Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Marţi , 3 Septembrie , 2019

Ruleta rusească a importului de gaze naturale

de Ioana Lucacel si Mircea Crisan

Preț aproape prohibitiv, raportat la puterea de cumpă­rare și cu mult peste media europeană. Suprataxarea producției interne care a favorizat importul de gaze rusești. Reţele de distribuţie a gazelor naturale caracterizate printr-un grad ridicat de uzură a conductelor şi branşamentelor, având, aproape jumătate, durata normată de viaţă depăşită. Strategii nepuse în practică. Pe scurt, concluziile unui raport al Curții de Conturi care ia în colimator una dintre piețele strategice din România: piața gazelor naturale.

 

 

Mircea CRIȘAN
Ioana LUCĂCEL

De ce plătim gaze naturale mai scump decât media europeană raportat la pu­terea de cumpărare? Care sunt interesele din spatele acestei afaceri strategice? De ce statul încu­rajează importul de gaze și nu pro­ducția internă? Care este situația conductelor și branșamentelor și de ce au loc atât de multe incidente soldate de multe ori cu pierderi de vieți omenești? Sunt doar câteva dintre întrebările pe care și le pune fiecare român, în timp ce plătește, înjurând, factura la gaze naturale care, de multe ori, în perioada de iarnă de­pășește cuantumul pensiei medii.
Curtea de Conturi a realizat recent un raport de audit, în care a luat în vizor piața gazelor naturale din România. Concluziile sunt „explo­zive”.  Să începem cu teoria. Sau cu partea birocratică.
În ultimii ani, în România au existat numeroase încercări de elaborare a unor strategii energetice pe termen lung, însă inconsecvenţa factorilor de decizie şi lipsa finanţării au condus, nu de puţine ori, la nepunerea în practică (parțială sau totală) a unor componente ale acestor strategii în contextul socio-economic şi politic creat. Astfel, deşi au trecut peste 10 ani de la data aprobării Strategiei energetice a României, prin Hotărârea Guvernului 1069/05.09.2007, act normativ prin care au fost prevăzute investiţii în sectorul gazelor naturale, în valoare de 1.764 milioane de euro, majoritatea proiectelor nu au fost realizate şi puse în funcţiune, unele dintre acestea nefiind demarate sau fiind în stadiul de proiect.
Pentru a asigura creşterea capacităţii de transport a gazelor din import, au fost demarate două proiecte majore, respectiv proiectul BRUA cu o va­loare de aproximativ 813 milioane euro, având ca termen de punere în funcțiune anul 2019 şi proiectul „Dezvoltarea pe teritoriul României a Coridorului sudic pentru preluarea gazelor din Marea Neagră - PCI 6.24.8 (Țărmul Mării Negre – Podișor pentru preluarea gazelor de la Marea Neagră)”, cu o valoare de aproximativ 360 milioane euro.
Din perspectiva nevoilor de dezvoltare și de finanțare a investițiilor în extinderea şi modernizarea reţele­lor de transport şi distribuţie a gazelor naturale, în cadrul POS CCE –Axa 4: Creşterea eficienţei energe­tice şi a securităţii furnizării, în contextul combaterii schimbărilor cli­­- matice, au fost încheiate:
- 2 contracte în domeniul transportului gazelor, cu o valoare totală a proiectelor de 292,29 milioane lei, proiecte ce au fost finalizate integral de SNTGN Transgaz SA, în perioada 2015-2016.
- 6 contracte în domeniul distribuţiei gazelor, cu o valoare totală a pro­iectelor de 247,27 milioane lei, din acestea, 5 proiecte în valoare totală aprobată de 238,21 milioane lei fiind finalizate în proporție de 83,3%, iar un proiect a fost reziliat, la solici­tarea beneficiarului.
În ceea ce privește reţeaua de conducte de gaze naturale, România ocupă locul 11 la nivelul Uniunii Europene, cu circa 53.666 kilometri (reţeaua de transport şi reţelele de distribuţie), cu această dimensiune fiind în urma unor țări precum Belgia (74.795 km), Ungaria (89.004 km) sau Cehia (76.910 km). La nivelul anului 2016, România era țara cu cea mai mică dependență de gaze naturale din import, de cca. 12,38% (1,4 mld. mc) din consumul total de (11,3 mld. mc), faţă de țări precum Moldova (import de 100%), Ungaria (import de 76,49%), Bulgaria (import de 98,28%), Serbia (import de 80,61%) sau Ucraina (import de 65,28%).
Potrivit documentului citat, dacă în perioada 2012-2015 importul de gaze naturale a suferit o diminuare semnificativă, pe fondul scăderii consumului total de gaze naturale, în anul 2016, cantitatea de gaze naturale achiziționată din import (15,94 TWh) a înregistrat o creștere de circa 7 ori comparativ cu anul 2015 (2,18 TWh), această evoluție fiind influențată de scăderea prețurilor de achiziție pentru cantitățile de gaze naturale importate, precum și de impozitarea suplimentară a veniturilor obținute de producătorii de gaze na­turale din producția internă, în baza Ordonanței Guvernului nr. 7/2013.

