Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Luni , 31 August , 2020

Proiecte abandonate ce puteau schimba fața Băii Mari

de Nicolae Teremtus

În ultimii 30 de ani, Baia Mare a avut mai multe perioade în care se „desena” un posibil viitor economic. Chiar la începutul anilor 90, municipiul de pe Săsar era un pol industrial important. Existau combinate me­talurgice, fabrici și uzine care prelucrau produse pentru mașini și utilaje, industrie textilă și alimentară. A urmat declinul industrial și s-a intrat în „era comercială”. S-a  spus că Baia Mare va deveni un pol comercial, că aici își vor face cumpărăturile și românii din județele  din jurul Maramureșului.

 

Așa au apărut proiecte de mall-uri și centre comerciale. O posibilă  dezvoltare economică contestată de unii analiști economici, îmbrățișată de alții, dar mai ales de conducătorii orașului de atunci. Nu a fost să fie! Criza economică din anii 2000 a pus pe butuci proiectele frumoase și interesante care ar fi făcut din Baia Mare un mare mall. După aceste  momente, s-a lăsat liniștea în municipiu.

Multă lume s-a întrebat dacă Baia Mare ar fi făcut față în situația în care ar fi existat patru-cinci mall-uri. Cel puțin o vreme, da. Chiar dacă orașul nu are multe întreprinderi, avem un PIB mai mic, iar foști mineri și cei care au lucrat în minerit și metalurgie au un nivel  al pensiilor, al veniturilor, destul de ridicat față de ceilalți. Mai există și un segment din sectorul bugetar, angajați care, de asemenea, au un nivel al câștigurilor mai mare. În afară  de  maramureșeni, băimăreni, la cumpărături ar fi venit și românii din județele din jur sau chiar de mai departe.

Dacă în numerele trecute am redat o analiză în ceea ce privește situația din minerit, în acest număr vrem să prezentăm proiectele care, la un moment dat, ar fi transformat economic municipiul din temelii.

Era pe la mijlocul anilor 2000. Am trecut de perioada în care guvernul a fost condus de Adrian Năstase, o perioadă  cruntă pentru presă, iar pentru nordul țării a devenit  foarte limpede că am fost scoși din cărțile dezvoltării infrastructuri și am devenit tot mai izolați. În acest context, au început să apară proiecte pentru dezvoltarea unor centre comerciale mari, celebrele mall-uri. Baia Mare urma să aibă cel mai mare număr de mall-uri din Transilvania – patru - și cel mai întins cartier rezidențial din nord-vestul țării. În perioada aceea, a început frenezia mall-urilor în toată țara. Dar Baia Mare  avea un atu, aici urma să fie singurul ArtCenter din țară. „Avalanșa” de proiecte imobiliare, cele mai multe estimate la peste 100 de mili­oane de euro, a fost pornită de tranzacția record cu activele fostei fabrici textile Maratex. Red Pro­ject Two a plătit atunci peste 16 milioane de euro pentru activele fostei fabrici și, ulterior, a preluat și activele Faimar, pentru alte 5,7 milioane euro.

Dezvoltatorul imobiliar plănuia să ridice, pe locul fostei fabrici de textile, un mall, o piațetă, două clădiri de birouri și un hotel. Se spunea că Red Project Two bătuse palma cu câteva firme de renume, care doreau un spațiu în noua cons­trucție. Printre cei mai im­portanți era Carrefour. Mai mult, investitorii plănuiau să armonizeze retailul cu imobiliarul și... cultura. În premieră, în Romania, un mall trebuia să cuprindă și un ArtCenter de peste 2.000 de mp, care să promoveze valorile locale și să faciliteze interacționarea dintre artiști, vizionarea de spectacole etc. Se spunea că vor fi transmise spectacole în direct pe  axa Baia Mare - Londra. Ce mai, o nebunie! Arhi­tecții băimăreni erau în al nouălea  cer. Se mai spunea că „războiul mall-urilor” va fi câștigat, cu sigu­ranță, de Red Project Two. În lumea reală a nordului, mineritul neferos tocmai își dăduse sufletul.

Și a urmat și marea criză, ce a lovit finanțele din întreaga lume. Marii dezvoltatori imobiliari și-au blocat proiectele. Pentru un moment, nu s-a știut ce se va întâmpla cu investiția de la  fostul Maratex. Șantierul era părăsit, cei care se ocupau de proiect, avocați, arhi­tecți, nu știau nimic, autoritățile nu au dat declarații. Suspansul a durat o vreme, după  care s-a știut că nu se va mai realiza. Proiectul a fost preluat de fondul de investiții
austriac Immoeast care, la sfârșitul lui 2008, a anunțat că renunță sau blochează 54 de proiecte din România. Cauza? Efectele crizei și lipsa de lichidități.
Așa a rămas Baia Mare cu singurul mall care, la vremea respectivă, era în construcție. Iar Carrefour a ajuns în municipiu de pe Săsar mai târziu.

