Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Luni , 9 Decembrie , 2019

Patriotul Ilie Lazăr, reînhumat la București

de Ioana Lucacel si Mircea Crisan

La trei zile de la sărbătorirea a 101 ani de la Marea Unire, cel mai tânăr delegat la Marea Adunare de la Alba Iulia, Ilie Lazăr a fost reînhumat, împreună cu familia sa, la Cimitirul Bellu Catolic din Bucureşti.

 

 

Eveniment istoric: Patriotul Ilie Lazăr a fost reînhumat în capitală! La trei zile de la sărbătorirea a 101 ani de la Marea Unire, la Cimitirul Bellu Catolic din Bucureşti, s-a desfăşurat ceremonia de reînhumare a ose­mintelor marelui patriot, unionist şi om de stat Av. dr. Ilie Lazăr, precum şi ale soţiei sale, Mara Lazăr, fiicei şi ginerelui său, Lia Lazăr-Gherasim şi Ioan Gherasim, şi, respectiv, mamei soţiei sale, Vilma Urdea, deshumate la 29 noiembrie a.c. din Cimitirul Mănăştur din Cluj-Napoca. Evenimentul reprezintă un act de reparaţie şi recunoaştere istorică a patriotului maramureșean.
Un român autentic şi un personaj de legendă, demn de un film, Ilie Lazăr a fost eliberatorul Cernăuţiului, ocupat de ucraineni în zilele tulburi de la finalul Primului Război Mondial, confidentul lui Iuliu Maniu, dar şi li­derul organizaţiei muncitoreşti a PNŢ, iar caracterul său demn i-a adus trei detenţii: în timpul regimului autoritar al Regelui Carol al II-lea, în timpul dictaturii conduse de generalul Ion Antonescu, dar şi în timpul comunismului.

Ilie Lazăr este descendentul unora dintre cele mai prestigioase familii din mica nobilime maramureşeană, care au primit diplome nobiliare de la regii Ungariei. Ilie Lazăr a urmat Şcoala primară la Sighet, şi, tot acolo a terminat primele clase liceale la Liceul Piarist. A absolvit Facultatea de Drept din Cluj, unde a obţinut licenţa şi doctoratul. A făcut, de asemenea, studii de economie la Viena. Încă din perioada studenţiei se implică în viaţa comunităţii: a convocat o adunare în satul său unde distribuie cărţile editate de ASTRA şi le vorbeşte despre drepturile lor. Această adunare îl pune însă în conflict cu autorităţile maghiare care caută să-l aresteze. La momentul intrării României în primul război mondial, în 1916, Ilie Lazăr avea deja vârsta recrutării.
Este încorporat în armata austro-ungară, unde a primit rangul de ofiţer şi, treptat, a ajuns la comanda unei companii în care, cu excepţia a două persoane, erau înrolaţi doar români. Caracterul său dârz l-a adus în conflict cu ofiţerii maghiari din armata imperială şi, după o altercaţie cu unul dintre ei, a fost condamnat la trei luni de închisoare, care urmau să fie executate după terminarea războiului. În acea epocă, Petru Groza, cel care avea să devină prim-ministru al României cu sprijinul bolşevicilor, era ordonanţa sa. Ilie Lazăr l-a protejat pe Petru Groza cât a putut, însă bunătatea i-a fost răsplătită cu tră­dare. Intrarea României în război împotriva Austro-Ungariei i-a provocat o criză de conştiinţă.

În cele din urmă, după discuţii îndelungate cu soldaţii pe care îi conducea, Ilie Lazăr a decis să dezerteze din armata imperială austro-ungară şi să se înroleze în Armata Regală Română. Drept urmare, a trecut, în 1918, linia frontului împreună cu întreaga sa companie. Planul său era să ajungă în Basarabia, însă, în apropiere de Cernăuţi, a ajuns la el vestea că un detaşament format din 700 de soldaţi ucraineni ocupase acest oraş. Ucrainenii începuseră să jefuiască Cernăuţiul şi încercau să îi aresteze pe fruntaşii românilor. Cel mai căutat era Iancu Flondor, care se ascundea în clădirea Mitropoliei ortodoxe.

