PENTAGONUL

Ioan BOTIŞ

Înainte de construcţie, actuala locaţie a Pentagonului era acoperită de mlaştini şi gropi de gunoi. La fundaţia clădirii s-au folosit 5,5 milioane metri cubi de pământ şi 41.492 prefabricate din beton. În plus, 680.000 de tone de nisip şi pietriş, dragate din râul Potomac, aflat în apropiere, au fost transformate în 435.000 de metri cubi de beton şi folosite la crearea formei actuale a Pentagonului. 13.000 de muncitori au excavat şase milioane metri cubi de pământ.
Edificiul a fost ridicat cu costuri de circa 83 de milioane de dolari, construcţia realizându-se în timp record, în mai puţin de 16 luni. Astfel au fost integrate 17 dintre fostele clădiri ale Ministerului de Război, permiţând recuperarea investiţiei în decursul următorilor şapte ani.
Lucrările de construcţie au fost conduse de colonelul american Leslie Groves (avansat la 17 septembrie 1942 la gradul de general), directorul tehnic al Proiectului Man­hattan. Arhitectul proiectului a fost George Bergstom, un american de origine suedeză, clădirea fiind realizată în stil neoclasic. Bergstom a structurat întreaga lucrare în jurul cifrei de cinci² cinci etaje (plus încă două la subsol), dispuse pe cinci laturi, fiecare etaj cumulând cinci inele concentrice, toate străbătute de coridoare însumând peste 28 de kilometri lungime. Zona deschisă din centrul celor cinci inele ale Penta­gonuluiu are o suprafaţă de 20.000 m pătraţi, căpătând încă din timpul războiului rece porecla (fatidică) de Ground Zero (la fel ca locul atentatelor asupra turnurilor gemene din New York, deoarece se presupunea că mai multe rachete balistice sovie­tice ar fi fost aţintite asupra acestui punct.
Cele cinci ringuri concentrice ale clădirii sunt numite A, B, C, D şi E, ringul interior fiind A. Piatra de temelie a clădirii Pentagonului a fost pusă cu doar trei luni înaintea intrării Statelor Unite ale Americii în cel de-al doilea război mondial, la 11 septembrie (dată fatidică) 1941.

Lungimea fiecăreia dintre cele cinci laturi ale clădirii este de 281 m, perimetrul fiind de 1.404 m. Lungimea totală a coridoarelor din interiorul clădirii este de 28 km, iar suprafaţa totală a celor cinci  etaje este de 604.000 km pătraţi. Înălţimea aeriană a clădirii este de 23,5 m. Clădirea are cinci etaje, plus două subterane, şi 7.754 de ferestre. În Pentagon lucrează 26.000 de persoane. Imensa construcţie are de două ori mai multe toalete decât este necesar. Aceasta din cauză că, în Virginia, în momentul pornirii construcţiei, exista încă o lege care prevederea ca toaletele pentru negri şi albi să fie separate.

Pentagonul este de două ori mai mare decât Merchandise Mart din Chicago şi are o suprafaţă folosibilă de trei ori mai mare decât cea a Empire State Building din New York. Capitoliul Naţional ar încăpea în oricare dintre cele cinci secţiuni ale clădirii. Există puţini americani care să nu ştie de Pentagon, în special datorită faptului că acolo se iniţiează programele americane de apărare.

Imobilul are o curte cu un magazin alimentar. În timpul războiului rece, conform legendei locale, analiştii militari sovietici au presupus că, în această clădire este un mic bunker² sa­teliţii de spionaj au reţinut că aici, în mod constant, veneau şi plecau mulţi oameni. Din acest motiv, magazinul alimentar a primit numele de „epicentrul”.

În holurile clădirii există magazine, birouri şi bănci pentru a le sta la dispoziţie angajaţilor ministerului. Există chiar florării, magazine de dulciuri şi bijuterii. Potrivit folclorului acestea sunt necesare pentru a satisface nevoile armatei, a ofiţerilor reţinuţi în mod constant de sarcinile lor peste orele de program. Soţiile angajaţilor sunt nemulţumite şi ca urmare ele trebuie periodic îmbunate cu flori şi bomboane, în cazuri extreme cu bijuterii.

În fapt, Pentagonul este un oraş în sine. Peste douăzeci de mii de oameni, angajaţi, cadre militare şi civile, contribuie la planificarea şi execuţia planurilor de apărare a Statelor Unite ale Americii. Aceştia vin zilnic din Washington DC şi din suburbiile oraşului, folosind cei 45 de km de drumuri de acces, încorporând benzi expres pentru autobuze şi unul dintre mai noi sisteme de metrou din ţară. Angajaţii parchează zilnic 8.770 de maşini în 16 parcări  răspândite printre cei 200 de acri de gazon folosesc 131 de rânduri de scări şi 19 scări rulante pentru a ajunge la birourile care ocupă 338.879 m pătraţi.

În interiorul clădirii, angajaţii au la dispoziţie 4.200 de ceasuri, beau apă din 691 de cişmele, folosesc 284 de toalete, consumă 4.500 de căni de cafea şi 6.800 de băuturi răcoritoare servite de personalul de 230 de oameni de la restaurant, două cantine şi şapte baruri, inclusiv unul în aer liber. Serviciile de tip restaurant sunt contractate de către Pentagon cu o companie privată, civilă.

