Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Vineri , 29 Iunie , 2018

„Strategia națională de educație parentală 2018 – 2025” pornește mașinăria infernală de reeducare a părinților

de Ioana Lucacel si Mircea Crisan

În Anul Centenarului, care ar trebui să însemne înainte de orice întoarcerea la valorile tradiționale și, în timp ce refe­rendumul pentru modificarea Consti­tuției în vederea protejării familiei bate pasul pe loc, ignorând voința a trei milioane de oameni, Ministerul Educației Naționale înjunghie, pe la spate, familia româ­nească. 70 de milioane de Euro, 70.000 de educatori sau mai bine zis reeducatori și 2,5 milioane de părinți reeducați. Pe scurt, coordonatele unei „mașinării infernale” care, oficial, ar trebui să rezolve problemele de educație ale copiilor dar care practic ar distruge familia.
Ministerul Educației a lansat recent un document intitulat pompos „Strategia națională de educație parentală 2018 – 2025”, care prevede înființarea unei rețele de educatori parentali care să-i învețe, timp de două ore în fiecare săp­tă­mână, pe părinții români și pe odras­lele lor cum să scape de „mentalitățile conservatoare” și să accepte „diversitatea”.
În introducerea proiectului se sti­pulează starea de fapt din România, așa cum o văd, din birourile de la Ministerul Educației, „experții” acestuia. Altfel spus, problema educației o reprezintă de fapt... părinții care sunt prea conservatori și blocați în valorile transmise tradițional. Asta reiese din paragraful unde este justificată necesitatea de a avea educatori parentali, care să-i învețe pe părinți cum să-și crească odraslele și pe copii cum să privească lumea.
Altfel spus, statul se substituie rolului de părinte, îngrădind libertatea de gândire și drepturile fundamentale ale cetățenilor:
„Deseori, noile ideologii promovate în special în domeniul protecției copilului întâlnesc mentalități conservatoare, un sistem de valori ale familiilor ce trebuie regândit în contextul unor informații noi cu privire la nevoile de dezvoltare ale copiilor. De aceea, familia din societatea actuală are nevoie din ce în ce mai mult de un sprijin extern pentru a se adapta acestor cerințe, în condițiile în care părinții reclamă fie o incapacitate de gestionare a relațiilor cu proprii copii, fie rămân atașați valorilor care s-au transmis tra­dițional și pe care le consideră ca fundamentând modele valide de relațio­nare intrafamilială”, arată textul în cauză.
Ar fi nevoie de această „deschidere de orizonturi” pentru că „în ultimele decenii, statutul și rolul de părinte, cuprinzând atribuții de natură fizică, psihică, socială, culturală și economică, au evoluat rapid, sub influenţa dezvol­tării tehnologice și informaționale a întregii lumi și a diversificării mo­delelor familiale și educaționale”.

Lovitura directă dată modelului tradițional de familie (bărbat plus femeie) vine la capitolul 3.
„Definirea problemelor”, unde, fără a fi scris clar cuvântul „ho­mo­sexual” și nici vreo variație a sa, ni se spune că trebuie să în­ghițim „o nouă cultură fami­lială” și să avem „respect pentru diversitate”. Iar aceste lecții de „acceptare”, educatorii parentali le vor preda întregii familii. „Necesitatea unui sistem de educație parentală, centrat nu numai pe educația copilului, ci și pe îngrijirea și protecția acestuia, pe stimularea interesului pentru o nouă cultură familială și pe ideea de incluziune socială, deschis tuturor, inclusiv tinerilor, ca viitori potențiali părinți. Mai mult decât atât, sistemul de educație parentală trebuie să vină în sprijinul dezvoltării unor principii esențiale ce vizează promovarea drepturilor omului, respectul pentru diversitate și încurajarea activă a egalității de gen”, arată articolul 46.3.

