Ultimele zvâcniri PCR în Maramureş

Se împlinesc 25 de ani de la căderea regimului comunist. O pagină importantă de istorie recentă, trăită de noi toţi, dar pe care o cunoaştem prea puţin şi o înţelegem şi mai puţin. GAZETA de Maramureş vă propune un remember inedit, o întoarcere în timp, în toamna lui 1989, luând sub lupă Comitetul judeţean de partid din Maramureş. O „fotografie” a vremii, vremurilor, zvâcnirilor şi agitaţiilor de partid aşa cum rezultă din documentele inedite aflate în arhivele judeţene.

O vreme rece, prevestitoare de „furtuni”. Era noiembrie 1989. Toamnă. „Toamna naţiunilor”. Căderea Zidului Berlinului şi înlocuirea în noiembrie 1989 a liderului bulgar Todor Jivkov erau semne ale unui climat revoluţionar în Europa de Est. Toamna anului 1989 a debutat cu un eveniment „măreţ” pe plan propagandistic, considerat ca o ultimă repetiţie înainte de Marele Congres: aniversarea a „45 de ani de la victoria revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă de la 23 august 1944”.

Între 20 şi 24 noiembrie 1989 urma Congresul al XIV-lea al PCR, care - contrar aşteptărilor opiniei publice interne şi internaţionale - nu a adus nici o schimbare în politica partidului. GAZETA de Maramureş vă propune o întoarcere în timp. O „fotografie” a vremii, vremurilor, zvâcnirilor şi agitaţiilor de partid aşa cum rezultă din documentele inedite aflate în arhivele judeţene şi din studiul cercetătorului Robert Furtos „Comitetul judeţean Maramureş al PCR. Toamna anului 1989”.

Cu mult zel socialist, conducerea organizaţiei judeţene de partid a hotărât măsurile ce trebuiau luate pentru buna desfăşurare a manifestărilor propagandistice. Pentru adunarea din capitală, Maramureşul urma să trimită un grup de 500 de oameni, în cadrul cărora „neapărat în primele 2-3 rânduri să fie mineri, metalurgişti, aşa cum s-a stabilit ,,300 muncitori, 150 ţărani şi 50 de intelectuali”.

La 21 august urma să aibă loc în Baia Mare „demonstraţia oamenilor muncii”, pentru care trebuia construită o tribună cu o capacitate de 300 de locuri. La eveniment trebuiau să fie prezenţi peste 80.000 de oameni, din diferite întreprinderi. Directivele erau clare: „sălile să fie pline, oamenii să fie îmbrăcaţi de sărbătoare, să fie agitaţie puternică şi să se pregătească un program cultural-artistic adecvat evenimentului. În prezidiu vor lua loc tovarăşi din conducerea comunei, membri de partid care au o activitate mai îndelungată şi se bucură de prestigiul comunei”. Mai mult, secţiile de propagandă trebuiau să organizeze „activităţi specifice” în toate oraşele şi comunele: „cu toate categoriile de oameni ai muncii, în special tineretul, prin care se va urmări cunoaşterea vieţii şi activităţii secretarului general al partidului, tov. Nicolae Ceauşescu, contribuţiei sale decisive, la elaborarea şi înfăptuirea politicii interne şi externe a partidului şi statului nostru, a marilor realizări obţinute în Epoca Nicolae Ceauşescu”.

Evenimentul cel mai important pentru P.C.R. era însă al XIV-lea congres care urma să se desfăşoare în 20-25 noiembrie şi urma să devină „congresul victoriei depline a socialismului, a triumfului principiilor socialismului ştiinţific, în transformarea revoluţionară a societăţii româneşti, a independenţei depline, economice şi politice a ţării”.

La baza acestuia stăteau Hotărârile Plenarei CC A P.C.R. DIN 27-28 IUNIE 2009. Sarcinile comitetului judeţean P.C.R. Maramureş erau, în mare, asemănătoare cu a altor organizaţii. Din documentele comitetului judeţean reiese că urma: „să fie pusă, cu tărie, în evidenţă lupta poporului român pentru formarea sa, a limbii şi culturii proprii, drumul glorios parcurs în istorie, de la primul stat centralizat al dacilor, de acum 2060 de ani, până în prezent, fiind evocate cu căldură marile momente ale afirmării conştiinţei de sine a naţiunii”.

