The Guardian: Localnicii din Maramureş se omoară între ei pentru o palmă de pământ

Publicaţia britanică The Guardian prezintă Maramureşul drept un teritoriu în care „Crima este o acţiune logică a revendicării şi răzbunării”. Potrivit ziariştilor, localnicii din Maramureş „se omoară între ei pentru o palmă de pământ”, folosind violenţa fizică drept singura modalitate de apărare a drepturilor lor.

Maramureşul nu este prezentat peste hotare doar ca un tărâm mirific şi o ţară de poveste, ci şi ca un teritoriu al crimelor pentru proprietate, chiar dacă asta înseamnă doar o palmă de pământ. Publicaţia britanică The Guardian prezintă, într-un articol intitulat „Vecinii ucigaşi”, („The murderers next door”), postat recent pe site-ul său, o scurtă istorie a tradiţiei împământenirii din zona Maramureşului, ai cărei localnici se „omoară între ei pentru o palmă de pământ”.

Publicaţia britanică atrage atenţia asupra cazurilor de crimă din Maramureş, declanşate de lupta pentru pământ, invocând că, uneori, au existat 40 de astfel de atacuri violente într-o perioadă de 12 luni, fiind aproape o practică săptămânală.

„În timp ce, săptămânal, accidente de transport au loc în alte colţuri de lume, presa locală relatează că un alt bărbat - întotdeauna un bărbat - este omorât pentru o mână de pământ”, descrie The Guardian.

Adam Nicholson, autorul articolului, arată că aici proprietatea are alte valenţe: „o palmă de pământ nu înseamnă prea mult, dar totuşi e ceva, ceva care crezi că, într-adevăr, contează mai mult într-un moment de pasiune sau de frică decât înainte sau după o astfel de clipă”.

Ziariştii publicaţiei britanice arată că, vina pentru „justiţia crimei” o poartă şi dezamăgirea şi neîncrederea în conducători: „într-o provincie săracă şi îndepărtată din Maramureş, în nordul Carpaţilor, delimitată de drumuri de munte nebătătorite de restul României din sud, măsurile de corecţie fizică încă persistă”. De obicei, criminalii realizează ce au făcut şi se predau singuri autorităţilor: „Şocaţi de ceea ce au făcut, ucigaşii se întorc în bucătăriile lor şi aşteaptă poliţia să vină după ei şi, în momentul în care cazul ajunge în instanţă, pledează vinovaţi, ca şi cum ceva ar fi izbucnit în ei, ceva pentru care nu sunt responsabili”.

Jurnalistul britanic prezintă în articol şi  diverse momente din istoria Maramureşului, lupta dintre români şi austro-ungari, fenomenul colectivizării pământurilor impus de regimul comunist al lui Ceauşescu şi cum mulţi proprietari nu şi-au mai recuperat pământurile după căderea regimului, acestea trecând în proprietatea statului. El aminteşte şi de un caz de crimă din Săliştea de Sus, petrecut în mai 2009, în care un bărbat, pe nume Mărtiniuc, şi-a omorât vărul, Ianoş Paşca, pentru că îi voia pământul moştenit. El stătea pe malul râului Iza, cu nepoata sa, Mimi, în vârstă de trei ani, în braţe. Mărtiniuc, care băuse cu un prieten cu ocazia sărbătorii Sfinţilor Constantin şi Elena, ar fi declarat că vrea „să omoare pe cineva”, după care s-a dus în locul „preferat al vărului” său şi l-a omorât, cel mai probabil, cu un topor sau un ţăruş. A încercat să o omoare şi pe nepoata acestuia de trei ani, dar ea a reuşit să scape. Apoi, Mărtiniuc s-a dus acasă şi a aşteptat să vină poliţia după el, descrie jurnalistul britanic.

Concluzia articolului este sumbră: „(Crima) este o acţiune logică a revendicării şi răzbunării”.

„O palmă de pământ nu înseamnă prea mult, dar totuşi e ceva, ceva despre care crezi că, într-adevăr, contează mai mult într-un moment de pasiune sau de frică decât înainte sau după o astfel de clipă”.

Adam Nicolson