Știința și cultura în epoca globalizării

Omenirea se confruntă în prezent cu provo­cările aferente procesului de globalizare, proces care implică extinderea activităților sociale, culturale, economice sau politice peste granițele naționale sau regionale, astfel încât evenimentele apărute sau deciziile luate într-o anumită zonă a arealului mondial să influențeze viețile celor aflați într-un alt colț al lumii. Suntem în același timp, direct sau indirect, implicați în tranziția spre o socie­tate bazată pe cunoaștere (knowledge society), societate ce creează şi dezvoltă cunoș­tințe și le face accesibile tuturor membrilor săi și care contribuie la îmbunătățirea condi­ției uma­ne. Acest fapt a impus şi impune apariția unei categorii sociale de lucrători care are cunoș­tințe (knowledge workers), o mare parte dintre aceștia fiind implicați în cercetare.

Primatul culturii, în sensul general al noțiunii, în procesul de globa­lizare este evident. Apariția unui tip specific de economie este condiționată de gândirea care a creat-o. Înainte de evoluția spec­ta­culoasă a economiei, a fost edu­cația și cercetarea de care aceasta a beneficiat și care aparține segmentului cultural al societății. În acest context, învățământul și cercetarea devin principalii res­ponsabili în a forma personalități care să facă față problemelor ridicate de globalizare, de edificarea unei societăți bazate pe cunoaș­tere. Educația într-o societate în curs de globalizare este subordo­nată necesității de a pune în va­loare potențialul uman, urmărind dezvoltarea calităților intelectuale și psihico-fizice, simțul și comportamentul estetic, moral, capacitatea de a comunica și în limbi moderne, precum și capacitatea de a crea valori culturale și a le face cunoscute. Multe din aceste obiective au fost prefigurate încă din secolul al XIX-lea.
Astfel, Mitropolitul Andrei Șa­guna, în cuvântarea rostită cu prilejul primei adunări a Asociației ASTRA, la 28 octombrie/14 no­iembrie 1861, spunea: „Puterea minții și a scrisului, științele şi artele sunt acelea care în zilele noastre dau popoarelor tărie și le asigură viitorul”. Conștient de importanța culturii și științei în epoca modernă, Iuliu Maniu, după Marea Unire afirma: „Europa de mâine va fi aceea a uniunilor, confederațiilor, federațiilor. Acest moment memorabil nu trebuie s[ găsească poporul român nepre­gătit. Conducătorii politici trebuie să cultive calitățile  profesionale și morale ale românilor, astfel încât să nu devină ]n noul context al liberei circulații a valorilor un fel de neoiobagi în raport cu alte popoare”.

În contextul globalizării, valorile culturale, științifice sau artistice ale unei țări trebuie să fie cunoscute și, ca atare, introduse în patrimoniul de valori universale. În societatea bazată pe cunoaștere, patriotismul, așa cum sugera Mi­tropolitul Andrei Șaguna sau Iuliu Maniu, implică, în principal, crea­rea precum și punerea în valoare a creațiilor naționale fără de care o țară nu poate „exista” pe plan internațional în dialogul cu știința și cultura altor popoare.
Evoluția prezentă a societății reflectă faptul că logica plasată la baza cercetării științifice, inclusiv în cazul științelor umaniste, nu constituie nici realul, nici posibilul. Acesta este un loc de articulare a posibilului cu realul, iar cercetarea științifica are rolul de a face joncțiunea dintre posibil şi real, de a descoperi noi adevăruri. Aceste activități se derulează însă pe plan internațional; gândirea oamenilor se îndreaptă spre pro­bleme care pot fi înțelese de mai multe comunități sau națiuni și la a căror soluționare participă cerce­tători aparținând unor limbi şi rase diferite. Edificatoare în acest context sunt afirmațiile lui Louis Pasteur: „Știința nu are patrie, pentru că este un patrimoniu al omenirii întregi, flacăra care luminează întreaga lume. Știința trebuie să fie însă cea mai înaltă personificare a patriei, deoarece, dintre toate popoarele, acela va fi totdeauna cel dintâi, care va fi în frunte prin lucrările gândirii și inteligenței”.

