Primar de 5 stele

Este unul dintre cel mai vechi primar din judeţ. Şi, dacă alături de experienţă punem curajul, implicarea şi perseverenţa, avem tabloul complet al unei dezvoltări etalon: Asuaju de Sus.

Vasile Boitor: Cred că secretul atâtor mandate consecutive este felul în care ţi-ai făcut datoria faţă de cei care te-au ales. Ce am promis am şi făcut. Nu poţi face 100%, dar lumea îşi dă seama dacă eşti bine intenţionat şi dacă dai tot ce poţi să faci ceea ce ai promis. Trebuie să fii corect, civilizat şi să-i ajuţi în toate problemele, că în fond ăsta-i şi rolul primarului. De asemenea, e foarte important să-i asculţi pe oameni, să-i sfătuieşti şi să te sfătuieşti cu ei.

Vasile Boitor: În administraţie am venit imediat după Revoluţie, practic în 1990 am fost ales la o adunare populară de la Căminul Cultural, preşedinte al FSN. Am fost propus delegat ca primar interimar la Ariniş, erau comasate atunci comunele Asuaj, Ariniş şi Băiţa. Aceste localităţi erau o comună. Eu am lucrat ca inginer la Direcţia Agricolă şi fiecare inginer era responsabil în comuna lui de lichidarea fostului CAP. Eu l-am şi menţinut aici până în 1991, când a apărut legea fondului funciar. Abia atunci am dat animalele înapoi la oameni, pe semnătură. Preşedintele de atunci a plecat, şi am rămas eu, care eram inginer şef, să administrez CAP-ul. Şi am reuşit s-o fac democratic, legal şi corect. De asemenea, am avut în familie tradiţie în administraţia locală. Bunicul meu a fost primar, manist şi a avut şi de suferit din cauza asta. Comuniştii l-au condamnat, i-au confiscat averea, până la urmă a câştigat cu un avocat bun, n-a făcut puşcărie.

Reporter: Peste tot desfiinţarea CAP-urilor a cauzat probleme. Cum aţi reuşit să mulţumiţi toţi oamenii?

Vasile Boitor: Am împărţit animalele pe baza contribuţiei, a normelor prestate şi, fiind de aici, din sat, i-am cunoscut pe fiecare. Apoi am făcut tragere la sorţi. Prima dată au tras la sorţi cei care şi-au pus caii în colectiv. Am ales cel mai democrat mod şi n-am avut nicio problemă. Şi eu am tras la sorţi, mi-a ieşit o vacă fără coarne.

La cei la care n-au ajuns vacile, am dat doi viţei sau patru oi. Am vândut caii şi căruţele la licitaţie, magazia, grajdurile, saivanul. Până în 1991 când s-a stricat CAP-ul, am adus şi un profit.

Din punctul meu de vedere a fost corect şi legal. Le-am dat chitanţă, tabel.

Şi aici au încercat să se certe, dar imediat i-am liniştit. Tocmai pentru că a fost corect, oamenii m-au ales din primul tur şi în 1992 şi în anii următori.

Vasile Boitor: Vorbim la biserică de obicei şi apoi uşa biroului meu e deschisă tot timpul. Pe toată lumea ajut cu ce se poate. Am rămas ca un sfătuitor. Oamenii zic: „mă duc la primar să văd ce zice”, indiferent despre ce e vorba.  

Vasile Boitor: Pentru că totdeauna am ajutat întreaga zonă, nu numai Asuaju de Sus. Şi sunt un om determinat, bătăios, nu mi-a fost frică niciodată să deschid uşi şi ştiu ce înseamnă munca în administraţie, ştiu cât de important e să ai un sprijin la Bucureşti pentru proiectele tale. Le-am spus colegilor, că, dacă aş fi ajuns deputat, rezolvam eu un proiect pentru fiecare localitate în parte.