Cei 165.000 km de cablu telefonic conectează zilnic peste 200.000 de apeluri telefonice. Oficiul poştal militar procesează lunar 1.200.000 de articole de corespondenţă. O varietate de biblioteci deservesc munca şi activitatea de cercetare a personalului. Doar una dintre ele, Biblioteca Armatei, oferă 300.000 de publicaţii şi 1.700 de periodice în diferite limbi de circulaţie.
Chiar şi fără ocupanţi, mobilier şi decoraţiuni, edificiul rămâne o struc­tură extraordinară.
Construită în primii ani ai celui de-al doilea război mondial, Pentagonul este considerat în continuare ca fiind una dintre cele mai eficiente clădiri cu birouri din lume. În pofida celor aproa­pe 29 de km de coridoare, deplasarea între oricare două puncte din clădire nu necesită niciodată mai mult de şapte minute.
Pentru cei mai mulţi oameni, Pentagonul reprezintă simbolul puterii militare americane. Extrem de mediatizat, el rămâne misterios din punct de vedere arhitectural, instituţional şi simbolic. Nu întâmplător, clădirea Departamentului American al Apărării este vecină cu un alt simbol major mi­litar american, Cimitirul Militar Arlin­g­­ton. Între Pentagon şi Capitoliu se află un impresionant memorial.
Concentrând într-o măsură covârşi­toare simbolul puterii americane, clă­direa Pentagonului a trebuit să accepte şi rolul ingrat de piesă de decor obliga­toriu al marilor demonstraţii şi proteste antirăzboi din anii ’60. Pe 21 oc­tombrie 1967, în plină escaladare a implicării militare americane în conflictul din Vietnam, 35.000 de protestatari au cerut oprirea războiului în faţa clădirii despre care exista percepţia populară că adăposteşte virusul agresiv al militarismului american. După pa­tru­zeci de ani, pe 17 martie 2007, tot în timpul unui război implicând o masivă contribuţie şi jertfă americană departe de frontierele americane, în Irak, 15.000 de oameni au protestat mărşă­luind între Memorialul Abraham Lincoln şi latura de nord a Penta­go­nului.
În condiţiile în care aria de responsa­bilitate este nici mai mult, nici mai puţin decât lumea întreagă şi în plus eşecul nu poate fi o opţiune accep­tabilă politic, Departamentul Ame­rican de Război a trebuit să-şi dezvolte o structură de comandă şi control, eşalonată pe toate nivelele ierarhiei militare, pe cât de performantă, pe atât de vastă.
Strategii Pentagonului au împărţit lumea în care Statele Unite ale Americii au interese de apărat în şapte regiuni geografice, responsabilitatea pentru fiecare dintre acestea fiind acoperită din punct de vedere militar de către un comandament² America de Nord, America de Sud, Europa, Orientul Mijlociu şi Africa de Est, Asia de Sud-Est şi Pacific şi Africa.

Pentagonul simbolizează cea mai pu­ternică maşină de război con­temporană, singura capabilă să intervină la nivel strategic, oriunde şi oricând în lume. Pentagonul înseamnă şi un bufet militar copleşitor în comparaţie cu principalii săi rivali. 

La 11 septembrie 2001, Pentagonul a fost supus unui atac terorist, pro­vocând daune în aripa Pentagonului care adăposteşte Comandamentul for­ţelor militare navale. În aripa restaurată a fost amenajat un memorial pentru personalul căzut din cadrul Ministerului Apărării şi pasagerilor. Versiunea ofi­cială a Guvernului este că un grup de atentatori sinucigaşi arabi a capturat o aeronavă civilă (zborul American Air­lines 77) şi a prăbuşit-o în clădirea Pen­ta­gonului. Refacerea clădirii s-a în­­­cheiat în 2011.

Marele secret al Pentagonului

„Într-o lume a televiziunii online, a internetului, a comunicaţiilor globale instantanee, imaginea, percepţia au devenit o armă la fel de importantă precum cea nucleară. Cu alte cuvinte, poate mai important decât ceea ce este în stare să facă Pentagonul în mod real (dislocări rapide de trupe pe glob, arme inteligente, tehnici performante de luptă, putere de foc zdrobitoare, sisteme de supraveghere şi control, portavioane, bombardiere invizibile etc) este ceea ce cred sau bănuiesc ceilalţi (rivalii sau chiar şi aliaţii) că armata americană ar putea face. Aceasta se numeşte descurajare şi poate avea o eficacitate infinit mai mare decât un bombardament strategic, fie acesta şi nuclear. Mitul atotputerniciei şi omniprezenţei decisive este de fapt marele secret al Pentagonului, care de altfel a fost împărtăşit şi de NATO. O demonstraţie de forţă (spre exemplu, dislocarea unui portavion american, un bombardament chirurgical sau  acţiunea punctuală a forţelor speciale) devine astfel mai credibilă şi permite obţinerea unor rezultate politice mult mai benefice.” – Călin Hentea.
 

Renovarea Pentagonului

Renovarea Pentagonului s-a încheiat în anul 2011. Refacerea clădirii este considerată un succes, iar tehnologiile folosite au influenţat alte proiecte federale, printre care refacerea digurilor din New Orleans şi construirea noului centru de cercetare al Laboratorului Naţional pentru Energie Regenerabilă din Colorado. „Am dezmembrat întreaga clădire şi am reîmbinat-o cu 20.000 de oameni înăuntru”, afirma Lea Evey, cel care a supervizat lucrarea.
Clădirea a trebuit să fie „dezbrăcată” până la coloanele de beton şi reconstruită în timp ce a continuat să funcţioneze ca sediu al Departamentului Apărării, 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an. Pentagonul trebuia reconfigurat în întregime pentru a satisface standardele moderne în ceea ce priveşte comunicaţiile şi tehnologia. Aproape 15.000 de oameni au lucrat la renovarea clădirii, de-a lungul celor 17 ani. Pentagonul a fost „construit pentru următorii 50 de ani”, potrivit unui slogan al programului de renovare, dar oficialii recunosc că toate viitoarele nevoi din domeniul IT sunt greu de prevăzut.