Alături de revoluţia lui Horea, Cloşca şi Crişan, a lui Tudor Vladimirescu sau lupta pentru reîntregirea ţării, urma să fie explicată şi victoria socialismului. Urma să se discute şi de lichidarea datoriei externe „o strălucită victorie”. Toate întreprinderile erau îndemnate să realizeze, până la congres, indicatorii pe anul respectiv. În agricultură, în cinstea congresului, trebuiau obţinute „cele mai mari producţii din istoria ţării” pentru ca tot mai multe unităţi agricole să poată dobândi titlul de „Erou al noii revoluţii agrare”. În schimb, unităţile de învăţământ trebuiau să asigure formarea unor adevăraţi comunişti. Toate B.O.B. - urile din unităţile de învăţământ aveau sarcina de a îndruma şi controla activitatea politică şi educativă din organizaţiile Șoimii Patriei, Pioneri, U.T.C. Se cerea utilizarea unor materiale de propagandă ca: „Întrebări şi răspunsuri pe teme de educaţie materialist-ştiinţifică pentru tineret” sau înscrierea elevilor în cercul „Tânărul ateist”. Pe lângă ateism, tinerii trebuiau să înveţe recunoştinţa faţă de Nicolae Ceauşescu şi dragostea pentru comunism. Pentru celelalte categorii sociale, principalul mijloc de propagandă era „Scânteia”. La Sighetu Marmaţiei, în toamna lui 1989, s-a ajuns ca tot al doilea cetăţean să dispună de presă”. Pentru a creşte numărul de abonamente la „Scânteia”, vânzarea unor reviste ca „Pentru Patrie” sau „Sportul” erau condiţionate de cumpărarea oficiosului P.C.R.

La 11 noiembrie 1989, la Baia Mare a avut loc Conferinţa Organizaţiei Judeţene Maramureş a P.C.R. Pe ordinea de zi, alături de consfătuiri şi rapoarte de activitate, se afla şi alegerea delegaţilor care să reprezinte judeţul la al XIV-lea Congres. Pentru judeţ au fost alese 585 de persoane, din care cea mai mare parte muncitori. Acestora li s-au alăturat şi 10 reprezentanţi ai unităţilor militare din judeţ. Organizaţia judeţeană a aprobat şi programul pe 1990 şi a hotărât în unanimitate „realegerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Congresul al XIV-lea în funcţia supremă de secretar general al partidului”. A doua zi, ziarul „Pentru socialism” scria că lucrările: „au avut loc într-un climat de puternică însufleţire patriotică şi politică, de vibrantă dragoste, stimă şi neţărmurită recunoştinţă.

Minute în şir s-a ovaţionat şi scandat cu puternică însufleţire „Ceauşescu, reales la al XIV-lea Congres!”.

Toţi delegaţii maramureşeni la Conferinţa Organizaţiei Judeţene Maramureş a P.C.R. aveau un program bine stabilit. De exemplu, delegaţii din partea Comitetului Municipal Sighetu Marmaţiei „trebuiau să ajungă în Baia Mare cu o seară înainte, iar a doua zi, să fie prezenţi la sala de şedinţe cel târziu la ora 7, într-o ţinută corespunzătoare, iar cei care vin de la sat să fie îmbrăcaţi în costume naţionale”. Au fost aleşi 67 de delegaţi la congres, având cele mai diverse ocupaţii, de la directori de întreprinderi şi preşedinţi de CAP-uri, la „ţărani cooperatori”, toţi având mandatul de a exprima „înalta satisfacţie pentru înfăptuirile obţinute de poporul român sub conducerea partidului în anii de glorie ai Epocii Nicolae Ceauşescu”.

Luna decembrie debutează pentru organizaţia judeţeană de partid cu pregătirile pentru alegerea deputaţilor în Marea Adunare Naţională şi în consiliile populare. Astfel, la 12 decembrie s-a elaborat un program de măsuri privitor la organizarea şi desfăşurarea campaniei electorale stabilindu-se că „vor fi propuşi să candideze cei mai devotaţi cetăţeni, fără deosebire de naţionalitate, care se bucură de încrederea maselor şi dovedesc competenţă şi iniţiativă, energie şi pasiune, spirit gospodăresc, fermitate şi răspundere în înfăptuirea politicii partidului şi statului”. A urmat întocmirea listelor cu propuneri privind numărul circumscripţiilor electorale şi apoi componenţa comisiei judeţene electorale.

