Un eveniment de marcă: Simpozionul naţional „Stilul brâncovenesc – stilul renaşterii româneşti”

Săptămâna trecută la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare a avut loc un eveniment de marcă, Simpozionul naţional „Stilul brâncovenesc – stilul renaşterii româneşti”, dedicat împlinirii a 300 de ani de la martiriul Brâncovenilor, organizat de Asociaţia pentru cultură şi educaţie „Sf. Constantin Brâncoveanu” din Baia Mare.

Anul acesta, în Patriarhia Română sunt comemoraţi Sfântul Domnitor Constantin Brâncoveanu şi cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, la împlinirea a 300 de ani de la martiriul lor. Încă de la începutul anului au început să fie publicate lucrări ştiinţifice prin care sunt amintite şi preţuite viaţa, activitatea şi mai ales moartea cruntă pentru Hristos a celor cinci mari bărbaţi sfinţi ai neamului, alături de sfetnicul domnitorului şi ginerele său, Ianache Văcărescu.

Deşi a condus 26 de ani poporul pravoslavnic din Ţara Românească, Sfântul Constantin Brâncoveanu i-a avut în inima sa şi pe fraţii români de peste munţi, în special pe cei din Transilvania, asupriţi de stăpânitorii vremii şi de mişcări religioase, cum ar fi Uniaţia, şi care se aflau în pericol de a-şi pierde identitatea şi credinţa străbună.

Epoca domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714) a fost una dintre cele mai rodnice pentru cultura şi arta românească, un moment de vârf, o etapă de mare înflorire culturală, iradierea artei brâncoveneşti cuprinzând deopotrivă Transilvania, Banatul şi Moldova, reflexe fiind prezente şi în Basarabia.

O semnificaţie şi o importanţă deosebită a avut pentru Transilvania sfertul de veac al domniei lui Constantin Brâncoveanu, înfloritoare etapă în evoluţia artelor româneşti, domnul Ţării Româneşti fiind ctitor şi protector pentru conaţionalii săi din interiorul arcului carpatic.

La sfârşitul secolului al XVII-lea arhitectura religioasă a românilor transilvăneni cunoaşte o stagnare, construindu-se relativ puţin, cele mai importante edificii de cult fiind înălţate din generozitatea principelui Constantin Brâncoveanu şi a familiei sale.

O sală plină, invitaţi de excepţie şi un eveniment pe măsură. Pe scurt, Simpozionul naţional „Stilul brâncovenesc - stilul renaşterii româneşti”, organizat săptămâna trecută de Asociaţia pentru cultură şi educaţie „Sf. Constantin Brâncoveanu” în parteneriat cu Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, Şcoala Gimnazială „Victor Babeş” şi Gazeta de Maramureş.

Evenimentul a avut loc în sala de conferinţe a Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare şi face parte dintr-un proiect realizat cu sprijinul Consiliului Judeţean Maramureş. Pentru o abordare cât mai completă, Asociaţia a solicitat implicarea, prin susţinerea unor prelegeri, unor oameni din domeniul culturii, artei, arhitecturii şi teologiei, iar pentru a se menţine memoria brâncovenilor în rândul tinerilor, s-a organizat un concurs de eseuri între elevi ai Şcolii Gimnaziale „Dr. Victor Babeş” din Baia Mare. Astfel că, în cadrul simpozionului a avut loc şi premierea elevilor cu cărţi şi dulciuri.

Moderatorul conferinţei a fost pr.dr. Cristian Ştefan, vicepreşedinte al Asociaţia pentru cultură şi educaţie „Sf. Constantin Brâncoveanu”, consilierul cultural al Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului şi creierul şi sufletul acestui proiect. Iar invitaţii au fost aleşi „pe sprânceană”: Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene Petre Dulfu care a vorbit despre personalitatea istorică a domnitorului, Ioan Marchiş, directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Maramureş, care a vorbit despre arta brâncovenească şi arhitectul Dorel Cordoş care a vorbit despre stilul arhitectural, atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic, pentru că a avut şansa de a participa la proiectele de reabilitare ale unor ctitorii brâncoveneşti.

Consiliul Judeţean Maramureş a fost reprezentat de county managerul Marin Brăgaru.

În concluzie, un eveniment de marcă, în memoria unui domnitor şi sfânt de seamă al acestui neam.

Iată cum descrie Gheorghe Şincai în „Cronica românilor” martiriul dreptcredinciosului voievod:

„Odată cu Brâncovanul au pierit cei patru feciori ai lui, cărora el le-a grăit astfel în ora morţii: «Iată, toate avuţiile şi orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem încai sufletele... Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei! să nu băgaţi seamă de moarte. Priviţi la Hristos, mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit.

Credeţi tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi, nici vă clătiţi din credinţa voastră pentru viaţa şi lumea aceasta...».

Acestea zicând el, porunci împăratul de le tăiară capetele, întâi ale feciorilor, începând de la cel mai tânăr, şi mai pe urmă a tăiat capul lui Constantin Brâncovanu, şi aruncară trupurile în mare. Şi creştinii, după aceea, aflându-le, le-au astrucat la Patriarhie.