Tomograful lui Sabin / Hai salut!

... „La țară, în orașele mici sau la periferia marilor orașe, există încă bunul și străvechiul obicei de a-i saluta pe toți cei pe care îi întâlnești, fie aceștia cunoscuți sau necunoscuți. În aceste locuri, sentimentul de apartenență la aceeași comunitate este încă viu și a nu saluta în­seamnă să-ți atragi antipatia tuturor. Anonimatul marelui oraș, unde ești pierdut în mulțime, nu mai permite evident acest salut generalizat. Aici funcționează alt cod, ale cărui uzanțe reglementează modul de a saluta: bărbatul salută mai întâi o femeie, chiar dacă este mai tânără, tânărul sau tânăra îi salută pe cei mai în vârstă, noul venit pe cei care sunt deja adunați, inferiorul pe superiori etc. În principiu, este obligatoriu să răspunzi la orice salut deoarece a refuza să răspunzi la un salut înseamnă să-l jigneşti grav pe cel care ți s-a adresat. Când întâlnește o doamnă, bărbatul salută primul. Obiceiul de a te descoperi în semn de respect față de cineva, a dispărut aproape cu desăvârșire și a fost înlocuit cu păstrarea căciulii pe cap în aproape orice împrejurare, în sălile de expoziție, la cinematografe, în restaurante. E drept că nimic nu este strict interzis în comportamentul cuiva, dar riscul de a fi catalogat drept prost crescut este inevitabil. Nu salutăm niciodată cu mâna în buzunar. Ridicarea pălăriei se face întotdeauna cu mâna opusă părții în care se găsește persoana salutată. Alteori poți să te mulțumești cu o înclinare a capului care va fi poate un pic mai adâncă decât dacă ai saluta cu pălăria, iar doamnele vor răspunde la salutul care le este adresat printr-un surâs care va dovedi persoanei întâlnite că a fost recunoscută. În țările anglo-saxone, femeia salută prima, pentru a-l autoriza astfel pe domnul întâlnit să o salute.

În schimb, în Europa continentală, regula este ca domnul să salute iar doamna să răspundă. Doamna mai tânără o salută pe cea mai în vârstă, care îi răspunde la salut. Două persoane de același sex și de aceeași vârstă se salută simultan. A refuza să răspunzi la salut înseamnă a-l face pe celălalt să înțeleagă că te-a ofensat grav, pe tine sau pe unul din membrii familiei tale.
În afara acestor cazuri, nu există salut pe care poți să-l refuzi, fără să încalci în mod grosolan regulile elementare ale bunei cuviințe. Există totuși împrejurări în care am prefera să ne facem că nu vedem anumite persoane pentru a le saluta, deoarece am avut cu ele un conflict. Aceste cazuri cer mult tact și o mare prezență de spirit pentru a găsi o soluție onorabilă. Pentru a evita întâlnirea, o facem când suntem încă la mare distanță. Dar dacă întâlnirea este inevi­ta­bilă, vom saluta scurt. Acest salut ar putea fi pentru celălalt o lecție, dacă el este vinovat, iar dacă noi suntem vino­vați, salutul ar putea duce la o împăcare”...
(va urma)