Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Marţi , 17 Decembrie , 2013

Robert Glinţă. Fantastic de iute

de Florin Teodor Muresan

De trei ori campion şi şase recorduri naţionale doborâte sunt ultimele “isprăvi” ale tânărului de 16 ani care, de ceva timp, se antrenează la Baia Mare. În acest moment, este cea mai mare speranţă a înotului românesc. Probabil, este următorul sportiv care va obţine un titlu olimpic în acest sport. Este convins că în oraşul nostru a găsit cel mai bun antrenor din ţară. Istoria se poate repeta. Depinde doar de Baia Mare dacă va redeveni cel mai important centru de nataţie din România.

 
 
 

Reporter: Rezultatele pe care le-ai obţinut la Campionatul Ţărilor Central Europene desfăşurat recent la Belgrad, sunt spectaculoase. Te rog să dai câteva detalii pentru cititorii maramureşeni!

Robert Glinţă: Având în vedere că am participat şi la ediţia de anul trecut, dar în Slovacia, mă aşteptam ca sportivii să fie mai puternici, însă nu a fost aşa. Bineînţeles, eu m-am dus acolo pentru îmbunătăţirea performanţelor pe care le aveam. Având în vedere că am schimbat antrenorul şi că toată lumea era cu ochii pe mine, să vadă dacă voi progresa sau nu, satisfacţia mea este cu atât mai mare, fiindcă aceste rezultate arată clar o evoluţie foarte mare a timpilor mei. Am obţinut trei medalii de aur (50 m liber, 100 m şi 200 m spate); una de argint în proba de 100 m fluture; şi trei medalii de bronz (individual, la 200 m liber şi cu ştafeta naţională la 4x100 m mixt şi 4x100 m liber). Am realizat şase noi recorduri naţionale în probele de 200 m spate, 100 m spate, 50 m liber, 100 m liber, 100 m fluture şi cu ştafeta naţională la 4x100 mixt, unde eu am înotat procedeul spate.

 

Rep: Oficial, rezultatele tale sunt consemnate, încă, pentru clubul din Piteşti, de la care ai venit la Baia Mare. În sufletul tău, pentru cine şi pentru ce te-ai luptat?

R.G.: Nici nu mi-a trecut prin minte că rezultatele mele sunt consemnate pentru clubul din Piteşti, de unde am venit. După părerea mea nu mai depind de acel club, doar că ei nu au vrut să mă lase să plec. Toata lumea ştie că acum mă antrenez cu domnul antrenor Adrian Gherghel; cu ajutorul lui am reuşit să progresez atât de mult. M-am luptat pentru îmbunătăţirea timpilor, am luptat pentru mine şi pentru domnul antrenor; mai mult pentru Baia Mare decât pentru România sau pentru Piteşti.

 

Rep.: Care a fost poziţia Federaţiei Române de Nataţie în legătură cu performanţele obţinute?

R.G.: Federaţia încă nu mi-a transmis nimic oficial în legătură cu rezultatele obţinute. Doar domnişoara Camelia Potec (preşedinte a F.R.N. – n.red.) mi-a trimis un SMS cu felicitări şi baftă în continuare, doar atât.

 

Rep.: De ce ai ales Baia Mare?

R.G.: Eu aveam de gând să vin să mă antrenez cu domnul Adrian Gherghel încă de anul trecut, din vară, însă şi atunci au fost probleme, clubul din Piteşti nelăsându-mă să plec.

Ştiam de dânsul de mai mult timp şi mai ştiam că, la ora actuală, este cel mai bun antrenor din ţară cu care aş putea să fac performanţă adevărată. Părinţii m-au înţeles şi m-au lăsat să plec; până la urmă, acasă tot acasă rămâne. Anul acesta am reuşit să ajung la Baia Mare, dar rezultatele, din păcate, aparţin tot clubului Piteşti. Sper ca această situaţie să se schimbe cât mai curând.

 

Rep.: Care trebuie să fie mentalitatea unui înotător de performanţă?

R.G.: E destul de greu să vă răspund. Fiecare se motivează cum poate în antrenamente şi în competiţii, desigur psihicul este foarte important la o competiţie de rang înalt, pentru că presiunea este foarte mare, iar tu trebuie să fii concentrat. Există momentele dinaintea concursului şi minutele dinaintea startului. Există emoţii, dar încerc să le controlez, să le transform în energie pozitivă. Caut orice poate să mă motiveze şi am încredere în mine. Încrederea îmi dă forţă, iar rezultatele bune îmi dau şi mai multă încredere. E foarte importantă şi experienţa căpătată în cât mai multe concursuri, mai ales internaţionale.

 

Rep.: Doar trei zile de pauză după Belgrad şi urmează Campionatul Naţional de Juniori de la Piteşti. Cum va fi să concurezi acasă?

R.G.: Eu zic că voi face faţă concurenţei. Probabil, mai mulţi antrenori din Piteşti vor fi cu ochii pe mine, şi presa de acolo la fel. Nu pot să zic că mi-a fost dor de acel bazin, însă este o competiţie importantă şi nu trebuie neglijată.

 

Rep.: În 1984, Anca Pătrăşcoiu aducea la Baia Mare prima medalie olimpică pentru nataţia românească. Ce aşteptări are Robert Glinţă pentru 2016?

R.G.: Ca orice alt sportiv, sper la o calificare la Jocurile Olimpice din 2016. Dacă voi continua în acelaşi ritm ca şi până acum, sigur lucrurile vor arăta bine pentru că sunt foarte motivat şi am o mare încredere atât în mine, cât şi în antrenorul meu. Bineînţeles, sper la o medalie olimpică. Dacă nu va fi la Rio, va fi, cu siguranţă, în 2020, la Tokyo.

 

Rep.: În sport, ca şi în viaţă, copiii îşi caută modele. Ce le transmiţi mai micilor tăi colegi de la Baia Mare pentru care ai devenit un exemplu?

R.G.: Deocamdată şi eu sunt doar un adolescent care mai are multe de învăţat, însă dacă colegii mei mai mici mă văd ca un model de urmat, sper să se ţină de treabă aşa cum trebuie şi să asculte de antrenori pentru că ei ştiu cel mai bine. Înotul este un sport frumos, dar şi foarte greu, mai ales la un nivel înalt, unde există o altă motivare şi un alt mod de gândire, însă până acolo este multă muncă. Nu oricine rezistă, iar cei care au ajuns la un anumit nivel de performanţă înseamnă că au deja în ei o bună motivare şi nu trebuie decât să o pună în aplicare. Să muncească având încredere în ei însăşi. Şi eu sper să ajung undeva departe şi doresc să aduc României, şi poate oraşului Baia Mare, cel puţin o medalie olimpică.

 
 

„Înotul este un sport frumos, dar şi foarte greu, mai ales la un nivel înalt, unde există o altă motivare şi un alt mod de gândire, însă până acolo este multă muncă. Nu oricine rezistă, iar cei care au ajuns la un anumit nivel de performanţă înseamnă că au deja în ei o bună motivare şi nu trebuie decât să o pună în aplicare”.

Robert Glinţă