Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Luni , 30 Mai , 2005

Templul getic

de Teofil Ivanciuc
Studiile istoriografilor clasici atesta faptul ca Maramuresul a fost locul unde crestinismul a aparut din cele mai timpurii vremuri. Aici a fiintat manastirea Peri (alaturi de alte 20 de sihastrii, in fiecare sat existand cate doua biserici si cate 8-10 preoti), aici s-a scris prima data in limba romana, scrieri bisericesti, desigur. Si totusi, paganismul a persistat pana mult mai tarziu decat se crede... Cercetand Diplome maramuresene - actul 61, a lui Ioan Mihaly de Apsa, si a fondului medieval de la Arhivele Lelesz), iubitori ai sintagmelor gen dacii, cei care au construit Ierusalimul Europei, demiurgii civilizatiei de pe Batranul Continent (ca Ioan Tugui, Napoleon Savescu sau Pavel Corut) pot descoperi informatii stranii, neobisnuite pentru romanii de azi. Subiecte ca paganismul, exilarea vinovatilor, executiile sau procesele de vrajitorie sunt inca subiecte tabu, asa ca sunt indeobste trecute cu vederea pentru a nu tulbura spiritele. Pentru a vindeca „secretomania”, urmeaza argumente care atesta faptul ca in urma cu 400 de ani existau inca pagani in Maramures si, pentru a nu se crea tensiuni sociale, faptul era chiar acceptat si legiferat de autoritati! Masa strabuna In anul 1586, vicecomitii comitatului, Ladislau Rad de Somos si Nicolae Radu de Cornesti, alaturi de cei patru jurati, se strang in fortificatia Sighet (oppidu Szigeth), “in a treia zi de repaus, cea mai apropiata de ziua Sfintei Margareta care abia a trecut”, pentru a judeca o pricina in care reclamanti sunt nobilul Lucas Tibil si doamna Paraszka (sotia lui Theodor Teleki de Budesti), iar parati nobilii Andrea si Iohannes Pintye (fiul lui Dany Pintye de Budesti). Conform plangerii, acuzatii ar fi pus stapanire inaintea reclamantilor “pe masa strabuna, randuita dupa ritualul getic in templu” (in templo ritu getico). In timpul procesului, paratii au declarat ca s-au apropiat de masa “nu prin intermediul puterii, ci la chemarea fratilor condivisionali, si ca fratii insisi au ingaduit de bunavoie si au luat parte la aceasta”. De asemenea, ei mai demonstreaza ca au fost facuti “participanti la masa” printr-o judecata anterioara, aducand in acest sens si acte doveditoare. Curtea de la Sighet a decis ca paratii “sa fie mereu si sa ramana in stapanirea mesei avute in templul proprietatii Budesti”. Insa pentru ca “reclamantii i-au conturbat pe acestia si scaunul de judecata degeaba, vor plati 12 florini. Andrea si Iohannis Pintye primesc incrisuri de judecata pentru ei si toti urmasii lor, atestand aceasta. Dat in Sighet in anul Domnului 1586.” Acesta este traducerea din inscrisul in latina medievala, infaptuit de un scrib sighetean. Cele doua piste Analizand textul actului misterios, se pot aborda cel putin doua piste de explicare a acestuia. Prima varianta este cea simplista, conform careia templu ar fi fost traducerea cuvantului biserica (desi niciodata acest termen nu a fost folosit in alte acte), iar masa este masa stramosilor, folosita azi de sateni pentru pomenele pentru morti (un ansamblu de pietre, un tip de megalit de fapt, a carui existenta este oricum greu de explicat, si care se mai afla ici-colo, in cateva curti de biserici maramuresene - la Budesti exista chiar doua mese de acest tip, una in Susani, fostul sat Vintesti, langa biserica din 1626, si una in Josani, in spatele bisericii construite in 1643 pe fundatii de secol XV). Dar chiar daca acesta ar fi sensul textului, nu se pot explica nicidecum termenii templu getic, si nici afirmatiile referitoare la fratii condivizionali si la riturile de apropiere de masa. A doua varianta de explicare a enigmei este cea in care acceptam performarea unui ritual pagan, initiatic (getic), sau de tip druid ori pseudotemplier. Credem asta, mai ales ca se vorbeste despre fratii condivizionali, care au fost de acord cu venirea Andreei si lui Iohannis Pintea la masa. Cat despre semnificatia sau substanta acelor rituri, deocamdata nu putem preciza nimic suplimentar, cata vreme actele vremii sunt asa de lacunare. Suspecta tacere Oricare ar fi adevarul, faptul ca la 1586 se face referire la geti este o performanta istorica de exceptie. Primul carturar care i-a scos din negura istoriei pe stramosii romanilor a fost Antonio Bofini de la Curtea din Buda, care scria in 1495 despre daci sau geti, urmat 30 de ani mai tarziu de Nicolaus Olahus. Cateva zeci de ani mai tarziu, intr-una dintre primele atestari din spatiul romanesc, getii au fost amintiti din nou, de aceasta data in Maramuresul voievodal, in actul actul pe care l-am prezentat acum, revenind in memoria colectiva dupa 1500 de ani de tacere. Mai exista o dilema referitoare la contextul istoric. Unde erau preotii din Budesti? De ce acestia nu se opuneau riturilor misterioase desfasurate in parohia lor? S-ar putea ca tacerea lor sa fie una complice, poate si ei luand parte la rituri. Apoi, a nu se uita, fapta se petrece in plina campanie de expansiune calvina, cand catolicii pierdeau teren pe zi ce trece, iar ortodocsii erau tot mai mult dati la o parte. Tacerea suspecta a clerului maramuresean n-ar trebui sa ne mire foarte tare. Dintotdeauna, elementul pagan (tracic, celtic, dacic sau preslav) a fost foarte pregnant aici. Preotii maramureseni au avut intotdeauna intelepciunea sa nu se opuna prea tare pe fata reminescentelor precrestine prezente in traditiile, folclorul si in toate aspectele vietii localnicilor. Uitati-va acum in jur, si veti gasi inca in Maramuresul traditional elemente pagane, care abunda pana si in biserici (incepand de la zeul Mercur si Ilie tras de patru cai), asta ca sa nu mai vorbim despre riturile de Sanziene, Anul Nou, Sambra Oilor sau cele de la inmormantari. Teofil IVANCIUC