STEINHARDT - 30 de ani de postumitate

Sâmbătă, 30 martie 2019, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a participat, la Mănăstirea Rohia, la manifestările prilejuite de comemorarea a trei decenii de la trecerea la Domnul a Părintelui Nicolae Steinhardt, monah în obştea acestei mănăstiri, al cărui mormânt se află în cimitirul acesteia. Comemorarea, organizată cu binecuvântarea arhierească a Preasfinţitului Părinte Episcop Iustin, a fost organizată de Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, Fundaţia „N. Steinhardt” şi Mănăstirea Rohia, stareţ şi secretar general al Fundaţiei Arhim. Dr. Macarie Motogna, exarh mănăstiresc.

Parastas
după părintele Nicolae
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, fost stareţ în ultimii ani ai vieţii monahului Nicolae Steinhardt, preşedinte de onoare al Fundaţiei „N. Steinhardt”, însoţit de Părintele Arhimandrit Dr. Ma­carie Motogna, împreună cu obştea mănăstirii, conducerea Fundaţiei „N. Steinhardt”, oameni de cultură din Baia Mare, Cluj-Napoca şi Bistriţa, din zona Lăpuşului, admiratori şi cercetători ai operei marelui om de cultură şi pelerini ocazionali, s-a îndreptat către cimitirul mănăstirii, unde a oficiat parastasul după Monahul Nicolae de la Rohia.
„Nevoinţa Părintelui Nicolae a fost una cu totul şi cu totul excepţională şi de mare încărcătură duhovni­cească, deoarece, pe lângă faptul că a renunţat la aristocraţia culturală, în sensul că nu a îmbrăcat mantia filozofică, ci a îmbrăcat rasa călugărească, deci s-a crucificat prin intrarea în creştinism pe uşa botezului, apoi prin intrarea în monahism, pe poarta cea strâmtă a mănăstirii şi a monahismului ortodox. A îmbrăţişat creştinismul cu toată sinceritatea şi cu toată fiinţa lui. Noi, care l-am cunoscut şi i-am fost apropiaţi şi ne-am maturizat în timpul vieţuirii lui aici la Rohia, am învăţat multe de la el şi el de la noi. El de la noi a învăţat natu­raleţea, simplitatea, sinceritatea. Lui i-au plăcut mult monahii de la Rohia, care l-au primit fără nici un fel de reţinere, fără nici un fel de rezervă în familia lor, ca pe un frate. Şi lucrul acesta l-a simţit toată viaţa. De aceea a iubit mult Mănăstirea Rohia şi nu a mai plecat niciodată în lume decât cu treburi culturale, când avea să pună pe picioare editarea vreunei cărţi, de care de fiecare dată era nemulţumit, pentru că era ciopârţită. Zicea: «Mi-au ciopârţit-o». I-o înjumătăţeau. Noi îl încurajam şi ne bucuram că reuşeşte să publice în timpurile acelea în care el, fost deţinut politic, n-ar fi avut şanse să facă lucrul acesta. Bine că se mai strecurau şi materiale sub pseudonimul «Nicolae Delarohia». Numele acesta i l-a dat mitropolitul Nicolae al Banatului. A publicat în revista cultural-teologică a Mitro­poliei Banatului, «Altarul Banatului», mai multe materiale şi i-a dat acest pseudonim numai ca să piardă oarecum numele de deţinut politic. Sigur că se ştia, dar a fost un lucru înţelept. Nicolae Steinhardt a fost răstignit în continuare, nu doar că a fost acceptat să se răstignească primind botezul creştin şi apoi depunând voturile monahale. A fost un răstignit, pentru că a fost un chinuit şi urmărit toată viaţa. Şi împreună cu el, inclusiv Mănăstirea Rohia, care a fost considerată o mănăstire de oameni reacţionari, nesupuşi regimului, deşi noi nu am făcut politică, însă curajul de a-i încredinţa amvonul de la care a vorbit a fost iar un lucru copilăresc al nostru şi inconştient, aproape, dar a fost foarte bine.”
Masa rotundă
Slujba Parastasului a fost urmată de masa rotundă „Monahul Nicolae Delarohia - 30 de ani de postumitate”, care s-a desfăşurat de la ora 11.15, în biserica nouă a mănăstirii, la care au participat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, ultimul stareţ al monahului Nicolae, cu care a stat zeci şi zeci de ore de vorbă, pre­şedinte de onoare al Fundaţiei „N. Steinhardt”, obştea mănăstirii, conducerea Fundaţiei „N. Steinhardt” al cărui sediu se află în cadrul Mănăstirii Rohia, apropiaţi ai Păr­in­telui Nicolae, invitaţi, oameni de cultură interesaţi. Au vorbit despre Monahul Nicolae aşa cum l-au cunoscut, personal sau din cărţi, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, Părintele Arhim. Dr. Macarie Motogna, stareţul Mănăstirii Rohia şi secretarul Fundaţiei „N. Steinhardt”, organizatorul evenimentului, Conf. Univ. Dr. Florian Roatiş, care a moderat masa rotundă, Conf. Univ. Dr. George Ardelean, de la Universitatea Bucureşti, biograful lui N. Steinhardt, cea mai avizată persoană în opera şi biografia marelui eseist, Pr. Prof. Univ. Dr. Ştefan Iloaie de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, ucenic al Pă­rintelui Nicolae, Pr. Ioan Pintea din Bistriţa, poet şi scriitor, ucenic al monahului Nicolae, Dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare, Prof. Dr. Valeria Bilţ din Tg. Lăpuş, Sorina Bulat, soţia regre­ta­tului Virgil Bulat, editorul unor cărţi şi prieten al Monahului Nicolae. În public s-au aflat Protos. Vasile Filip,
stareţul Mănăstirii Rohiiţa, ucenic al Părintelui Nicolae, care avea ascultare pentru a-l ajuta la lucrurile mai grele ca dusul lemnelor de foc în chilie sau să îl însoţească în unele deplasări mai lungi, familia Cormoş din Baia Mare, prieteni ai Părintelui Nicolae, Florian Razmoş din Tg. Lăpuş, care a fost lângă Părintele Nicolae în ultimele clipe ale vieţii sale, pe patul de spital din Baia Mare, de unde a şi trecut la Domnul, fostul prefect Ioan Buda, Pr. Prof. Gabriel Groza, directorului Liceului Ortodox „N. Steinhardt” din Satu Mare, şi alţii. În tipul evocărilor s-a vorbit despre omul, monahul, intelectualul de înaltă fineţe intelec­tuală, bun cunoscător al culturii europene şi a lumii, teologul N. Steinhardt, lansându-se chiar îndemnul de a-i cerceta mai atent aspectele teologice din opera sa, despre cultura prieteniei pe care o avea şi despre multe altele, care au relevat o mare parte din personalitatea intelectualului monah N. Steinhardt.

În a doua parte a zilei a avut loc şedinţa Fundaţiei „N. Steinhardt”, urmată de întâlnirea colectivului care se ocupă de editarea operei integrale N. Steinhardt, care se va încheia anul acesta, la trei decenii de la trecerea sa la Domnul, fiind poate primul scriitor român care bene­ficiază de editarea operei integrale necenzurate.