Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Miercuri , 7 Noiembrie , 2012

„Ţara credinţei şi tradiţiilor” din Fisculaş

de Gazeta de Maramures

 
Comuna Dumbrăviţa este situată «la o aruncătură de băţ» de Baia Mare, în zona botezată tradiţional «Fisculaş». Pe lângă pălinca de prune, religie şi cultură, «dumbrava minunată» din apropierea municipiului reşedinţă de judeţ atrage turiştii prin cântec, joc şi voie bună.
 
 
Ca un testament sacru, maramureşenii îşi îndreptă la fiecare sărbătoare paşii spre biserică, iar abia apoi se adună la casa unui gospodar ori la căminul cultural să petreacă. Dar parcă nicăieri nu se îmbină mai bine decât în Dumbrăviţa pioşenia şi credinţa cu pofta de viaţă şi veselia tipic maramureşeană. Din vremuri îndepărtate, locuitorii localităţii Dumbrăviţa au aparţinut cultului religios ortodox, singurul şi primul mijloc de cultură. Odată cu trecerea localităţii la districtul Baia Mare în anul 1411 s-a trecut şi la cultul religios care aparţinea căpitanului Biharia din Oradea. La 7 octombrie 1698, locuitorii localităţii Dumbrăviţa, prin preotul lor, semnează Manifestul de Unire şi astfel Parohia este anexată Episcopiei Bălgradului (Alba Iulia). În anul 1701, Biserica din lemn din Dumbrăviţa este cumpărată de preoteasa din Libotin şi transportată în Dobricul Lăpuşului, unde se găseşte şi azi ca monument istoric. În anul 1713, Episcopia Bălgradului este desfiinţată, iar Parohia din Dumbrăviţa şi satele din jur sunt anexate Episcopiei Oradea. Conform dematismului eparhiei Muncaciului în limba ruteană din anul 1785, este numit paroh al Dumbrăviței, între anii 1757-1768, părintele Anastasiu, întemeietorul şcolii confesionale româneşti în 1781 în localitatea Dumbrăviţa. Al doilea episcop al Gherlei este Ioan Vancea de Buteasa, în anul 1860, până în 11 aprilie 1869 când a fost ales Mitropolit al Blajului. Mihai Iavel, originar din Lecea, este ales drept al treilea episcop al Gherlei, din anul 1869 până în 29 ianuarie 1879.
La 14 februarie 1870, este numit preot al Dumbrăviţei Nicolae Pop. În luna mai 1871, este numit paroh al Dumbrăviţei Alexandru Pasean, care în anul 1872 pune temeliile actualei biserici din piatră în centrul localităţii. La 18 august 1879 este întronat al patrulea episcop al Gherlei, Ioan Szabo. La 1 iunie 1889 este numit preot al Dumbrăviţei Dimitrie Ciontea, originar din Șișeşti. În acelaşi an, funcţia de paroh este preluată de fiul său, Romul D. Ciontea, care s-a străduit ca localităţile Rus şi Șindrești
, care de sute de ani au fost filiale ale parohiei Dumbrăviţa, să-şi înfiinţeze parohie, la care este numit preot Vasile Bârsan. Din activitatea preotului Romul Ciontea ştim că la data de 13 octombrie 1948, semnează actul de trecere la vechea religie ortodoxă.

Sătenii din Dumbrăviţa au ştiut însă să lupte şi pentru credinţă şi pentru obiceiurile şi tradiţiile zonei. La marile sărbători, pe uliţele comunei se mai zăresc costume populare de o frumuseţe răpitoare, iar o dată pe an, la « Festivalul portului, dansului şi cântecului de pe Fisculaş », întreaga comună se transformă într-un adevărat muzeu în aer liber. Manifestarea include şi o paradă a portului popular şi, bineînţeles spectacole de muzică populară, de la care nu lipsesc ansamblurile Chechişelul şi Dumbrăviceana, plus soliştii locali din comună.

 
 
 
OBIECTIVE TURISTICE
Băile
Cărbunari (ape sulfuroase)
 
Popasul Regal (pe DJ 182 Baia Mare - Tg. Lăpuş)
Biserica de Piatră Rus
(1815)
Biserica de zid şi piatră Cărbunar
i (1888)
 
Contact
 
Site primărie : www.primariadumbravita.mm.ro

                www.sindresti.nvn.ro

DATE DE CONTACT: Primăria comunei Dumbrăviţa, cu sediul în comuna Dumbrăviţa, nr.225, cod poştal 437145, telefon 0262-299 001 şi fax 0262-299688, e-mail: Primaria.Dumbravita@maramurescounty.ro, primariadumbravita@yahoo.com

 
 

Unul dintre obiceiurile locului este „Danţul la şură”, care se ţinea în fiecare duminică, după Sfânta Liturghie. În cadrul acestui eveniment, care dăinuie de decenii bune pe meleagurile Dumbrăviţei, se legau prietenii şi chiar căsătorii. Hora din şura gospodarilor se încingea mai cu foc însă, în preajma sărbătorilor de iarnă. Un alt obicei al locului este Verjelul. De Bobotează, timp de 3 zile sătenii mergeau la dans, iar după ultima zi, familiile aduceau coşărci pline de bunătăţi. Gospodinele se întreceau în a pregăti bucate gustoase : cârnaţi, sarmale, gogoşi, după reţete tradiţionale, iar feciorii şi fetele, istoviţi de atâta dans, se aşezau la ospăţ.