Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Vineri , 10 Noiembrie , 2017

Tomograful lui Sabin / Cu mască

de Sabin Nemes Bota

Fiecare dintre noi petrecem mult timp din viață în diverse colectivităţi: familie, şcoală, loc de muncă. Acolo investim competenţă şi pricepere, cultură şi profesionalism, acolo ne facem spe­ranţe, acolo ne manifestăm temerile şi angoasele iar frământările şi dorin­ţele noastre, mai mult sau mai puțin conș­tientizate și exprimate, sunt alimentate constant de apartenența la aceste grupuri.
Noţiunea de personalitate provine din latinescul „persona”, ce desemna în teatrul antic roman, masca actorului, faţa pe care o prezenta publicului. Acest sens este la originea primei defi­niţii a personalităţii şi desemnează atât aspectul exterior al unui individ cât şi modul în care el este perceput de către alţii. În spatele acestui simbol repre­zentat de mască se concentrează întreaga complexitate a problematicii personalităţii, aceasta fiind concomitent atât ceea ce arată cât şi ceea ce ascunde publicului, ceva ce psihologia numește rol şi statut. Oamenii creează şi proiectează imagini ale propriei persoane asupra celorlalţi, imagini ce poartă numele de roluri. Aceste roluri pot suferi transformări în funcţie de circumstanţe şi de mediul în care individul există și se manifestă, un asemenea comportament teatral, fiind, de altfel, instinctiv, deci absolut natural. De obicei, oamenii nu-şi schimbă în mod conştient, în relaționarea cu cei din jur, accentul sau atitudinea. Oricum, marea majoritate joacă anumite roluri pentru ceilalți şi în acest fel obţin un anumit statut în cadrul grupului, statut ce confirmă acceptarea și satisface nevoia de apartenenţă însă, toți preferă să fie bine primiți şi respectați, ceea ce le sa­tisface și nevoia de stimă.
Psihologul englez Erwin Goffman confirma că existența cotidiană seamă­nă foarte mult cu teatrul: lumea utili­zează scenarii, recuzită, machiaje, costume şi atitudini pentru transmi­te­rea imaginilor de sine către public. Există chiar şi culise iar unor prieteni sau par­tenerilor de viață le este permis uneori să intre și să ne vadă aşa cum suntem în realitate, fără costum sau machiaj. Interpretarea unui rol nu are nimic
de-a face cu falsitatea sau perversitatea ci este doar încă una din numeroasele dimensiuni ale vieţii cotidiene.
Spun bătrânii: în fiecare om există trei caractere, cel pe care îl avem, cel pe care îl arătăm și cel pe care credem că îl avem...