Ilie Lazăr a decis ca soldaţii săi să plece la Cernăuţi, deşi erau de patru ori mai puţini decât ucrainenii. Ilie Lazăr i-a cerut profesorului Sextil Puşcariu să îl pună în legătură cu ofiţerii români care se aflau în Cernăuţi, care au primit misiunea să comande grupele formate din soldaţii ardeleni ai lui Ilie Lazăr şi care nu cunoşteau oraşul. Întâmplarea este relatată pe blogul istoricului Cristian Negrea. Vestea intrării în oraş a ostaşilor români care purtau încă uniformele austro-ungare i-a pus pe fugă pe ucraineni. Ilie Lazăr, împreună cu baronul Iancu Flondor, au mers la Primărie, iar ofiţerul ardelean a pus el însuşi primul steag românesc pe clădirea municipalităţii din capitala Bucovinei de Nord. Apoi, Ilie Lazăr şi Iancu Flondor s-au deplasat 50 de kilometri spre sud, unde s-au întâlnit cu generalul român Zadik, căruia i-au cerut să grăbească înaintarea spre Cernăuţi, deoarece exista riscul întoarcerii ucrainenilor. Ilie Lazăr, după acest episod, s-a întors în Transilvania, unde a organizat administraţia românească din comitatul Mara­mu­reş. Ilie Lazăr a făcut parte ca deputat din delegaţia la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, care a decis Unirea Transilvaniei cu România, fiind cel mai tânăr dintre delegaţi.
A urmat apoi alt episod extrem de important. La 14 decembrie 1918, o delegaţie a românilor transilvăneni din care a făcut parte şi Ilie Lazăr, care, prin mijlocirea lui Alexandru Vaida Voivod a reuşit să obţină o audienţă la prim-ministrul Ionel Brătianu, căruia i-a prezentat situaţia satelor româneşti din dreapta Tisei, în urma pătrunderii în Maramureş, inclusiv în Sighet a unei bande înarmate din zona Galiţiei. După ce l-a ascultat cu atenţie, premierul a solicitat ge­neralului Prezan să dea ordin armatei să înainteze spre nord.
La 4 ianuarie 1919, Marele Cartier General a ordonat armatei din Transilvania să ocupe regiunea Baia Mare-Sighetu Marmaţiei - Zalău. Misiunea eliberării Maramureşului a revenit Regimentului 14 Infanterie, comandat de Teodor Gheorghiu. Ilie Lazăr şi fratele său Vasile au sprijinit acţiunea de eliberare a Sighetului. Pentru toate acestea, în 1929 a fost decorat cu medalia Coroana Ro­mâniei în grad de comandor.
În anul 1928, el avea să fie ales pentru prima dată deputat de Maramureş, apoi a fost reales de mai multe ori.
Pe fondul tensionării relaţiilor dintre conducerea PNŢ şi Regele Carol al II-lea, după instaurarea regimului de autoritate regală, Ilie Lazăr a fost trimis în lagărul de detenţie de la Turnu.
Eliberat imediat după abdicarea Regelui Carol al II-lea, Ilie Lazăr a intrat în coliziune cu expo­nenţii extremei drepte, astfel că a fost trimis din nou după gratii, la Târgu-Jiu. Eliberat după trei luni, el a redactat un document în care denunţa con­diţiile inumane de detenţie, apoi l-a trimis mareşalului Ion Antonescu.

La începutul lui noiembrie 1944, odată cu înlocuirea guvernului de tehnicieni constituit la 23 august, cu unul politic, Iuliu Maniu i-a oferit funcţia de ministru al Lucrărilor Pu­blice, pe care însă o refuză.

În 1946, înainte de alegeri, Ilie Lazăr a fost arestat de comunişti. Imensa sa popularitate a fost dovedită de faptul că locul său de deputat a fost atribuit soţiei sale, Maria Lazăr. După alegerile fraudate masiv, Ilie Lazăr a fost eliberat, însă doar pentru scurt timp. În 1947, el a fost din nou ares­tat, cu ocazia înscenării de la Tămădău. A fost încarcerat mai întâi la Galaţi, iar din 1951 transferat, împreună cu alţi membri ai „lotului Maniu”, la Închisoarea Sighet. După ce a expirat termenul de 12 ani, i s-a fixat domiciliul obligatoriu pentru alţi trei ani, la coloniile de muncă de la Culmea şi Periprava.

Abia la 9 mai 1964, după 17 ani de închisoare, Ilie Lazăr a fost eliberat. După eliberare se mută la Cluj. Moare la 6 noiembrie 1976, rămâ­nând în memoria celor care l-au cunoscut drept un om curajos, cre­dincios, convins că „adevărul oricum nu poate fi învins”.

 

 

Vineri, 29 noiembrie 2019, a fost o zi de mare sărbătoare pentru comuna natală a lui Ilie Lazăr, Giulești. La inițiativa Primăriei și a Consiliului Local al comunei Giulești, în parteneriat cu Academia Română, Centrul de Cercetări Istorico-Teologice ale Credințelor și Cultelor din Maramureș, Asociația Bogdan-Dragoș a Urmașilor Nobilimii Maramureşene și Consiliul Județean Maramureș, a avut loc ceremonia de Dezvelire a grupului statuar al celor patru delegați cu Credențional (drept de vot): Dr. Ilie Lazăr, protopop Petru Bîrlea, Gheorghe Moiș și Dr. Gheorghe Bîrlea, participanți la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. În cadrul manifestării, Primăria și Consiliul Local al comunei Giulești au acordat titluri de Cetățean de Onoare post mortem celor patru delegați, pentru păstrarea vie a unității naționale.