• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Luni , 21 August 2017

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 5 Mai , 2017

Poveste cu regi şi regine

Un tânăr român stabilit de mai bine de 13 ani în Spania corespondează de 6 ani cu aproape toate Casele Regale din Europa. Într-o lume a vitezei, a mijloacelor de comunicare electronice şi a schimbării continue, sunt tineri care mai murmură în şoaptă, ca o rugăciune „Nihil sine Deo”, privind portretul oficial, cu semnătură, al Regelui Mihai sau citind scrisori oficiale de la marile Case regale. În preajma zilei de 10 mai, GAZETA de Maramureş vă prezintă o poveste cu prinţi, prinţese, regi şi regine, la finalul cărora, poate, uneori, nu învinge Binele şi Dreptatea, dar Demnitatea da.

 

Poştaşului nu-i venea să creadă. După ce i-a înmânat un nou plic cu însemnele oficiale ale Casei Regale a Spaniei şi-a luat inima în dinţi şi a întrebat: „Aveţi vreun titlu nobiliar?”. Tânărul a început să râdă şi a negat. Apoi, doamna care îi înrăma, pe rând, portretele oficiale primite în dar, deşi îl cunoştea de ani buni, i-a spus într-o zi, glumind, că dacă întreabă Serviciul de Informaţii despre el, ea nu va spune nimic.

Într-o lume a vitezei, a pragmatismului şi a schimbării, prinţii, prinţesele, regii şi reginele îşi au locul doar în poveşti. Numai că, poveştile fac parte din viaţă. Iar de la vis la realitate e un singur pas: încrederea. Vorba lui Tolstoi în Anna Karenina: „D-aia suntem nobili, să avem încredere”.
Nobilul este mai presus de toate un om liber, un om care în ciuda nedreptăţilor, a josniciei, a mizeriilor din jur îşi păs­trează însuşirile seniorale, îşi păs­trează curajul, dar mai ales, încrederea (cre­dinţa). Iar atunci când există încredere şi curaj, orice poveste devine posibilă: lumea regilor şi reginelor face parte din realitate, iar un tânăr student român, plecat în Spania, poate coresponda cu marile Case Regale europene, spre surprinderea poştaşului, a doamnei cu rame de tablouri şi a oamenilor care au uitat că, cu sau fără coroană şi titlu, toţi avem obligaţia de a fi nobili.