Ne revin importante îndatoriri de a cultiva dragostea pentru cultură și știință generațiilor care ne ur­mează, factor important în dezvoltarea societății bazate pe cu­noaștere, cu atât mai mult cu cât fiecare domeniu al științei are poezia sa. Istoria are poezia trecutului, cultivă mândria națională, admirația față de strămoși, măreția epocilor și întinderilor temporale. În filosofie avem avantajul de a pătrunde în necunoscut. Astronomia are poezia necuprinsului, în timp ce fizica are poezia microcosmosului.

Dezvoltarea științei se face în ge­ne­ral pas cu pas, persoanele lucrând într-un anumit domeniu, punând fiecare câte o cărămidă până la crearea întregului „zid” al adevă­rului. Pentru a cunoaște realizările dintr-un anumit domeniu, era necesar, până nu demult, a consulta reviste de specialitate sau cărți din diverse biblioteci, nea­vând siguranța că cercetările noastre nu se suprapun peste rezultatele obținute anterior. Odată cu dezvoltarea societății, pe măsură ce sunt cunoscute, prin publicare sau brevetare, rezultatele cercetărilor  sunt stocate în baze de date, în cadrul unei literaturi științifice instituționalizate, în scopul regă­sirii și utilizării cunoștințelor dobândite în dezvoltarea și pe mai departe a domeniilor investigate. În acest context, în anul 1972, organizația guvernamentală „National Science Board – USA” a prezentat președintelui Nixon indicatori pentru evaluarea și dezvoltarea științei, cu scopul de a sta la baza alocării și managementului resurselor financiare ce urmau să fie alocate culturii, științei și tehnologiei.
Pe baza analizei calității revistelor de specialitate au fost selecționate în jur de 12.000 publicații din domeniul științei și culturii, în care, în prezent, sunt publicate în jur de 90% din rezultatele importante obținute în diferite domenii ale cercetării. Articolele apărute în aceste reviste sunt stocate în baze de date precum Web of Science sau Scopus, la care cercetătorii au acces pe bază de abonamente. Printre aceste reviste „acreditate” științific se află și 55 de publicații din România, 16 din domeniul științelor umane și sociale, restul abordând tematici din domenii precum științele exacte, tehnice, economice sau cu profil agronomic. Revistele  publicate în România reprezintă 0.4% din totalul revistelor acreditate pe plan internațional. Vizibilitatea cercetă­rilor științifice pe plan interna­țional este asigurată prin pu­bli­carea rezultatelor acestora în revis­tele acreditate.   
Pe măsura stocării în bazele de date a rezultatelor științifice, s-a dezvoltat o nouă disciplină, scientometria, respectiv știința despre știință, care are în vedere evaluarea activităților de cercetare, de interes în special pentru cei care finan­țează acest domeniu (CDI). Printre criteriile folosite în aprecierea rezultatelor științifice ale oamenilor de știință, colective de cercetare, institute, universități sau, în ansamblu, a unei țări, un rol major îl au numărul de publicații precum și frecvența citărilor acestora. Revistele din diferite domenii ale cercetării sunt ierarhizate pe baza factorului de impact (FI), exprimat prin raportul dintre numărul de citări în ultimii doi ani și numărul de articole publicate. Acest fapt a condus la o analiză riguroasă de către colectivele de redacție, a gradului de noutate și interes a manuscriselor trimise spre publicare, acceptând doar lucrările care contribuie semnificativ la dezvoltarea științei.
Spre exemplu, revista J. Mater. Sci. Tehn. publică doar 5% din manuscrisele primite (FI= 6.6); la majoritatea revistelor acreditate ISI gradul de respingere este mai mare de 50%. Pentru a încuraja dezvoltarea de cercetări cu impact științific semnificativ, Ministerul Învățământului și Cercetării premiază anual lucrările apărute în reviste clasificate între primele 25% cu 6000 de lei, iar cele aflate în secvența de 25-50%, cu 2000 lei, pentru fiecare domeniu de cercetare. Plecând de la numărul de publicații ale unui autor, numărul de citări sau de coautori a publicațiilor științifice, Universitatea Stanford (USA) a întocmit liste cu cei mai influenți 0.2% oameni de știință, pentru întreaga lor activitate, în diferite ramuri ale cunoașterii, de la științe umaniste, istorie la științe exacte, medicină, agronomie, etc. Pe această cale, din cele 8.000.000 de persoane implicate în cercetare din întreaga lume, au fost selecționate 160.000, plecând de la baza de date SCOPUS. Printre acestea se regăsesc mai multe persoane din România. Universitatea Babeș-Bolyai i-a premiat pe cei opt profesori care se regăsesc între primii 0.2% cei mai influenți oameni de știință pentru întreaga carieră, fie pe ansamblu sau în  domenii  specifice de cer­cetare științifică.
Contribuția activității de cercetare științifică, exprimată prin numărul de articole publicate sau citări în literatura de specialitate, în procesul de evaluare a universităților, este mai mare de 50% din punctajul acordat, deși criteriile folosite pot să difere de la metodă la metodă. Spre exemplu, World University Ranking analizează calitatea învățământului, aspectul internațional, publicații și citări. Best Global Ranking pleacă de la performanțele academice, cerce­tare, reputația globală și re­gională, etc.
Globalizarea are efecte benefice pentru știința și cultura noastră națională și contribuie semnificativ, în multe domenii, la fluxul de valori universale. Poate avea însă și efecte negative. }n acest context, menționăm faptul că produsele culturale pot ajunge în mijlocul oamenilor ca urmare a popularității și accesibilității mijloacelor de comunicare și mai puțin prin pro­veniență, care ar fi de dorit să fie națională. Acesta este rezultatul industriei de divertisment, mult mai dezvoltată în unele state. Pe de altă parte, globalizarea implică și migrația. Ca atare, unii cetățeni  pot să nu mai fie dependenți de cultura propriului stat, să aibă o viziune cos­mo­polită.
Astfel, în U.E. identitatea națio­nală este parțial înlocuită cu conceptul de cetățean european. Pentru a contracara aceste ten­dințe, în centrul proiectului european se situează conceptul de diversitate culturală. Articolul 167 al Tratatului pentru funcționarea U.E. prevede încurajarea coope­rării dintre statele membre, respectând diversitatea națională și regională a culturii, totodată pu­nând în evidență moștenirea culturală comună. Se are în vedere îmbunătățirea cunoștințelor din domeniul culturii a popoarelor europene, conservând și protejând patrimoniul cultural, național, încurajând schimburile culturale, creația literară și artistică.

