că aceste forme de cultură modernă din ce în ce mai complicate, mai la îndemâna noastră ne deformează. Nu ştiu dacă ar trebui să vă vorbesc plângând sau îmbucurându-mă prin cuvinte alese şi îmbucurându-vă şi pe voi. Aş plânge pentru că după o sută de ani nu am reuşit să facem Unirea infrastructurală, nu avem nici măcar, dacă nu o autostradă, măcar un tunel, între Tran­silvania şi vechiul regat, între Tran­silvania şi Moldova. Şi câte n-avem! Ca să facem Unirea a trebuit multe lucruri să edificăm şi mă întreb adeseori unde este Astra? Principala instituţie fără de care nici nu puteam visa să se unească Transilvania cu ţara. Să ştiţi că nu visau nici ei! Cei de la Bucureşti sau de la Iaşi, ei nu visau! Am vorbit azi la Banca Naţională (BN) şi s-au cam şifonat domnii din bancă, pentru că BN cu o săptămână înainte de Unirea Basarabiei şi cu o săptămână înainte de Unirea Bucovinei a reglementat deja trecerea la leu a provinciilor respective în care dominau alte monede, ruseşti şi austriece. Dar despre Transilvania în arhiva BN nu există nimic. Ei nu se aşteptau că ne vom lipi şi nu credeau că vom putea pentru că nu credeau că marile puteri o să ne lase pe noi, nenorociţii care am avut în 1917 o ţară cât trei-patru judeţe de astăzi şi am ajuns dintr-odată o ţară care şi-a dublat şi suprafaţa şi locuitorii. Ce a făcut posibil ca să existe acest spirit frumos şi de solidaritate, inclusiv ce se vede aici, în expoziţie?
Acum este o raritate, Ilie Tudorel şi alţii care au aceste pasiuni frumoase, îl văd şi Felician Săteanu, se duc şi caută să poată aşeza, să imortalizeze ce este instantaneu, să rămână imortelă, cum se numesc florile acelea care au durată mai lungă de viaţă. Atunci era peste tot aşa pentru că românii trăiau în sate. Noi am fost dominaţi de popoarele asupritoare, că au fost austriecii, că au fost ungurii, că au fost austro-ungarii, am fost dominaţi şi mereu înghesuiţi în văile munţilor. Şi nu am fost lăsaţi să ne facem biserici de piatră şi le-am făcut din lemn. Şi n-am fost lăsaţi să ne emancipăm, să ne cumpărăm şi noi unelte şi-o trebuit să lucrăm cu boii şi cu plugul de lemn şi cu aceste unelte pe care, iată, acum, printr-o bună conservare, le putem vedea în aceste fotografii. Dar psihologia şi filosofia ca popor, de atunci, este acum în vederea noastră ca fiind elementul trainic, cel care a dat atunci, putere (…) Nici nu ştiu, să plâng sau să râd? De ce? Pentru că, în ciuda lucrurilor serioase, pe care şi noi în această cetate a Bibliotecii le facem, vreau să vă spun că sunt inundat noaptea de acele gânduri care m-ar porni la răscoală, la revoltă, împotriva sumelor uriaşe, bugetifore care se consumă pe nimicuri, pe nimicuri se consumă mai mulţi bani şi de zece ori decât ce se consumă pe lucrurile acestea, ca expoziţia lui Ilie Tudorel. Păi, acest om (Ilie Tudorel n.red.) nu primeşte nici un leu, de la nimeni, dar alţii care primesc milioane în bani de-acum ca să facă ceva, se duc ici-colo, apar frumos în nu ştiu ce costume, mai bat un pic pe picior, mai mănâncă nişte mici, mai beau o bere şi noi spunem că «facem Centenarul ridicând în sus paharul». Sunt trist la aceste chestiuni!”, a spus Teodor Ardelean.