Povestea lui Cristian Ciurdar, tânărul care corespondează de şase ani cu cele mai multe case regale din Europa, începe cu „a fost odată”. Dragostea lui pentru Rege şi însuşirile întrupate de monarhie a început cu un portret pe care l-a văzut în casa străbunicii sale din Cluj. Bătrâna, care se apropie de vârsta de 90 de ani, a avut două repere întreaga viaţă: credinţa în Dumnezeu şi încrederea în Rege. Pe peretele casei sale era icoana Mântuitorului şi portretul Regelui, dragostea de Dumnezeu şi de Ţara.
Odată cu ocupaţia maghiară, portretul regelui a fost smuls de pe perete, cu patul puştii, dar a rămas în sufletul femeii şi, mai apoi, în cel al tânărului nepot: „Străbunica mereu ne spunea, şi  astăzi ne spune, să avem credinţă în Dumnezeu şi dragoste de rege. Stră­bunica face în ianuarie 90 de ani şi astăzi la fel ne spune. Ea a avut un frate mai mare, care era născut în aceeaşi zi cu Regele Mihai. Când era în armată, străbunica a tot mers să-şi vadă fratele şi acolo îl vedea pe Rege la parade şi apoi Regele venea des în Cluj şi l-a îndrăgit foarte mult. Clasele primare le-am făcut în România, apoi am plecat în Spania împreună cu părinţii. În manualele româneşti nu era nimic despre rege, dar am citit singur şi pornind de la poveştile bunicii, în 2009-2010, am început să studiez. Tare m-au pasionat mai ales istoriile caselor regale detronate abuziv cum a fost a noastră, a României, a Bulgariei, a Serbiei, a Greciei”.
Cristian Ciurdar este student la Barce­lona, dar poveştile cu regi şi regine sunt pasiunea sa, pentru că au mirosul copilăriei şi al ţării natale pe care o vizitează anual. Numai că el a avut curajul nu doar să admire de la distanţă casele regale, ci să se apropie de ele, prin singura formă prevăzută de protocol: scrisoarea.  Prima scrisoare trimisă a fost către Casa Regală a Spaniei: „Am trimis o felicitare de Crăciun şi am avut surpriza că, deşi n-am aşteptat niciodată răspuns, am primit. Un răspuns cu antet şi sem­nătura în original. În anul următor am zis că dacă am trimis la Casa regală a Spaniei felicitare, cum să nu trimit şi la Casa Regală a României? De la Casa regală a României nu am primit răspuns scris atunci, dar am primit un e-mail, că Regele e bucuros de scrisoarea primită. Am început cu aniversările, am evidenţă cu toate datele de naştere şi evenimentele importante. Din 2011 trimit şi primesc felicitări de la Casa regală a României, a Spaniei, a Bulgariei, a Serbiei, a Greciei şi a Marii Britanii, i-am scris şi Reginei şi Prin­ţului Williams. De la toţi răspunsurile sunt cu semnăturile originale, în afară de Casa Regală a Marii Britanii, unde a semnat asistentul”.
Pe lângă felicitările pe care le îndră­geşte în mod deosebit, a primit portrete oficiale, pe care le-a înrămat şi le-a expus cu drag, asemeni străbunicii sale. De ce iubeşte monarhia? „E foarte greu să răspund, sunt multe motive. Apreciez valoarea, istoria, reperele morale, credinţa, dragostea faţă de oameni, faptul că regii sunt deasupra politicii. De exemplu, puţină lume ştie că Regele Mihai e ultimul rege al Bizanţului, asta înseamnă că poate intra în altar pe uşile împărăteşti, stă pe scaunul episcopului, se poate împărtăşi singur din potir dar nu a uzat de acest drept din smerenie”.
A învăţat toate regulile de protocol şi for­mu­lele de adresare şi se poate spune că a devenit un corespondent obişnuit al regilor Europei. S-a întâlnit însă doar cu  Altețele lor Regale, principesa Mar­gareta şi cu princi­pe­le Radu „dar de la distanţă”. A fost invitat şi în acest an la „garden party-ul” organizat de 10 mai, dar din cauza dis­tanţei nu va putea fi prezent.
Modest, Cristian nu se laudă nimănui cu faptul că poartă corespondenţă cu astfel de celebrităţi. Nu le-a spus nici cole­gi­lor, nu-şi postează răspunsurile pe pag­ini­le de socializare, doar familia se bu­cură de portretele oficiale înră­ma­te care le împodobesc casa: „Părinţii nu s-au aşteptat, s-au mirat când au văzut scrisorile, cu antetul casei regale, mai ales când a sosit cea de la Regina Marii Bri­tanii. Cei de la poştă m-au întrebat ce titlu nobiliar am. Iar doamna la care îmi înrămez tablourile a zis: «Cristian, dacă întreabă cineva ceva, eu nu ştiu nimic»”.
Dintre toţi regii, cel mai mult îi iubeşte pe Mihai I şi pe Ferdinand: „De fapt, în spatele Regelui Mihai îl vezi pe Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea. Am doi regi în suflet: regele Ferdinand şi Regele Mihai. Îl admir şi pe Carol I care a zis: «Punând piciorul pe acest pământ, sunt român». Am şi făcut portretul Regelui Ferdinand la biserica de care aparţinem, Someşeni, din Cluj. Îmi place foarte mult un vers din Shakespeare, Richard al II-lea: „Nici toată apa cumplitului ocean / Nu poate șterge mirul cu care este uns Regele”.

Cristian poartă în suflet un alt nobil, de această dată spiritual: voievodul Mara­mu­reşului, Arhiepiscopul Justinian. Şi această legătură a pornit în copilărie, când, într-o excursie cu clasa, a vizitat mănăstirea Rohia. Furat de peisaj, de codri, de cer, şi fascinat de Mănăstire, Cristian a rămas în urma grupului şi, în timp ce cobora dealul Rohiei, a zărit într-o maşină un preot şi un bătrân frumos, cu barba albă. Nu e sigur că era ÎPS Justinian, dar de atunci, imaginea Rohiei şi a Arhiepiscopului Justinian i s-au lipit pe veci de suflet. În 2011, când ÎPS Justinian împlinea 90 de ani, şi-a luat inima în dinţi şi l-a sunat, iar de atunci îl poartă în suflet ca pe un părinte drag care ne-a învăţat că minunile şi poveştile frumoase li se întâmplă celor care au puterea de a crede.

În L’Otage, Claudel afirmă un lucru deosebit de important, pe care toată ex­perienţa vieţii şi spectacolul lumii ni-l confirmă, sfredelitor: „Să vedem, îi zice Coufontaine lui Turelure, ce va să iasă când lumea afecţiunii şi a încrederii va fi înlocuită cu lumea concurenţei”.
Dar invers, când lumea concurenţei, a vitezei şi a interesului e înlocuită cu cea a încrederii, curajului şi a valorilor nobile, ce iese? Poveşti cu regi şi re­gine, trăite aievea de orice tânăr care are curajul de a face un pas mic: cel al încrederii.