Cartea Drepturilor Fundamentale a U.E., la art. 18, prevede că: „Artele și cercetarea științifică sunt libere”, iar la art. 2 cerința de a respecta „diversitatea culturală, religioasă și lingvistică”. Rezoluția Parlamentului European din 10.04.2008 subliniază rolul din ce în ce mai important al autorităților locale, regionale și naționale în dezvoltarea și consolidarea culturii, în special în protejarea patrimoniului cultural „precum și promovarea inovării”. Aceste ac­țiuni nu trebuie să submineze diversitatea culturală și identitatea națională și, totodată, este necesar să îmbrace forma politicilor de cooperare și a acordurilor de parteneriat între statele membre.
Jean Monet, arhitectul U.E., spu­nea „cei inițiați în frumusețe și va­lori aparținând diferitelor culturi care nu încetează să privească la propria țară cu dragoste și mândrie, vor deveni cetățeni europeni”.

Internaționalizarea învăță­mântului superior se constituie drept o modalitate prin care o țară răs­punde la impactul globalizării și care, în același timp, respectă ca­racteristicile culturale ale națiunii. Oamenii trebuie să învețe prin educație să devină cetățeni ai pla­netei, fără a-și pierde rădăcinile, continuând a avea un rol important în viața propriilor națiuni şi comu­nității locale. Învățământul și educația devin principalii responsabili în măsură de a face față globalizării fără a se pierde identitatea națională. Educația într-o societate globală este subordonată cerinței de a dezvolta o cultură a integrării in diversitate, în condiții de respect al identității, a dez­voltări profesionale și morale, capacitatea de a comunica în limbi moderne, de a crea valori  și a le face cunoscute.

