Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Vineri , 5 Iunie , 2015

Şi tot zbor / Automatizări

de Mihai Patrascu

S-au spus aşa multe lucruri despre Japonia, încât nu ştiu ce ar mai putea aduce, ca noutate, un gând al meu. Provocarea este cu atât mai mare cu cât fascinaţia unei lumi altfel te dezorientează. Piatră, apă, cireşi, munte, peisaje altfel, pagode, negru, alb, roşu, orez, simplitate, bun simţ, educaţie, mişcare... şi lista ar putea continua pe tot periplul unui ne-localnic în orice colţ al Japoniei.

Este fascinant – şi diferit – totul în ţara Soarelui Răsare. Poate nu degeaba şi el s-a hotărât să mângâie, zi de zi, pământul tocmai din acest colţ de lume...

Dacă e să vezi dincolo de multele fascinaţii ale Japoniei, peisajul uman este unul care e greu de înţeles şi foarte dificil de surprins în cuvinte. Este de neimaginat să vezi cum un popor are percepţia timpului atât de bine sădită în toate gesturile cotidiene, încât parcă totul funcţionează aici sub semnul unor proceduri de la care nimeni nu se abate. Mai mult decât atât, este de admirat să vezi cum japonezii se simt mândri că fac parte dintr-un sistem şi că respectă aceste proceduri.

Omul se identifică, fără tăgadă, cu ceea ce face – şi ajunge să îşi perfecţioneze fiecare gest astfel încât, la finalul zilei, să poată fi mândru că a preţuit timpul la secundă – este semnul sub care stă toată lumea din jurul japonezilor. Este crezul care îi face pe ei să fie de neabătut de la calea scrisă – şi aşa se înţelege din plin Codul Onoarei, comportamentul sau credinţa lor. Omul devine parte a unui sistem care funcţionează, iar liberul lui arbitru este de a duce mai departe acest sistem, sacrificându-şi (dăruind, împărtăşind) libertatea. De fapt, libertatea lui este de a se simţi util şi de a face parte din mecanismul care, la scară generală, evoluează tot mai mult.

Se spune că un american este pierdut în locul unde nu găseşte o Coca-Cola; tot la fel, un japonez este complet dezorientat într-un loc fără proceduri sau fără automatisme. Cum oare o ţară săracă, fără resurse naturale, fără o toleranţă a naturii, fără vecini care să le poată întinde o mână în caz de nevoie ajunge să fie în multe clasificări în vârful ierarhiei mondiale? Motoare, maşini, mecanisme, invenţii, inovaţii – nu e o întâmplare că îşi au originea – şi dezvoltarea – în Ţara Soarelui Răsare...