Tomograful lui Sabin / Subtilitate

(continuare)

... Ești anxios deoarece ai un diferend cu cineva iar anxietatea asta te domină, devine obsedantă așa că ajungi să te întrebi de ce ești atât de anxios. Este momentul în care ești și mai anxios pentru că ești anxios, ceea ce îți generează în plus anxietate. Îți stă mintea? Sau ești o persoană care se înfurie ușor, așa ca mine. Te enervează orice tâmpenie, orice stupizenie și habar nu ai de ce. Iar faptul că îți sare țandăra atât de repede te enervează și mai tare. Rămâi însă destul de lucid chiar și în momentele de enervare încât să îți dai seama că furia ta aproape permanentă te face o persoană profund dezagreabilă pentru ceilalți ori tu nu ești deloc așa iar lucrul acesta  te face dezagreabil în proprii tăi ochi.
Deci: ești nervos pe tine însuți pentru că te enervezi că ești nervos. Ăsta ar fi un moment bun să dai un pumn peretelui sau să devii atât de îngrijorat că faci ceea ce trebuie, încât să te îngrijoreze îngrijorarea ta sau să te simți atât de vinovat pentru fiecare greșeală pe care o faci încât să începi să te învinovățești pentru fiecare vină pe care o simți.
Sau pur și simplu poți să te întristezi și să te simți singur, cu atât mai trist și mai singur cu cât te gândești mai mult la asta. Este cercul vicios în care intrăm adeseori, de prea multe ori  în mod conștient, fapt care ne-ar putea inocula ideea că suntem niște ratați disimulați. Dar nu vă bateți capul, este doar o părticică din fru­musețea de a fi om, singura ființă capabilă să își facă gânduri despre gândurile sale. Acesta este miracolul conștiinței.
De multe ori ne gândim că, în timp de unii fac averi sau își mai cumpără o mașină super sau mai fac o vacanță de vis, noi stăm acasă tolăniți pe canapea și mângâiem pisica exact ca niște ratați. Or aici au o mare contribuție așa-zisele medii de socializare, de fapt toată media, ori de care ar fi ea, bombardându-ne în fiecare clipă cu fericirea și viețile extraordinare ale altora, iar asta ne face instinctiv să ne întrebăm ce nu este în re­gulă cu noi de ne simțim atât de mizerabil? Aici trebuie să intervină nepăsarea, iar asta ar putea salva lumea, ne-ar putea salva pe toți, ne-ar putea scoate din cercurile vicioase despre care vorbeam.

Orwell spunea că trebuie să luptăm permanent pentru a vedea ceea ce atârnă în fața nasurilor noastre, ori soluția pentru stres și anxietate este chiar acolo, în fața noastră, dacă nu cumva vrem să devenim victime ale propriului nostru „succes”.

În ultimii 30 de ani, problemele de sănă­tate legate de stres, anxietate, depresii au crescut exponențial iar criza noastră nu mai este una materială ci existențială, spirituală. Avem atât de multe bunuri și oportunități încât nici nu mai știm de ce anume ar trebui să ne pese...

(va urma)