Între motivele prin care experții MEN își justifică proiectul este inclusă și vaccinarea. Mai precis, scăderea dramatică a ratei de vaccinare în România. Pro­blema e, însă, unde respectivii autori aruncă vina. „Acțiunea de identificare și de vaccinare a comunităților cu acoperire vaccinală suboptimală are rezultate nesatisfăcătoare datorită: refuzului, nivelului socio-economic și de educație scăzut, migrației sezoniere, propagandei negative făcută de reprezentanții bisericii, implicării insuficiente a unor medici de familie și reprezentanților acestor comunități din structurile locale de decizie, personal insuficient, deficit numeric sau slaba implicare a mediatorilor sanitari și asistenților comunitari care să sprijine acțiunile de vaccinare în comunitățile greu accesibile; comunicare dificilă a medicului cu aparținătorii din aceste comunități”.

Care e „buba” cu această strategie? Pro­blemele sunt numeroase: legale, mo­rale, doctrinare. În primul rând, părinții au, prin Constituție, dreptul fundamental de a-și educa copiii potrivit pro­priilor convingeri. Iar libertatea gândirii și a opiniilor nu poate fi îngrădită sub nici o formă: nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie contrară convingerilor sale. Statul are obligația să fie neutru față de convingerile și opțiunile părinților în ceea ce privește educația copiilor și să nu caute să favorizeze impunerea unei viziuni în dauna celorlalte prin pârghiile pe care le deține. Altfel spus, această strategie încalcă o serie de drepturi fundamentale și reprezintă o imixtiune nepermisă a statului în viața privată a familiei.
Ministerul pleacă de la prezumția că modelul tradițional și creștin este greșit, iar diversitatea, nu înseamnă pentru ei și normalitate și coexistența unor sisteme de valori, ci dimpotrivă, o uniformizare în gândire specifică regimurilor totalitare.
Mai mult, cei 70 de milioane de euro anual care vor fi cheltuiți pentru plata celor peste 7000 de formatori de părinți nu ar putea fi investiți în infrastructură școlară de exemplu, în microbuze școlare și alte obiective. Dar pentru Minister reeducarea ideologică a părinților și manipularea lor e mai importantă decât faptul că jumătate dintre școli nu au autorizații, au toalete în curte, iar mii de elevi parcurg încă kilometri buni pe jos, până la școală.

Oricum, în urma presiunilor și a faptului că inepțiile din strategie au reuşit că coalizeze peste 500 de ONG-uri din întreaga ţară, care au lansat marţi o campanie de strângere de semnături pentru retragerea proiectului, documentul a fost scos de pe site-ul Ministerului. Dar reprezentanții societății civile spun că e doar începutul unui proces distructiv.
Scriitorul Mihai Gheorghiu, de la Coaliţia pentru Familie, atrăgea atenţia că „strategia este şi neconstituţională şi ilegală. Este o intruziune în viaţa privată, în libertatea de gândire. Nici comuniştii nu au încercat aşa ceva. Suntem în faza în care popoarele trebuie să se apere singure pentru că politicienii români nu ne mai apără. Este o agendă invazivă care vizează structura intimă a naţiunilor şi a copiilor noştri.
E nevoie vitală să conştientizăm lumea din jurul nostru despre ce se întâmplă. Suntem în plin proces de reeducare nu numai a copiilor noştri, ci şi a părinţilor. Ne aflăm pe un drum care pentru ei (promotorii „diversităţii” – n. red.) nu are sfârşit decât la implementarea agendei lor”.
 

 

Unde crede ministerul că greșesc părinții din România?

Modelul familiei naturale (mama, tata şi copiii), nu trebuie să le mai fie pre­zentat noilor generaţii ca fiind modelul ideal, care poate genera cel mai înalt grad de relaţionare interpersonală.
(Pagina 4 a Strategiei)
 

Părinţii trebuie să renunţe la mentalităţile conservatoare. La nivelul percepţiei largi, în accepţiunea conservatoare, respectarea legilor morale produce efecte pozitive, nerespectarea lor produce efecte negative. Această viziune trebuie eliminată.
(Pagina 3 a Strategiei)
 

Valorile transmise în mod tradiţional, în interiorul familiei, trebuie revizuite şi înlocuite, putând fi perimate în contextul actual. În opinia multora, printre valorile transmise în mod tradiţional se pot înţelege inclusiv cele legate de viziunea existenţial creştină.
(Pagina 3 a Strategiei)
 

Care sunt punctele cheie ale NOII EDUCAŢII FAMILIALE propuse?

