Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Valea Regilor din Ţara Codrului
În Ţara Codrului există o veritabilă „Vale a Regilor”, neexploatată şi prea puţin cunoscută, cea mai mare din Nord-Vestul României. Pe fostul teritoriu al dacilor liberi, în apropiere de Oarţa de Sus, există o serie de tumuli, de mari dimensiuni, cu forme conice sau piramidale, care datează din Epoca Bronzului. Investigaţiile au demonstrat că ar fi vorba despre mormintele fostelor căpetenii dacice care au dominat aceste ţinuturi. Numai că, din lipsă de fonduri, cercetările au fost abandonate.
Bulgaria. Ca şi la noi, nici în Bulgaria nu au existat, după 1990, prea mulţi bani pentru săpături arheologice. Fuseseră descoperite vestigii tracice imediat după al doilea război mondial, existau sute de tumuli funerari despre care se bănuia că adăposteau morminte şi tăinuiau comori, dar nu se făcuseră investigaţii sistematice la scară mai largă.
În 1992, arheologul bulgar Georgi Kitov a plănuit o campanie de săpături cu vise mari, dar a obţinut bani puţini, doar pentru o săptămână de lucru. Şi a avut de ales: să sape la întâmplare, într-unul din tumuli, sperând că ceea ce găseşte acolo să convingă autorităţile să-i dea mai mulţi bani, sau să renunţe pe moment, încercând să obţină fonduri mai mari în viitor. A ales prima variantă. A săpat în tumulul Malkata, unde primele trei zile au fost dezamăgitoare. Apoi, a început să apară aurul: mormântul fusese dezvelit. Dar şi pacea celui adormit fusese tulburată. Ploi teribile şi vânturi puternice s-au stârnit dintr-o dată, spulberând tabăra arheologilor. Kitov a mers înainte. A obţinut fonduri şi a condus expediţia timp de şapte ani.
În acei ani a descoperit comori fabuloase, construcţii funerare incredibile, picturi murale impresionante, simboluri şi taine de nedescifrat. Într-un cuvânt, o lume întreagă ce părea să fi fost pierdută pentru totdeauna. Aşa a ieşit la lumină Valea Regilor Traci. Bulgarii au dezvoltat un înfloritor turism cultural, bazat pe moştenirea tracică. Vorbesc mereu de traci, se mândresc cu ei, motivul tracic a devenit un fel de amprentă a civilizaţiei de azi a bulgarilor.
România. Maramureş. Pe fostul teritoriu al Dacilor Liberi din zona Codrului, la graniţa dintre Oarţa de Sus şi Bicaz pot fi observate o serie de tumuli (Tumulul este o movilă de pământ sau de piatră, de formă conică sau piramidală, ridicată deasupra unui mormânt, în scop de protecţie), de mari dimensiuni, cu forme conice sau piramidale. Şi aici, un istoric local, profesorul Traian Rus, a făcut eforturi şi lobby pentru punerea în valoare a zonei. S-au făcut investigaţii arheologice în perioada comunismului şi s-a stabilit că e vorba despre mormintele fostelor căpetenii dacice.
Chiar dacă tumulii din Oarţa nu sunt poate de valoarea celor din Bulgaria, descoperirile sunt impresionante: măsurătorile efectuate în cazul unuia dintre tumuli a arătat că înălţimea acestuia este de 10 metri deasupra solului, având totodată o adâncime de şase metri în subteran.
Unul dintre tumuli a făcut obiectul unor cercetări arheologice prin anii ’80, dar aceasta a fost prima şi ultima încercare de acest fel. Arheologii de atunci au ales cel mai mare tumul din acest complex. Cheltuielile erau pe măsură. Iar după Revoluţie nu s-au mai găsit bani. Astăzi, în locul unui turism înfloritor, locul este cunoscut doar printre specialişti. Abia acum se va monta un panou turistic care să le spună trecătorilor despre importanţa zonei.
Prof. Traian Rus explică: „Necropola tumulară (tumul înseamnă movilă) de la Togul nemţilor Bicaz, fiindcă este pe teritoriul administrativ al Bicazului, formată din 31 de tumuli, datează din Epoca Bronzului. Sunt morminte ale căpeteniilor locale, ale regilor locali, amenajate din pământ. În grai local se mai numesc „holmuri”.
Descoperirea acestei necropole (cimitir) a făcut-o arheologul Carol Kacso, care prin anii ’80 a făcut un sondaj într-unul din tumuli numai că, din păcate, nu s-a finalizat săpătura din lipsă de fonduri. A ajuns la concluzia că de fapt este vorba de morminte prin similitudine, pentru că mai există în ţară şi alte asemenea necropole. Dar aceasta este cea mai mare din Nord-Vestul României! Această necropolă nu a fost pusă în valoare până acum, dar se fac primii paşi în acest sens. Sigur că este cunoscută în lumea geologică, dar pentru turismul istoric nu a fost pusă în valoare. Dar, acum se desfăşoară un proiect la Oarţa de Jos, un Centru de informare şi documentare pe probleme de turism, şi chiar în zilele acestea se montează indicatoare şi panouri explicative pentru toate cele 23 de aşezări arheologice pe care le-am descoperit pe teritoriul comunei. Necropola este la o distanţă de 8 km de centrul comunei. Necropola aceasta este mult mai veche decât dacii, datează de la 1500 ÎHR., deci nu putem vorbi de daci. Pe atunci şi tracii erau în curs de formare. Aşa că nu putem determina cărui popor au aparţinut, cert este că e corect să spunem că sunt morminte ale căpeteniilor populaţiei locale, preistorice, băştinaşii autentici”.