Stocarea informațiilor privind progresele obținute în diferitele domenii ale cercetării științifice, incluzând științele umaniste, a generat baze de date accesibile, fie pe bază de abonament precum Web of Science sau Scopus sau cu acces liber precum Google Academic. După cum am menționat anterior, pe baza acestor date, se poate urmări activitatea de cer­cetare științifică realizată de oamenii de știință, unități de învățământ și cercetare sau țări. Plecând de la baza de date Web of Science, ne propunem să analizăm  activitatea de cercetare din România, precum și din țările vecine cu țara noastră și anume Ungaria, Serbia, Bulgaria, Moldova și Ucraina la care vom adăuga și Austria, ca țară reprezentativă pentru activitatea de cercetare din U.E. }n acest context, este important de menționat că desco­perirea unor noi frontiere ale cunoașterii este posibilă pentru orice țară, fiecare beneficiind de un capital uman educat și talentat. Nu toate țările asigură însă prin bugetele naționale, sumele necesare pentru o susținută activitate de cercetare, incluzând şi investițiile necesare în procurarea de echipamente. Acest fapt este clar eviden­țiat analizând Tabelul 1 precum și Figura 1. Sumele destinate cerce­tării știin­țifice,  din Produsul Intern Brut (PIB), variază între 3,19% în cazul Austriei și Germaniei și 0,2-0,4% pentru țări precum România, Ucraina și Moldova.

Pe de altă parte, sunt mari dife­rențe între  PIB al țărilor anali­zate. Pentru a vedea în mod real modul de finanțare și a putea compara sprijinul financiar acordat cercetării, ne vom referi la sumele alocate acestui domeniu, raportate la populația țărilor  și anume MEuro/104 locuitori.
Datele pentru anul 2019 arată că pentru o țară precum Austria, Belgia sau Germania aceste su­me se situează la (15-16) MEur /104 locuitori. Pentru țările din Estul Europei, alocațiile pentru cercetare, raportate la populație sunt de circa 30 de ori mai mici.
Din Tabelul 1 reiese că bugetul acordat finanțării componentei CDI raportat la populație, cumulat pentru Turcia, Serbia, România, Bulgaria, Ucraina și Moldova nu depășește pe cel al Ungariei.

Remarcăm o dependență liniară între modul de finalizare a cerce­tărilor prin publicații și respectiv sumele acordate cercetării știin­țifice. În cazul țărilor dezvoltate economic, apar două pante care pot fi corelate cu diferențe în sumele acordate pentru investiții și respectiv faptul că nu întotdeauna numărul de cercetători este pro­porțional cu populația unei țări, presupunere acceptată în majoritatea studiilor existente.
Lipsa de investiții în aparatură în țările care subfinanțează  cerceta­rea a intensificat colaborări cu unități de învățământ și cercetare din țări care au dotări la nivelul cerințelor actuale. Astfel, în România, în anul 2020, în jur de 30% din publicații sunt realizate în cadrul unor colaborări interna­ționale, spre exemplu cu unitățile CNRS-Franța (861), Universitățile din Grenoble (486), Universitatea Heidelberg (258), IUCN-Dubna (238), Universitatea din California (238), etc.
Numărul de lucrări publicate în reviste științifice cotate internațional în anul 2020 diferă de la țară la țară – Tabelul 2. Pentru a evidenția contribuția diferitelor domenii la literatura științifică internațională, ne vom referi la procente din totalul lucrărilor publicate, pentru fiecare domeniu de cercetare. În aproape toate țările, cercetările din domeniul științelor medicale se situează pe prima poziție (excepție Ucraina), cu rezultate de vârf în Austria (36%) sau Ungaria (26%). Reiese în mod clar interesul ma­nifestat de cercetătorii din aceste state în a aborda problematica sănătății, în particular în condițiile epidemiei de coronavirus. Cu o proporție de 10% din totalul publicațiilor, contribuie științele tehnice, fizica sau chimia, păstrând pozițiile ocupate în anii pre­ce­denți.