Copiilor li se va prezenta o nouă idee de familie, care poate însemna ORICE combinaţie de persoane, eliminând modelul natural, întrucât familia este „o constelaţie de idei, imagini şi terminologii, creată şi recreată permanent de practicile socio-culturale”.
(Pagina 3)
 

Se va pune accent pe respectarea şi promovarea „drepturilor omului”, în conformitate cu standardele ONU.
Aria fiind extinsă, drepturile legate de sexualitate, care în viziunea organizaţiei internaţionale implică şi educaţia sexuală intensivă, de la vârste mici, probabil vor veni şi ele la pachet. În noua viziune internaţională, plăcerea sexuală este un drept, fiind normal a fi experimentată de oricine, la orice vârstă. (Pagina 23)
 

Copiii trebuie sa aibă „respect pentru diversitate”. Prin conceptul extins de diversitate se va putea înţelege şi mult vehiculata idee de diversitate sexuală: comportamentul heterosexual şi homosexual vor fi prezentate ca două alegeri valide de viaţă, fără nici o diferenţă între ele. (Pagina 23)
 

Este necesară o încurajare activă a „egalităţii de gen” şi „eliminarea stereotipurilor de gen”. Prin eliminarea stereotipurilor de gen se înţelege crearea de personalităţii „androgine”, teorie prin care se neagă diferenţele de aptitudini native între femeie şi bărbat. Apoi, de la eliminarea stereotipurilor de gen până la acceptarea teoriei identităţii de gen (să devii din femeie bărbat şi din bărbat femeie) nu mai e decât un singur pas. (Pagina 23)

 

 

Părerea Bisericii

 

Pr. Dr. Cristian Ștefan, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului spune că: „Este greu de spus și este și greu de înțeles cum s-a ajuns la așa ceva. Pentru că este ceva total străin de spiritul nostru românesc, tradițional, și se vede clar că lucrurile sunt impuse din alte sfere, din alte părți. Iar noi, ca de obicei, nu facem altceva decât să acceptăm ce ni se impune din afară fără să ne mai gândim la urmări. Pentru că prin ceea ce se urmărește, se dorește distrugerea familiei, iar când distrugi familia, distrugi un Neam, distrugi o Națiune. Eu mă îndoiesc că cineva poate veni «cu un nou model de familie», pentru că nu poate fi un alt model decât cel lăsat de Dumnezeu. Iar părinții care au deja experiența familiei nu pot concepe un altfel de model. Sigur că trebuie să acceptăm pe toată lumea așa cum este dar asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm păcatul. Trebuie să facem distincție între lucrurile acestea. Iar cel care nu este pe rânduiala sănătoasă să încerci să-l aduci la adevăr nu să încurajezi pe mai departe starea nefirească. Pentru că dacă există un copil sănătos din punct de vedere moral, o familie sănătoasă din punct de vedere moral, și societatea este sănătoasă. Principala problemă este că nu se dorește să se respecte
ierarhia, ce înseamnă «părinte», «copil», pentru că de aici pornim. Iar dacă se dorește destabilizarea ierarhiei, atunci nu se poate ajunge decât la anarhie, și probabil asta se urmărește.
În primul rând copilul trebuie să fie cu respect față de Dumnezeu și față de părinți, pentru că datorită lor el este în lume și are suflare de viață.
Părinții sunt cei care-l nasc,
cei care-l ocrotesc, cei care se îngrijesc de el și atunci există și această responsabilitate din partea copilului care nu trebuie să fie uitată. Ci dimpotrivă, copilul trebuie să fie întotdeauna cu recunoștință față de ci datorită cărora el există. Și să nu ajungem în situație că suntem în relație de prietenie și nu în relație de părinte-copil. Trebuie să fie o relație firească așa cum este lăsată de Dumnezeu în lume, nu să venim noi oamenii și să o răsturnăm.
Desigur, liniștiți nu putem fi pentru că atâta timp cât există păcat în lume, asta-i menirea Bisericii să lupte împotriva păcatului și trebuie să luăm atitudine. Dar trebuie să fim cu speranță că puterea lui Dumnezeu este mai mare decât cei care vor să pună la cale lucrurile pe o traiectorie negativă”.