Tragediile din Aerocluburile României. Conexiunea cu Baia Mare

De mai multe zile asistăm neputincioşi la incredibila poveste a planorului care nu a mai fost găsit. Mii de oameni au participat la găsirea acestui aparat de zbor şi a pilotului Mircea Crăciun, unul dintre cei mai experimentaţi piloţi din această categorie, din ţară.

Planorul a plecat de pe Aerodromul din Braşov şi a fost tractat de Stelian Cojocaru, comandatul Aeroclubului Braşov. Acesta are un trecut de povestit în ziar şi, după cum este descris de presa centrală, este un exponent al mafiei aeronautice româneşti. Acest renume a fost consolidat pe o perioadă de aproape doi ani, în care a condus Aerodromul din Baia Mare.

Ultimul incident din zona Aeroclub România a început din Braşov, unde Mihai Crăciun a plecat într-un zbor cu planorul. El a fost ridicat de un avion pilotat de Stelian Cojocaru. După ce planorul a intrat pe traseul de zbor, Cojocaru s-a întors pe aerodrom şi a plecat spre Bucureşti. După cum se spune, fără a se mai interesa dacă planorul este bine…La momentul redactării acestui material nu se ştia dacă Stelian Cojocaru a avut un supraveghetor de zbor, care ar fi trebuit să vadă ce merge, ce nu merge. În noaptea aceleiaşi zile, aparţinătorii pilotului au început să îl caute, neavând nicio veste de la el. Aşa a fost sunat Cojocaru de fiul pilotului de planor. Aşa a flat şi comandantul Aeroclubului Braşov că nu se ştie nimic de planor.

Urmează date controversate, din care rezultă că Stelian Cojocaru a dat alarma târziu, fără o justificare.

A început căutarea planorului şi a pilotului. Şi au trecut două zile, trei zile, patru zile, fără rezultate. Au fost implicate forţe umane impresionante şi tehnică de căutare de la avioane mici, la planoare, elicoptere şi chiar drone de mare putere. Peste o mie de oameni au participat la căutări. Au fost verificate opt judeţe, cu un teren accidentat, dealuri, munţi, păduri, râpe…Nici un indiciu…

Acest incident nefericit seamănă cu cel din Apuseni prin faptul că se caută aparatul de zbor şi pilotul, fără a avea rezultate rapide. În Apuseni, avionul a fost găsit de un grup de localnici, aici, la planor nu se poate spune aşa ceva, deoarece nu se poate încadra terenul în care ar fi putut să aterizeze (varianta optimistă) sau să cadă (varianta dramatică).

Dar aceste drame desfăşurate în România, acestea şi altele, au câteva personaje, în funcţii de conducere, care sunt responsabile de ce se întâmplă pe aerodromuri şi în Aerocluburi. După cum relatează presa centrală, unul este Constantin Voicu, actual consilier al ministrului Transporturilor, un personaj greu, ce a căzut de fiecare dată, în ultimii 25 de ani, în picioare, în ciuda multor afaceri oneroase descoperite, dar pentru care nu a fost tras la răspundere.

Cel mai tragic exemplu este accidentul din Apuseni, în care Voicu, pe atunci şeful Direcţiei Aero-Navale din Ministerul Transporturilor (cu responsabilitate directă în organizarea celulei de criză) nu a tras un semnal de alarmă, nu a făcut joncţiunea cu Raed Arafat. Dar acest Voicu are o biografie tare!

În 1989 a fost instalat director de zbor la Aeroclubul Central Român, până în 1994. În această perioadă au fost 11 catastrofe aviatice cu 14 morţi. Ca recompensă, a fost numit director general al Aeroclubului România. Până în 2001, mai „bifează” şase catastrofe cu nouă morţi. După cum reitera presa centrală, un record absolut în istoria aviaţiei sportive româneşti, 11 ani de dinastie, cu 17 catastrofe aeriene şi 23 de morţi! Vinovaţi: morţii!

