• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Sambătă , 20 Octombrie 2018

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Joi , 19 Aprilie , 2018

Trei zile pe tărâmuri poloneze

Monica POP

Takaj, Kosice – catedrala Sfânta Elisabeta, Cracovia -  Salina Wieliczka, Complexul Wavel cu Castelul Regal, Bazarul lui Cazimir al IV-lea, Catedrala Sfânta Maria, lagărul Auschwitz - Birkenau au fost obiectivele fixate pentru un sfârșit de martie friguros, dar însorit. Un traseu, ce-i drept, maraton, dar care la final a reușit să ne scoată din monotonie și să ne încarce de tihnă și civilizație.
Opt ore de călătorie cu autocarul nici nu le simți, atunci când ești în compania unui grup de 61 de persoane, interesant și mixt - de la elevi de liceu, tineri, până la domni și doamne de vârste onorabile – și de un ghid șugubăț și tobă de informații, în persoana profesorului Grigore Moisa.

După un foarte scurt popas la cramele Takaj, prima oprire s-a făcut la catedrala Sfânta Elisabeta din orașul slovac Kosice, un oraș însuflețit, ce respiră civilizație. Catedrala, unul dintre cele mai importante monumente de artă medievală din Slovacia, impresionează prin dimensiune și arhitectură, iar vitra­liile și picturile murale sunt de o fru­musețe pe care cu greu o poți trimite în amintire.
Am continuat drumul spre Cracovia. De la microfonul autocarului, profesorul Moisa ne-a oferit informații istorice și geografice complexe despre obiectivele pe care urma să le vedem. Cursiv, captivant, dar și cu o ușoară tentă ludică, ghidul nostru a accentuat și importanța unor astfel de ieșiri, mai ales pentru cei 11 elevi de la Colegiul Național „Vasile Lucaciu” din grup, foarte atenți, receptivi și, poate, nefiresc de disciplinați, pentru aparținătorii unei așa-zise generații iPhone.
„Puneți copiii în fața monumentelor în care este încorporată istoria... În acest fel, istoria nu va mai fi o materie învă­țată pe de rost astăzi și uitată mâine, ci un element de putere și de inițiativă în sufletul fiecăruia dintre ei”, a fost sfatul ghidului Grigore Moisa, venit și ca un semn de mulțumire pentru inițiativa profesorului Adrian Șovago, însoțitorul elevilor de la „Lucaciu”.
După o cină, un mic dejun și o cazare ireproșabile, următoarea zi a fost dedicată fostei capitale a Poloniei, Cracovia. Salina Wieliczka, Complexul Wavel cu Castelul Regal, Bazarul lui Cazimir al IV-lea ori Catedrala Sfânta Maria sunt locuri despre care, poate, nu ar ajunge tomuri întregi pentru a descrie frumusețile, dar mai ales emoțiile trăite. Ceea ce atrage este atmosfera medie­vală pe care o degajă orașul, într-o fascinantă discordanță cu febra coti­diană. La tot pasul vezi turiști și localnici care se plimbă în voie cu telefoane moderne la ureche, printre superbele calești mânate de vizitii dichisiți și amabili, care parcă își așteaptă cuminți regii și reginele de odinioară.

La un prim contact vizual, somptuoasa Catedrală Wawel, numită de Papa Ioan Paul al II-lea sanctuarul național al polonezilor, șochează prin opulență și amestec de stiluri. Însă, la o privire atentă, fiecare colțișor ascunde un simbol, dezvăluind totodată secole din istoria regilor, a sfinților ocrotitori ori a scriitorilor Poloniei.
Ne-am luat la revedere de la unul dintre cele mai pitorești orașe ale Europei Centrale, nu fără un legământ tacit cu noi înșine de a reveni aici.

Ultima zi a fost rezervată „locului în care genocidul a fost planificat științific și executat eficient”, cum a numit profesorul Moisa lagărul de concentrare și exterminare Auschwitz – Birkenau. De la microfonul autocarului, preotul Florian Nechita, profesor de religie la Colegiul „Gheorghe Șincai” Baia Mare, ne-a oferit informații religioase pertinente despre istoria evreilor. Grupul s-a dispersat rapid. Au urmat momente încărcate emoțional. Durerea fizică și mai ales psihică trăită de milioane de suflete nevinovate în urma atrocităților petrecute atunci a fost resimțită aproape fizic de fiecare dintre noi...
Cu gândul că istoria umanității poate fi înțeleasă, trăită real doar contemplând și participând afectiv la cele ce s-au întâmplat, ne-am despărțit unii de alții. Nu fără regrete, dar cu bucuria unor prie­tenii create pe cât de spontan, pe atât de autentic, în cele trei zile petrecute pe tărâmuri poloneze.  

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.