 

 

Corespondenţă cu regi şi regine
 

 

Elisabeta a II-a este regina a șaisprezece state suverane, cunoscute sub numele de Commonwealth. A urcat pe tron la 6 februarie 1952. Este cel mai longeviv monarh din lume, iar în istoria Marii Britanii are cea mai lungă domnie, depășind-o pe regina Victoria la 9 septembrie 2015. A domnit mai mult decât cei patru precursori ai ei la un loc (Eduard al VII-lea, George al V-lea, Eduard al VIII-lea și George al VI-lea). Jubileele de Argint, de Aur și de Diamant ale reginei Elisabeta a II-a s-au sărbătorit în 1977, 2002 și respectiv 2012.
 

 

Prințul William, duce de Cambridge este primul fiu al lui Charles, Prinț de Wales și al Dianei, Prințesă de Wales și nepot al Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii și al Prințului Philip, Duce de Edinburgh. Astfel, este al doilea în ordinea succesiunii la tronul Regatului Unit și a 16 state independente din Commonwealth.

 

 

Felipe al VI-lea de Bourbon și Grecia este actualul rege al Spaniei. A urcat pe tron la 19 iunie 2014, după abdicarea tatălui său, regele Juan Carlos I.
 

 

Simeon al II-lea al Bulgariei de Casa de Saxa-Coburg și Gotha a fost între 1943 - 1946 rege al Bulgariei, iar între 2001 - 2005 prim-ministru al Bulgariei. Este cunoscut și sub numele de Simion de Saxa-Coburg și Gotha.
 

 

Constantin al II-lea a fost rege al grecilor din 1964 până la abolirea monarhiei în 1973. A fost al șaselea și ultimul monarh al Casei de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg. Fiind descendent pe linie bărbătească al regelui Christian al IX-lea al Danemarcei și-a păstrat titlul de Prinț al Danemarcei, deși în urma revizuirilor constituționale ramura greacă a fost omisă de la succesiunea la tronul Danemarcei.
 

 

Alexandru II Karadjordjevic, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei a fost ultimul prinț moștenitor al Regatului Iugoslavia și este șeful Casei de Karadordevic. Alexandru este singurul copil al fostului rege Petru al II-lea al Iugoslaviei și al Prințesei Alexandra a Greciei și Danemarcei. El preferă titlul de „Prințul Moștenitor Alexandru”, titlu pe care l-a deținut în Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, un stat comunist, timp de primele patru luni jumătate ale vieții sale, de la 17 iulie (nașterea sa) până la deportarea tatălui său de către partidul comunist la sfârșitul lunii noiembrie 1945. Pe linie paternă, Prințul Alexandru este strănepotul regelui Ferdinand I al României și a reginei Maria a României.

 

 

Ziua Regalităţii

Data de 10 Mai marchează trei momente importante din istoriografia României: începutul domniei lui Carol I, Independenţa de stat şi încoronarea primului rege al ţării. 10 mai, Ziua Regalităţii, a fost ziua naţională a României din 1866 până în 1947, până la venirea comuniştilor la putere. Prima semnificaţie a zilei de 10 Mai este legată de momentul sosirii lui Carol de Hohenzollern Sigmaringen în România, în anul 1866. Cu acceptul împăratului francez Napoleon al III-lea şi cel al regelui Prusiei, Wilhelm I, principele Carol porneşte spre România, la sfârşitul lui aprilie 1866. Părăseşte castelul Sigmaringen de lângă Dusseldorf şi traversează Elveţia şi Austria. În ziua de 8 mai ajunge cu vaporul la Turnu Severin, iar pe 10 Mai 1866 intră în Bucureşti. Începea astfel o domnie de 48 de ani, cea mai lungă din istorie. Este perioada în care 10 Mai intră în conştiinţa românilor drept Ziua Naţională şi Ziua Dinastiei.
 

 

Casa regală a României

Mihai I a fost regele României între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947. Este unul dintre puținii foști șefi de stat în viață din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Fiu al principelui moștenitor Carol, Mihai a moștenit de la naștere titlurile de principe al României.

Principesa Margareta a României, Custodele Coroanei române, este prima fiică a Regelui Mihai I al României și a soției sale, principesa Ana de Bourbon-Parma. A fost botezată în credința ortodoxă de către Prințul Filip, Duce de Edinburg, rudă a familiei regale elene, principe consort al reginei Elisabeta a II-a. Este de asemenea verișoară de gradul al doilea cu regele Felipe al VI-lea al Spaniei, fostul rege Simeon al II-lea al Bulgariei, marele duce Henri de Luxemburg, arhiducele Karl al Austriei, ducele Carlos de Parma, principele moștenitor Alexandru al Serbiei și Iugoslaviei și principele moștenitor Pavlos al Greciei. În 1997, regele Mihai a numit-o drept succesoare la conducerea Casei Regale de România.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.