„În perioada 2014 – 2015, obligația de punere la dispoziţia furnizorilor a cantităților de gaze naturale rezultate din activitatea de producţie în scopul asigurării necesarului de consum pentru piaţa reglementată, nu a fost respectată de către toți producătorii prezenți în piață, respectiv de către 3 operatori (OMV Petrom SA, SC Amromco Energy SRL și Stratum Energy) care au livrat cantităţi mai mici decât cele stabilite, în timp ce SNGN Romgaz SA a livrat o cantitate mai mare cu circa 7.771.746 MWh. Prin Hotărârea Guvernului nr. 870/23.12.2012, executivul a permis titularilor de acorduri petroliere să utilizeze cantităţile de gaze naturale extrase din producţia internă în propriile centrale electrice, justificat de intenţia pro­du­că­torilor (Romgaz SA şi OMV Petrom SA) de a contribui la piaţa regle­mentată de energie electrică prin punerea la dispoziţie a unei cantităţi de 1,8 TWh/anual de către fiecare producător. În ceea ce pri­veşte can­ti­tăţile de energie electrică livrate în regim reglementat de către aceşti producători, din propriile centrale electrice, s-a constatat faptul că, efec­tul obţinut a fost diferit faţă de cel scontat la momentul emiterii actului normativ, întrucât în realitate, conform datelor ANRE, doar SC OMV Petrom SA a livrat energie elec­trică în regim reglementat și doar în anul 2013 (1,5 TWh). Dacă în perioada 2012-2015, importul de gaze naturale a suferit o diminuare semnificativă pe fondul scăderii consumului total de gaze naturale, în anul 2016 cantitatea de gaze naturale achiziționată din import (15,94 TWh) a înregistrat o creștere de cca. 7 ori comparativ cu anul 2015 (2,18 TWh), această evoluţie fiind influ­enţată de: scăderea atât a prețurilor de achiziție pentru cantitățile de ga­ze naturale importate, precum şi de im­pozitarea suplimentară a venitu­rilor obținute de producătorii de ga­ze naturale din producția internă, în baza Ordonanței Guvernului nr. 7/2013.
În perioada 2013-2014, din cantitatea totală de gaze naturale de 25.452.284 MWh importată, „fizic” a intrat pe teritoriul României, doar cantitatea de 21.624.289 MWh, diferența de 3.827.995 MWh (15%) reprezentând un „import virtual”. În aceste condiţii, factorii de decizie trebuie să analizeze modul de tran­zacţionare prin intermediul acestei proceduri de tranzacţionare, astfel încât să fie eliminat riscul de a reali­za exportul de gaze la preţuri mai mici decât cele la care se realizează importul de gaze, evitându-se înre­gistrarea de pierderi pentru economia naţională”, se arată în raport.