Cercetările în științele mediului, în ultimii ani, s-au dezvoltat puternic în România, Serbia sau Ungaria, devenind concurente, ca pondere, cu științele exacte (Tabelul 3). Rezultate remarcabile au fost obținute în România în științele economice, iar în Moldova și Ucraina în știința materialelor. Cote de 3-4% din totalul publi­cațiilor revin domeniilor de cerce­tare precum agronomia, in­­for­­matica sau studii multidisciplinare, în aproape toate statele analizate. O creștere importantă în finalizarea cercetărilor prin publicații se constată în științele umaniste, lingvistică, cu precădere în Bulgaria și Ucraina, domenii în care practic s-au dublat realizările științifice din ultimii ani. Mai puțin de 1% din totalul publicațiilor științifice caracterizează domenii precum istoria, filosofia, psihologia sau religia. Exceptează Mol­dova, Bulgaria și Ucraina în domeniul istoriei, Ungaria în psihologie sau Austria în religie. Este demn de menționat că disciplina religie se impune treptat prin creșterea în ultimii ani a numărului de publicații în reviste acreditate internațional, în particular în cazul României.
 

Notă: domeniile de cercetare menționate se referă la cele pentru care numărul de publicații este mai mare decât 145 (Austria), Ungaria (64), România (61), Ucraina (43), Serbia (36), Bulgaria (22), Moldova (2), conform cu baza de date WEB of SCIENCE. Normarea s-a făcut, pentru fiecare țară, conform cu numărul de lucrări însumate pentru toate specialitățile.
 

Apar diferențe notabile între contribuțiile științifice, materiali­zate prin lucrări publicate în reviste cotate internațional, între unitățile de învățământ și cercetare din România. }n anul 2020, peste 50% din publicații au drept adrese ale autorilor Academia Română, UMF București, Universitatea Babeș-Bolyai, Universitatea Poli­tehnică București, Universitatea București și UMF Cluj-Napoca - Tabel 4.  De fapt, universitățile men­ționate mai sus se situează pe primele locuri în clasificările făcute pe plan internațional. 

Tabel 4. Publicații științifice 2020 (%) din totalul de 15083 (Web of Science)

Am analizat modul în care rezultatele cercetărilor realizate în România și în țările vecine au fost preluate în literatura științifică internațională, respectiv în setul acceptat de valori pe plan interna­țional, fapt concretizat prin numărul de citări. Baza de date folosită este Web of Science (Tabelul 5)

Există o mare diferență între diferitele domenii ale științei incluzând cea umanistă, în ce pri­vește menționarea publicațiilor științifice din România, prin ci­ta­rea acestora pe plan interna­țional. Desigur, numărul de citări depinde, chiar dacă rezultatele sunt importante, de amploarea cerce­tărilor care se desfășoară  în domeniul respectiv. Spre exemplu, pe plan mondial,  domeniul științelor medicale este acoperit de cca. 2 milioane de cerce­tători, în științele exacte (matematica, fizica, chimie) își desfășoară activitatea 400-500.000 persoane, iar in istorie 30-40.000 de cercetători. Această distri­buție pe specialități face ca numărul de citări ale publicațiilor să depindă,  într-o oarecare mă­sură,  de domeniul de cer­cetare. Lipsa oricăror referințe cu privire la rezultatele științifice publicate sugerează  fie lipsa de interes, fie de valoare a rezultatelor.   

