Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Vineri , 15 Februarie , 2019

Ştefan Dărăbuş, despre situaţia copiilor nimănui. Un semnal de alarmă!

de Nicolae Teremtus

Ştefan Dărăbuş, director Regional pentru Europa Centrală și de Sud al HHC, este unul dintre cei care, de peste 20 de ani, face reformă în sistemul de protecţie al copilului din Maramureş, din România. Trebuie să menţionăm că Maramureşul a fost primul judeţ cu multe probleme în sistemul de protecţie al copilului, în care casele de copii, sinistrele moşteniri ale fostului regim, orfelinatele au dispărut şi au apărut Casele de tip familial. Ştefan Dărăbuş are un blog unde postează materiale legate de activitatea sa. Recent a scris un text care a ieşit din tiparul scrierilor lui Dărăbuş, semn că ceva s-a întâmplat în complicata lume a copiilor nimănui şi a celor care trudesc pentru
mai binele lor.

 

Am vorbit cu liderul HHC din această parte de Europă pe tema textului pe care îl vom pune mai jos. Seamănă cu un strigăt, cu un avertisment, cu o constatare amară.
„Peste 500.000 de copii și tineri au emigrat din țara noastră, doar în perioada 2007-2017. Pe lângă cifra asta înspăi­mân­tătoare pentru orice om cu scaun la cap, mai știm și că numărul copiilor între 0 și 4 ani din țara noastră s-a înjumătățit, față de 1990. Eurostat spune că România va pierde aproape 6 milioane de locuitori până în 2080. Acum, peste 200.000 de români migrează anual în străinătate. Și doar până în 2030, vom pierde în jur de 2 milioane de locuitori. Vreți mai multe cifre și proiecții? Hai să vă dau: Natalitatea va scădea continuu: față de anul 2015, în anul 2080 vom avea o natalitate cu aproximativ 20% mai scăzută. Iar tinerii cu facultate au o probabilitate de migrație de patru ori mai mare, față de cei fără școală. Asta, în condițiile în care aproape jumătate din tinerii din țara noastră ar vrea să plece în străinătate. Până și vecinul nostru, politicianul declarat de dreapta, Viktor Orban, anunța de curând stimulente fiscale și de creditare pentru familii, cu scopul încurajării natalității în Ungaria: program extins de credite imobiliare subvenționate pentru familii cu cel puțin doi copii și pentru achiziția de locuințe vechi; anularea impozitului pe venit pentru femeile care cresc cel puțin patru copii; subvenții pentru achiziția de automobile pentru familiile cu copii; femeile care se căsătoresc prima dată și au sub 40 de ani pot lua un împrumut de 31.000 Euro în condiții foarte benefice, o treime din credit se șterge la nașterea celui de-al doilea copil, iar creditul se șterge de tot la nașterea celui de-al treilea copil.
Ce facem noi, în schimb? Lăsăm mi­lioane de copii în sărăcie. Ignorăm sute de mii de copii care suferă de foame și de frig, doar pentru că sunt romi, sau sunt mult prea săraci, ei și părinții lor. Ce facem cu sutele de mii de familii sărace, care au mulți copii? Le lăsăm să putrezească pe lângă gropi de gunoi, pe câmpuri, în cocioabe de scânduri și folii de plastic. Dar ei sunt cei care ne vor plăti nouă pensiile, peste vreo 20-30 de ani.
Ce face guvernul nostru, în acest context? Păi uite ce face: nimic, pentru sti­mularea natalității. Nimic, pentru sprijinirea copiilor care suferă în sărăcie. Nimic, pentru familiile fără locuințe. Și vorbim, teoretic, de un guvern de stânga, de un guvern socialist, pentru care cei mulți și săraci ar trebui să fie prio­ritatea, nu mai vorbim de copii și de bolnavi!
A, da, stați că totuși fac ceva: stopează transferurile dedicate sistemelor de protecția copilului și persoanelor cu dizabilităţi, acestea urmând a fi finan­țate din veniturile proprii și sumele de echilibrare alocate autorităților locale și județene. Nu se precizează nici dacă finanțarea se va face potrivit standardelor de cost - care oricum nu sunt actua­lizate -, ci doar că „se asigură” din acele surse. Dacă consiliile județene și locale vor face, sau nu, plățile necesare pentru copiii din sistemul de protecție a copilului și persoanelor cu dizabilități, e la latitudinea lor, nu există nici un fel de sancțiuni. Adică, mergem înapoi în timp, cu vreo 20 de ani.
„Colorless green ideas sleep furiously”. Lingvistul renumit și pentru implicarea sa civică, Noam Chomsky, obișnuia să dea acest exemplu, pentru a demonstra că o propoziție care e corectă gramatical, nu face sens: „Idei verzi fără culoare dorm furios.”
La fel de fără sens sunt și politicile din protecția socială în zilele noastre. Mai mult, sunt devastatoare pentru societate și pentru cei care, încă, vor să rămână în țara asta”, a scris Ştefan Dărăbuş pe blogul său.

„Contextul acestui text este legat de heirupism. Sunt sătul de decizii luate de azi pe mâine într-un sistem în care lucrezi de peste 20 de ani. Sunt unii care se chinuiesc să facă tot felul de proiecţii, studii de impact, să verifice înainte de a da cu barda şi vezi că vin alţii care dau cu barda de pe azi pe mâine şi au impresia că o fac fără niciun fel de nuanţări. Totul este alb şi negru, adevăr sau minciună, bine sau rău! Este aiurea să vezi că se iau decizii cum ar fi bascularea - asta a fost acum - cheltuielilor cu copiii din sistemul de protecţie specială şi cei cu dizabilităţi, de la nivel naţional la cel judeţean şi local. Unii sunt foarte relaxaţi!”, ne-a spus Ştefan Dărăbuş.
El ne-a explicat că sunt judeţe, cum este Maramureşul, în care sunt fondurile necesare pentru aceste cheltuieli, dar nimeni nu garantează că va fi la fel în toate judeţele din România. Ştefan Dărăbuş a spus că trebuie urmărită situaţia şi găsite soluţii, dacă vor fi sincope.

 


„Ce face guvernul nostru, în acest context? Păi uite ce face: nimic, pentru sti­mularea natalității. Nimic, pentru sprijinirea copiilor care suferă în sărăcie. Nimic, pentru familiile fără locuințe. Și vorbim, teore­tic, de un guvern de stânga, de un guvern socialist, pentru care cei mulți și săraci ar trebui să fie prio­ritatea, nu mai vorbim de copii și de bolnavi!”
Ştefan Dărăbuş, director Regional pentru Europa Centrală și de Sud al HHC