O altă „bubă” este starea infrastructurii din domeniu. Potrivit Curții de Conturi: „ANRE nu a aprobat și implicit nu a monitorizat planurile de investiții ale operatorului de transport și nici nu a furnizat prin rapoar­tele de activitate anuale ale ANRE făcute publice, informații cu privire la evaluarea acestor planuri, din punctul de vedere al concordanței lor cu planul la nivel comunitar de dezvoltare a rețelei prevăzut în Re­gulamentul (CE) nr. 715/2009, așa cum prevede Legea 123/2012. Deşi au trecut peste 10 ani de la data aprobării Strategiei energetice a României prin Hotărârea Guvernului 1069/05.09.2007, act normativ prin care au fost prevăzute investiţii privind reabilitarea şi dezvoltarea reţelelor de distribuţie a gazelor, aceasta ca urmare a evaluării stării tehnice a rețelelor în 2007, când s-a constatat faptul că, reţelele de distribuţie a gazelor naturale sunt caracterizate printr-un grad ridicat de uzură a conductelor şi bran­şa­mentelor, circa 40% având durata normată de viaţă depăşită, se re­marcă faptul că, 12.243 km repre­zentând cca 57% din totalul con­ductelor și branșamentelor din oțel, au durata normată de viaţă depăşită (peste 18 ani).
În ceea ce priveşte contractele de concesiune a serviciului public de distribuţie a gazelor naturale, nu există o evidență a volumului fizic și valoric al investițiilor asumate prin contractul de concesiune și do­cumentele acestuia (caiet de sarcini, anexe, grafic de realizare a investi­ției etc.), respectiv nu a existat o evidență centralizată în ceea ce privește lungimea conductelor şi a branşamentelor realizate în baza contractelor de concesiune. Analiza modului în care a fost efectuată monitorizarea pieţei de gaze naturale a evidenţiat lipsa monitorizării unor indicatori necesari evaluării unei bune funcționări a pieţei, în condiţiile renunţării la aplicarea pre­ţurilor reglementate pentru clienţii finali, precum și a unor activităţi derulate și/sau care influențează pia­ța de gaze naturale (activitatea de transport și distribuție a gazelor na­turale precum și starea tehnică şi nivelul de mentenanţă a reţelelor de conducte de gaze naturale). În anul 2016, prețul minim de 59,75 lei/ MWh, aferent unor canti­tăți de gaze naturale achizi­ționate din țări Non-UE (Rusia) a fost mai mic decât preţul de achiziţie (60 lei/MWh) a gazelor naturale din producţia inter­nă pentru clienţii casnici şi producă­torii de energie termică, stabilit prin hotărâre a Guvernului”.
Rezultatul acestui haos se vede în buzunarul românilor: în România, prețul gazelor naturale destinate consumatorilor casnici, raportat la puterea de cumpărare, în semestrul II al anului 2016, a fost de 66,5 PPS/ MWh, peste media Uniunii Euro­pene, de 58,3 PPS/MWh.
La nivelul anului 2016 (semestrul II), din punct de vedere al ponderii taxelor și contribuțiilor în prețul ga­ze­lor naturale pentru consumatorii noncasnici, România ocupa unul din primele locuri, cu o pondere de 31,68%, urmată de Danemarca cu 30,56% și Suedia cu 22,14%. Cea mai redusă pondere în prețul gazelor naturale, a contribuțiilor și taxelor a fost înregistrată în Croația (1,45%), Portugalia (1,81%), Polonia
(1,92%), media la nivelul UE, repre­zentând 10,7%.

 


PROIECTUL:
„Dezvoltarea pe teritoriul României a Coridorului sudic pentru preluarea gazelor din Marea Neagră - PCI 6.24.8 (Țărmul Mării Negre – Podișor pentru preluarea gazelor de la Marea Neagră)”, cu o valoare de aproximativ 360 milioane euro.