În 2005 a fost publicată lista tragediilor aviatice din mandatul lui Voicu.

28 martie 1990, Aerodromul Cluj – planor – pilot decedat.

5 iunie 1990, Aerodromul Iaşi – paraşutist înecat în lacul Chiriţa.

30 iunie 1990, Aerodromul Strejnic (Ploieşti) – avion căzut – pilot decedat.

6 august 1990, Aerodromul Arad – planor – pilotul decedat.

7 septembrie 1990, Aerodromul Sinpetru (Braşov) – planor – echipaj decedat.

10 octombrie 1990, Aerodromul Săuleşti (Deva) – paraşutist decedat.

17 septembrie 1991, Aeroclubul Samus (Satu Mare) – paraşutist decedat.

26 septembrie 1991, Aerodromul Săuleşti (Deva) – planor – pilot decedat.

6 mai 1992, Poiana Braşov (Valea Apei) – avion – echipaj decedat.

24 iunie 1992, Aerodromul Tg. Mureş – paraşutist decedat.

12 septembrie 1994, Aerodromul Baia Mare – doi paraşutişti decedaţi.

7 august 1998, Aerodromul Clinceni – paraşutist decedat.

2 octombrie 1999, Aerodromul Cioca (Timişoara) – paraşutist decedat.

24 februarie 2000, Endorf (Germania) – avion -? pilot decedat.

4 mai 2000, Aerodromul Iaşi – planor – pilot decedat.

4 mai 2001, Aerodromul Clinceni – avion – echipaj decedat.

7 iulie 2001, Remetea (Harghita) – avion – echipaj de trei, toţi decedaţi.

Dar Voicu are şi alte aspecte demne de remarcat. În 2007, după cum remarcă presa centrală, şi-a trecut multe ore de zbor, graţie cărora a primit salarii deosebite, şi care au ajutat la obţinerea unei pensii de peste 300 de milioane de lei vechi. După tăierea pensiilor, a fost adus în ministerul Transporturilor de Relu Fenechiu, respectiv filiera liberală. Şi, de atunci, rezistă acolo, deşi s-au schimbat vreo patru miniştri.

Şi acum vine legătura cu şeful Aeroclubului Braşov, Stelian Cojocaru. Acesta din urmă a fost adus în structura Aeroclubului de către Voicu. „În 1995, actualul şef al Aeroclubului Braşov (Stelian Cojocaru, direct responsabil de pierderea oricărei legături cu planorul dispărut) era poliţist la postul Gilău (Cluj), unde fusese adjunct al şefului de post înainte de Revoluţie (adică, miliţian-şef). Atunci, a plecat după serviciu la o prostituată, însoţit de arma din dotare, pe care ar fi trebuit s-o lase la post. Prostituata a fost găsită împuşcată după încheierea actului sexual”, se arată în presa centrală. Nu a păţit nimic, dar a fost adus în sistemul condus de Voicu pe postul de şef al Aeroclubului Baia Mare. Aici a făcut afaceri cu garajele Aerodromului. După cum ne-au declarat şi unii din sistemul băimărean, Cojocaru a organizat în garajul Aeroclubului un service auto, reparând maşini şi încasând bani necuveniţi.

După un an şi ceva prin Baia Mare, a fost schimbat, dar Voicu are grijă să îl aducă la Braşov. Ce s-a întâmplat în continuare, se ştie.

Acest Voicu are o biografie tare! În 1989 a fost instalat director de zbor la Aeroclubul Central Român, până în 1994. În această perioadă au fost 11 catastrofe aviatice cu 14 morţi. Ca recompensă, a fost numit director general al Aeroclubului România. Până în 2001, mai „bifează” şase catastrofe cu nouă morţi. După cum reitera presa centrală, un record absolut în istoria aviaţiei sportive româneşti, 11 ani de dinastie, cu 17 catastrofe aeriene şi 23 de morţi! Vinovaţi: morţii!