Altă tranzacție celebră, alt proiect, alte întârzieri. În aceeași perioadă, activele fostei fabrici APSA au fost adjudecate cu circa 164 de miliarde de lei vechi, de Adalmont Developments SRL, o firmă ir­landeză, un dezvoltator imobiliar. Ulterior, aceeași companie a cumpărat și activele fostei fabrici de pâine. Pe locul celor două întreprinderi foste comuniste urma să se construiască unul dintre cele mai mari cartiere rezidențiale din Baia Mare. Concernul irlandez dorea un proiect mixt imobiliar-comercial: cartier rezidențial, spaţii comerciale, birouri și un hotel. „Cartierul irlandez” a fost cotat ca primul și cel mai important cartier rezidențial din Baia Mare. Pe lângă stilul arhitectural, cartierul urma să aibă foarte multe zone verzi și să fie foarte „aerisit”. Înălțimea clădirilor era planificată între două şi opt etaje, la parterul blocurilor urmau să fie amenajate spații comerciale și, de asemenea, proiectul prevedea 1800 de locuri de parcare (subterane și supratera­ne) și patru „turnuri”, 3 cu 11 etaje și unul cu 15 etaje.



Numai că pro­iectul a rămas în faza de obținere a autorizațiilor de demolare. Avocații firmei irlandeze au declarat că sunt anumite întârzieri în obținerea finanțării. În acel moment, încă mai erau speranțe. După care, criza finan­ciară a pus capăt și acestui proiect.
Singurul proiect care „se mișca” a fost Gold Plaza.
Dezvoltatorul Futureal Group și compania imobiliară Immoeast A.G. au câștigat „războiul mall-urilor din Baia Mare”, ajutați și de neprezentarea „adversarilor”. In­ves­tiția, care s-a ridicat pe locul fostei fabrici de lapte, s-a cifrat la circa 100 de milioane euro și a fost singura din județ care s-a derulat „în grafic”.  Ca și suprafață totală, proiectul Gold Plaza este de circa 60.000 de mp, dintre care 18.000 de mp subterană. Proiectul a fost „creionat” de o firmă din Franța, specializată în shopping-centeruri și a fost catalogat drept „spectaculos” de toată lumea.
Gold Plaza a reprezentat mai multe premiere imobiliare pentru Baia Mare. Odată cu mall-ul, a fost dată în folosință cea mai mare parcare subterană din oraș. Supra­fața pentru închiriat a fost estimată la 30.000 de mp, în care urmau să fie amenajate 170 de magazine. La vremea respectivă, părea foarte mult. În momentul de față, acest mall este destul de mic, iar în jurul Maramureșului au apărut altele mai mari, mai întinse.

„Golf-Park” a fost un proiect care ar fi scos Baia Mare din izolarea tradițională. Acest proiect, lansat ca o investiție de peste 30 de mi­lioane de euro (în prima fază), a ajuns până la urmă să fie disputat și cercetat de polițiști și procurori. La solicitarea unui grup de investitori din Germania, s-a căutat un teren pentru realizarea unui teren de golf așa cum nu ar mai fi fost în România. Pe lângă teren, ar fi urmat să se dezvolte o întreagă industrie de agrement, de la case de vacanță, hotel, birouri, la terenuri pentru sporturi de iarnă și anexe. Ar fi fost realizate drumuri, s-ar fi dezvoltat și infrastructura din Baia Mare, înspre zona terenului de golf, aeroportul și multe altele. Toate bune și frumoase, până când s-a ajuns în Consiliul Local. Au fost multe discuții cu privire la posibilii investitori. Cert este că a fost realizat un caiet de sarcini care era imposibil de respectat. În acest mod, investitorii germani au re­nunțat. Proiectul a fost preluat, ca idee, de oameni de afaceri băi­mă­reni. Cel care a participat, Ioan Hoban, a și câștigat licitația. Dar problemele au continuat. Licitația a fost considerată ilegală, s-a ajuns la DNA și, de atunci, toată lumea aștepta terminarea proceselor. Hoban afirma că dorește să reali­zeze proiectul.
De altfel, nu putea schimba funcțiunea terenului. Procesul „Golf-Park” a ajuns la Înalta Curte de Casație și de acolo a fost retrimis spre rezolvare Parchetului Maramureș. Rezultatul se știe. Și acest proiect a dispărut, ca și multe altele.  Tot în acea perioadă tulbure, un alt investitor  a anunțat că va realiza un teren de golf la Ocna-Șugatag. Un proiect care a rămas tot în stadiul declarativ. Față de Ocna, „Golf-Park” ar fi venit cu ceva nou. Proiectul nu era pentru un simplu teren de golf. Teoretic, el ar trebui să fie realizat de o firmă specializată (englezească), să aibă toți parametrii pentru a fi omologat și pentru a susține concursuri din circuitul mondial profesionist. În Baia Mare, ar fi trebuit să vină oameni bogați, campioni mondiali și personaje cunoscute din sfera afacerilor și nu numai.

Atrium este un alt proiect care ar fi trebuit să dezvolte orașul pe fosta pirită, zona care a fost exploatată de fosta SC Aurul. După ce a fost terminată exploatarea, a rămas un teren liber de multe hectare. El a aparținut firmei Agecom. Au urmat mai multe tranzacții interesante și terenul a fost cumpărat de firma Atrium, un dezvoltator imobiliar austriac cu divizii de lucru în Ungaria. Într-o primă fază, ar fi trebuit să se realizeze un Complex Comercial și de Divertisment, pe partea dinspre râul Săsar. Ca o notă de culoare, investitorul urma să construiască un pod peste râu, pentru a facilita accesul și dinspre bulevardul Independenței. În faza a doua, în colaborare cu Agecom sau cu alți investitori, ar fi urmat să se ridice un cartier de locuințe: case, plus blocuri. Din păcate pentru comunitate, proiectul a fost blocat de niște proprietari ai unor terenuri la limita proprietății Atrium, iar criza economică și financiară a pus lacătul pe unul dintre cele mai frumoase proiecte imobiliare.