Comitetul judeţean de partid nu era reocupat însă doar de propagandă. Într-un document cu menţiunea „strict secret” apar cantităţile de carne care reveneau fiecărei familii din judeţ în luna decembrie a anului 1989: o persoană avea dreptul la doar un kg de carne de parc, două persoane primeau în plus un kg de carne de pasăre, 3 persoane – primeau încă un kg de carne de vită, iar 4 persoane şi un kg de carne tocată.

În aceste condiţii nu e de mirare că a izbucnit „scânteia” de la Timişoara, din seara zilei de 15 decembrie.

În teleconferinţa cu prim-secretarii comitetelor judeţene de partid din 17 decembrie, Ceauşescu a considerat că vina pentru incidentele de la Timişoara o poartă „agenţiile străine şi centrele antisocialiste din Est şi Vest”. Seara, prim-secretarul Comitetului judeţean de partid Maramureş a convocat la sediu toţi prim-secretarii şi le-a prezentat, în acelaşi stil, situaţia: „Trebuie să recunoaştem tovarăşi că şi ţara noastră este continuu atacată de elemente, de forţe reacţionare străine, care urmăresc destabilizarea, să provoace dezordine, folosindu-se de anumite elemente din ţara noastră, care au căzut repede pradă cercurilor imperialiste”.

Revenit din vizita din Iran, Ceauşescu convoacă în seara zilei de 20 decembrie o nouă teleconferinţă în care subliniază iar necesitatea de a li se explica cetăţenilor că evenimentele de la Timişoara au fost organizate de „cercuri revanşarde revizioniste din serviciile străine de spionaj”. După videoconferinţă, prim- secretarul judeţului i-a convocat iar pe toţi comuniştii de frunte: „încă în această seară, să luăm măsuri pentru ca întreaga populaţie din judeţ să cunoască şi să asculte la posturile de radio-televiziune cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu de la orele 19”.

Ultimul document din Arhiva Comitetului judeţean de partid este stenograma teleconferinţei din 21 decembrie, în care Ceauşescu îndemna:

„să se folosească toate mijloacele, şi dacă cineva este lovit, trebuie să răspundă cu două lovituri, să nu întoarcă şi celălalt obraz. Cine îndrăzneşte să lovească, trebuie să fie lovit şi pus la pământ, inclusiv în întreprinderi. Să discutăm foarte larg şi deschis cu oamenii muncii, să acţionăm pentru a-i desprinde de influenţa acestor elemente reacţionare sau de adepţii acestora care pentru un pumn de dolari, pentru promisiuni sau chiar pentru o ţuică îşi trădează ţara, familia, poporul”.

În prima zi a Congresului al XIV-lea al PCR, Ceauşescu a citit timp de 6 ore un raport cu 24 de capitole, în care sunt pomenite procesul de „edificare a orânduirii socialiste”, marile realizări de după Congresul al IX-lea (la care Ceauşescu a fost ales secretar general), planul pe următorul cincinal şi politica externă. La acest ultim capitol, Ceauşescu a cerut în premiera anularea tuturor acordurilor încheiate în perioada celui de-al doilea război mondial cu Germania hitleristă, implicit a Pactului Ribbentrop-Molotov. Discursul lui Ceauşescu a fost întrerupt de ovaţii şi aplauze care au durat 100 de minute:

„Stimaţi tovarăşi, (...) Congresul are loc în împrejurări internaţionale deosebite, când în faţa ţărilor socialiste, a tuturor popoarelor, se pun noi şi noi întrebări şi probleme cu privire la calea progresului economico-social, a lichidării inegalităţilor şi asupririi, a înlăturării pericolului războiului nuclear, care ar duce la distrugerea a însăşi vieţii pe pământ, cu privire la căile de transformare revoluţionară a lumii, de realizare a unor relaţii sociale şi noi relaţii între state şi popoare în vederea asigurării şi făuririi unei lumi mai drepte şi mai bune pe planeta noastră”.