Tumulii nu sunt singurele descoperiri din zonă, profesorul Traian Rus spune că: „Tot prin anii ’80 s-au descoperit foarte multe aşezări arheologice în zonă. Cea mai spectaculoasă dintre toate este un sanctuar fortificat, tot din Epoca Bronzului, de la Diile Boti, hotarul cu comuna Băseşti şi cu localitatea Stremţ. Acolo s-a descoperit o cantitate imensă de material arheologic, dar s-au descoperit şi elemente care au permis concluzii privind desfăşurarea ceremoniilor religioase, inclusiv de jertfe practicate în cinstea zeilor. Este vorba de jertfe de animale, dar şi jertfe umane. S-au găsit peste 20 de gropi ritualice de depunere a celor jertfiţi în cinstea zeilor, pentru că jertfa aceasta însemna de fapt o solie a comunităţii locale către zei, pentru a le împlini rugăminţile. În Baia Mare, la Muzeul Judeţean este o sală întreagă cu material arheologic provenit de la Diile Boti. După Revoluţie nu s-au mai făcut săpături în zonă, secţia de Arheologie a Muzeului Judeţean Maramureş concentrându-se asupra altor obiective”.
Din fericire, nu au fost nici cazuri de săpături clandestine, deşi în comună circulă foarte multe legende despre comori: „la Oarţa de Sus circulă foarte multe legende despre comori, aşa se şi explică faptul că am găsit şi un tezaur monetar roman, într-un loc numit Ogrăzi, tezaur format din 330 de monede, dinari imperiali romani de argint. Sigur că ar exista tentaţia căutării de comori, dar din fericire nu am avut asemenea probleme. Eu le-am descoperit pe cele mai multe şi sunt şi un fel de paznic care apără tot ce-i aici. Eu sunt profesor de istorie şi toată viaţa asta am făcut, adică am cercetat localitatea sub aspect arheologic, mai ales cercetări arheologice de suprafaţă”, spune profesorul Traian Rus.
Deocamdată, nu s-a arătat nimeni interesat să continue cercetările în zonă. Traian Rus şi localnicii au auzit şi ei de „Valea Regilor” din Bulgaria şi visează ca, într-o zi, să beneficieze şi ei, măcar în parte de promovarea bulgarilor. Dar abia acum va fi marcată zona: „Deocamdată nu ne-a abordat nimeni pentru continuarea cercetărilor arheologice. Bulgarii au, de exemplu, o necropolă similară, o „Vale a Regilor” care este extrem de bine pusă în valoare. Şi aici s-ar putea face multe lucruri, dar noi abia acum facem primii paşi în sensul că se marchează locurile şi se construieşte un Centru de informare turistică. S-ar putea atrage foarte mulţi turişti. Şi eu visez de o viaţă întreagă o Vale a Regilor Traci la Oarţa, o intuiesc pe unde ar putea fi, dar sigur că este mult de lucru”.
„Locurile acestea cu jertfe nu sunt neapărat bântuite de fantome, însă am adunat multe poveşti despre „strâji”, adică strigoi. Oamenii au crezut şi mai cred în poveştile cu strigoi.
Sunt cunoscute şi se vorbeşte în sat despre locurile pe unde umblă, locurile care sunt bântuite de strigoi. De exemplu, locurile bântuite erau „miezuniile”, adică hotarul dintre holde. Două holde sunt despărţite de „miezunie”. Ei bine, mai demult sistemul juridic era în aşa fel încât oamenii se întâlneau pe „miezunie” pentru diferende de hotar, nu mergeau la judecător. Se întâlneau pe hotar şi jurau că până aici e al meu. Iar celălalt jura că nu-i
adevărat, că e mai încolo cu un metru. Şi în această situaţie, unul dintre cei doi clar că jura strâmb. Şi în momentul acela, când se depunea un jurământ strâmb, strigoii preluau ei miezunimea respectivă. Există astfel numeroase locuri bântuite, dar şi poveşti despre modalităţile de apărare împotriva strigoilor. De exemplu, există două feluri de „strâji”, strâji vii, care trăiesc printre oameni şi străji morţi. Pentru strâjii vii, în momentul când mureau, ca să nu se mai întoarcă între oameni, trebuiau să le bage în gură usturoi, rahat de porc, rahat de câine şi tot felul de asemenea lucruri, ca duhul dinăuntrul lor să nu poată ieşi. Sunt multe legende”.
Prof. Traian Rus
„Legende sunt foarte frumoase şi multe în zona noastră. Chiar acum am scos o carte care se numeşte „Poveşti din Ţara Cordului”. Despre tumuli nu există legende cu blesteme, ca şi la faraoni, pentru a nu se profana mormintele, însă există foarte multe legende despre comori care se arată în anumite zile ale anului, ca şi nişte stâlpi de foc pe timpul nopţii. Asemenea poveşti există şi în alte părţi ale Maramureşului, în legătură cu comorile îngropate. Sau există o altă legendă cu Fântâna orăieşilor.
Noi avem Dealul Măgura, care este şi sit arheologic, unde chiar s-au găsit vestigii dacice şi acolo este legenda că nişte uriaşi au coborât şi au găsit oameni arând, iar unul dintre copiii uriaşilor (orăieşilor) i-au pus pe oameni în poală şi i-au dus la părinţii lor, iar aceştia i-au trimis înapoi, să-i lase în acelaşi loc, spunând că „ăştia vor moşteni pământul”. Asta pe vremea când neamul uriaşilor era pe cale de dispariţie”.