• Facebook
  • Rss Feed
18°C la Baia Mare
Astăzi este Marţi , 02 Septembrie 2014

Curs valutar

Euro Euro
4.3989 RON
Dolar american Dolar american
3.3485 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.5658 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.3968 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Marţi , 13 Iulie , 2010

RELIGIE / Fericirea a treia: „Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul”

Blandetea, cel dintai rod al bunatatii si al iubirii aproapelui, ne face asemenea lui Hristos: „Invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre” (Matei 11,29) Traind in societate, semenii nostri se pot opune uneori vointei noastre, drepturile nu sunt totdeauna respectate si de multe ori putem fi pagubiti si jigniti. In astfel de situatii, firea noastra pacatoasa ne indeamna sa ne maniem, sa ne infuriem, sa ne razbunam cu cruzime impotriva dusmanilor si chiar sa lovim. Hristos Domnul, care a rabdat lipsa de credinta a celor din neamul Sau, care a fost indulgent cu slabiciunile si frica Apostolilor Sai si a primit moartea ca un Miel nevinovat, ne invata blandetea si ne spune: „Invatati-va de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima.”. (Matei 11,28) Blandetea a caracterizat pe Sfintii Apostoli, pe care Mantuitorul i-a trimis in lume ca pe niste oi in mijlocul lupilor. (Mt 10,16) Ea trebuie sa fie principala virtute a oricarui crestin, caci Domnul numeste adesea pe credinciosi „oi” (In 10,1) si „miei” (In 21,15), animale recunoscute ca cele mai blande. Blandetea este cel dintai rod al bunatatii si al iubirii aproapelui. Ea este o stare cumpanita si linistita a sufletului, insotita cu silinta de a nu supara si a nu se supara de nimic. Ea este o putere a sufletului desavarsit, prin care omul isi pastreaza calmul si seninatatea in mijlocul necazurilor ce-i vin de la semenii sai. Sfantul Marcu Ascetul arata ca „blandetea este temelia rabdarii, ajutatoarea fratietatii, frana impotriva enervarii, imitarea lui Hristos si pricina de bucurie”. Prin blandete se izoleaza raul. Cel bland nu carteste impotriva lui Dumnezeu, nici a semenilor, nu-si bate joc, nu vorbeste de rau, nici nu osandeste pe semenii sai. El nu se manie si nu se razbuna cand este infruntat si jignit. De accea, inteleptul Solomon graieste: „Cel incet la manie e mai de pret decat un viteaz, iar cel ce-si stapaneste duhul e mai de pret decat cuceritorul unei cetati.”. (Pilde 16,32) De blandete da dovada acel credincios care priveste ocara sau nedreptatea ca venind din partea lui Dumnezeu in vederea unui bine ce-l va primi mai tarziu. (cf. II Regi 16,12) Culmea blandetii sta in iubirea fata de cei ce ne pricinuiesc necazuri si suparari, poruncita de Mantuitorul prin cuvintele: „Binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc.”. (Mt 5,44) Sfantul Ioan Scararul defineste blandetea „pastrarea seninatatii interioare si a iubirii fata de cel ce ne supara cand este de fata”. Blandetea ne invata sa nu raspundem cu rau celor ce ne fac rau, sa ocolim orice prilej de vrajba. Cu asprime si cel bun se inaspreste, pe cand cu blandete se face bun si cel rau. Blandetea este echilibrul spiritual fata de sine si fata de semeni. Un asemenea echilibru aduce celui ce-l poarta un titlu de mare noblete: „om bland”. Cei blanzi sunt scutiti de multe suparari si tulburari. Fiind impacati cu Dumnezeu, cu semenii si cu sine, cei blanzi se bucura de o stare de liniste si siguranta deplina. Innobilandu-se necontenit pe sine, omul bland emana din fiinta sa o mare putere de transformare a societatii. Pe calea blandetii, el patrunde in sufletele oamenilor si, prin puterea blandetii, el castiga simpatia si bunavointa oamenilor. Numai aceia care au inima blanda, plina de sentimente de ingaduinta si rabdare, pot afla cu adevarat „odihna sufeltelor”. (Mt 11,29) Rasplata promisa celor blanzi este mostenirea pamantului. Pamantul fagaduit celor blanzi este „pamantul celor vii” (Ps 114,9), unde moartea n-are loc de salasluire, iar viata este fara sfarsit. Cei ce intrupeaza blandetea Mantuitorului traiesc cu nadejdea ca, pentru blandetea, rabdarea si smerenia lor, vor primi dincolo de taramul acestei vieti, ca mostenire, „pamantul cel nou”. (Apoc. 21,1).

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.