Plecând de la  baza de date Scopus, Universitatea Stanford (USA) a investigat impactul cercetărilor în diferite domenii și, pe această bază, a publicat lista celor mai influenți 2%  oamenii de știință  din întreaga lume, pentru rezultatele obținute în activitatea de cer­cetare,  în perioada 1996-2019, în toate domeniile sau domenii specifice de cercetare. Printre aceștia,  se regăsesc opt profesori la Universitatea Babeș-Bolyai (Chimie-4, Fizică-2, Matema­tică-1, Științele Mediului-1). După frec­vența citărilor în literatura știin­țifică internațională, doar în anul  2019, mai regăsim alți șapte profesori de la Universitatea Ba­beș-Bolyai din Cluj-Napoca. Nu­mărul de citări  privind încadrarea în  această  grupă variază de la un domeniu de cercetare la altul. Regăsim două persoane în specia­litatea General Mathematics (Fa­cultatea de Matematică, 140 și res­pectiv 278 citări) și Științe economice  (211 citări și respectiv 88 citări) și câte o persoană din domeniile: Analytical Chemistry  (Fa­cul­tatea de Chimie, 159 citări), Psiho­logy ( Facultatea de Psihologie 540 citări) și History (Facultatea de Teologie Ortodoxă, 40 citări).
Să analizăm ecoul avut de rezultatele cercetărilor științifice din țara noastră în literatura științifică internațională, în diferitele do­me­nii ale științei și culturii, în perioada 2000-2021. După numărul de citări pe plan internațional, do­meniile de cercetare din țara noas­tră pot fi încadrate în următoarele grupe (Tabelul 5)
(a) frecvența citărilor este similară sau apropiată de cea din alte țări: medicină, astronomie, matematică, informatică, fizică, chimie sau științele tehnice.
(b) preluarea rezultatelor științifice în literatura internațională este sub media  țărilor analizate din care:
- domenii cu un număr important de citări raportat la o lucrare publicată (8 până la 10),  apropiat de cel in­ternațional (farmacologie, știința materialelor, nanoștiințe, inginerie mecanică, etc).
- domenii de cercetare în care nu­mărul de citări  pentru o lucrare este relativ mic, situat între 1 și 3,  precum agronomia, științele educației, economice sau politice.
- mai puțin de o citare pe lucrare publicată în perioada 2000-2020, mult sub nivelul altor țări, precum istoria.
Am urmărit, de asemenea, dinamica publicațiilor în reviste cotate în baza de date Web of Science, în perioada 2016-2020 – Fig. 2. În toate țările, cu excep­ția Moldovei, se constată o creștere aproape liniară a numărului de articole științifice publicate până în anul 2019. În Moldova, activitățile de cercetare în ultimii ani au fost perturbate prin frec­vente schimbări în modul de  subordonare a institutelor de cercetare, precum și prin bugetul alocat cercetării. Epidemia de coronavirus, în anul 2020, a generat o diminuare a activităților de cercetare, într-o măsură mai mică în țări precum Austria, Ungaria, Ucraina sau Bulgaria. În România, numărul de articole publicate în anul 2020, a scăzut de la 20.349 în anul 2019 la 15.083, deci cu 25%. Ar fi utilă o analiză pe această temă.
 

Putem conchide că cercetarea științifică din România în multe domenii din sfera umanistică, științele exacte sau din alte direcții de cercetare, contribuie în mod semnificativ la știința pe plan internațional. Analiza datelor privind activitatea de cercetare poate fi făcută în mare măsură în corelație cu fondurile alocate sectorului CDI, prin bugetele de stat. În cadrul aceleiași unități statale apar diferențe mari între modul în care diferitele domenii ale științei contribuie la setul de valori universale. Pe baza datelor prezentate, se impun unele concluzii:
1. În contextul globalizării și al edificării unei societăți bazate pe cunoaștere, este imperios necesar ca produsele culturii și ale științei, în măsura în care sunt valoroase, să participe la patrimoniul de va­lori universale. Pentru aceasta, trebuie să fie cunoscute, fapt ce implică publicarea lor în reviste de largă circulație internațională;
2. Asigurarea finanțării activi­tă­ților de cercetare la nivelul cerin­țelor epocii în care trăim, în paralel cu obligativitatea de a publica rezultatele  în reviste cotate pe plan internațional. Realizările din unele domenii de cercetare  ar trebui puse mai mult în evidență, pentru a fi cunoscute și accesibile tuturor celor care lucrează în domeniu, pe plan internațional, prin includerea lor  în bazele de date recunoscute. Ar fi deosebit de eficientă introducerea în contextul promovărilor, pentru toate do­meniile de cercetare, a unor cerințe legate de publicarea rezultatelor în reviste având o largă recunoaștere internațională.
3. În paralel, în contextul globalizării, ar trebui întreprinse acțiuni hotărâte pentru păstrarea identității naționale, a valorilor spirituale ale poporului român, de altfel prevăzute în mai multe directive și rezoluții ale U.E. Este necesar a disemina valorile culturii naționale, ca parte integrantă a culturii universale, prin mijloacele oferite de bazele de date, elaborate în contextul societății bazate pe cunoaștere.