Oul închistrit, simboluri şi semnificaţii

De-a lungul istoriei poporul român şi-a arătat dragostea faţă de Dumnezeu în felurite forme. Există însă o latură aparte a românului care-l defineşte în raport cu Divinitatea, şi anume, mărturisirea credinţei creştine prin intermediul naturii. Aceasta dovedeşte adânca religiozitate a poporului român, mai ales prin spiritul creator creştin.

Una dintre cele mai spectaculoase şi uimitoare tradiţii creştine este încondeierea ouălor. A încondeia un ou înseamnă a exersa răbdarea, e de fapt o mărturisire şi o jertfă. Exersăm răbdarea pentru că e un lucru migălos şi închistrirea unui ou durează 1-2-3 ore, poate şi mai mult, în funcţie de modelul ales. Apoi, este o mărturisire pentru că pe ou se încondeiază motive şi simboluri creştine: crucea, biserica, grâul, strugurii. Nu în ultimul rând, este o jertfă pentru că renunţi la anumite lucruri, poate importante, pentru a face o bucurie cuiva. Pe lângă toate acestea, suntem păstrători de tradiţii şi obiceiuri, iar copiii noştri îşi vor aduce aminte cu drag de orice atenţie îmbogăţită cu astfel de creaţii oferite din partea noastră. 

Cele mai întâlnite motive cu simbolistică specifică sărbătorilor pascale desenate pe ou sunt:

- crucea - semnul biruinţei vieţii asupra morţii;

- biserica – simbolizează creştinii;

- motive vegetale şi animale: spicul grâului, flori, cetina de brad, viţa de vie, peştele, mielul;

- alte motive: soarele, stele, modele tradiţionale populare româneşti;

- linia verticală dreaptă - simbolizează viaţa;

- linia orizontală dreaptă - simbolizează moartea;

- linia ondulată - apa;

- spirala - timpul;

Punctele simbolizează fertilitatea.

Pentru închistrirea unui ou este nevoie de:

- chişiţă (beţişor la capăt cu un tub de alamă, ca un pix);

- lumânări (candele mici în aluminiu sau ceară );

- şerveţele sau hârtie igienică;

- lac de unghii (transparent).

Încondeierea unui ou sau mai bine zis închistrirea presupune câteva etape şi anume:

Se face o gaură în partea de jos a oului cu un ac de seringă şi se împinge aerul din seringă în ou, iar conţinutul oului va ieşi pe lângă ac.

Observaţie: gaura să fie puţin mai mare decât acul. La sfârşit se spală în interior şi la exterior cu apă şi se pune un dop de ceară unde am găurit oul.

Etapa a II - Creionarea oului

Cine are experienţă sare peste această etapă, dar pentru cine nu are dexteritate în trasarea unor linii drepte acestea se fac mai întâi cu creionul după panglica fixată pe ou în loc de liniar.

Etapa III - Închistrirea oului

După desenarea modelului dorit, se scrie cu chişiţa încinsă în ceară (lichidă, fierbinte dar şi în flacără) pe modelul de pe ou. După ce e parcurs o parte din model, în special liniile, oul se cufundă în vopsea galbenă (care semnifică lumina). Se ţine câteva minute oul în vopsea, apoi se scoate şi se continuă modelul cu ceară. Modelele cerate vor rămâne galbene. Oul se cufundă din nou în vopsea, de data aceasta roşie (simbolizează sângele Mântuitorului) şi se termină modelul de scris cu ceară. La sfârşit, oul se mai cufundă o dată în vopsea neagră (sau albastru închis), care semnifică patimile lui Iisus.

Observaţie: când se cufundă oul în vopsea e bine să ne băgăm mâna într-o pungă ca să nu ne murdărim.

Etapa IV - Descoperirea oului

Oul vopsit şi cerat se trece fugitiv prin flacără de lumânare (sau aragaz), iar ceara topită la căldura focului se şterge cu un şerveţel.

Etapa V - Lăcuirea oului

Ca să strălucească, oul trebuie lăcuit (cu lac de unghii, transparent).

La sfârşit, oul apare ca o mică bijuterie spre deliciul şi bucuria copiilor.

Oul simbolizează viaţa, oul închistrit e simbol al vieţii împodobite de virtuţile creştine.

Oul roşu este purtătorul unor semnificaţii profunde legate de Învierea lui Iisus Hristos.

Legenda ouălor roşii spune că atunci când Iisus a fost răstignit, Sfânta Maria a pus sub cruce câteva ouă care s-au înroşit de sângele sfânt al Mântuitorului.

De regulă se închistresc ouă golite, deci nu se consumă, ci se sfinţesc în noaptea de Înviere şi sunt dăruite celor dragi.

Părintele Arsenie Boca spunea: „omul în genunchi este mai mare”.

Se cuvine dar în aceasta perioadă de post să stăm în genunchi şi să ne cercetăm sufletul că cine ştie câtă vreme mai este până dăm de seamă Stăpânului vieţii celei veşnice dacă am înmulţit talanţii pe care i-am primit de la El.

Lumina Învierii să pătrundă în sufletele şi în casele noastre pentru a putea mărturisi ca şi poetul: „Hristos a înviat!”

Hristos a înviat! Ce vorbă Sfântă!

Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi

Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cântă

De câte ori creştine o auzi.

Hristos a Înviat în firul ierbii,

A înviat Hristos în Adevăr;

În poieniţa-n care zburdă cerbii,

În florile de piersec şi de măr.

În stupii de albină fără greş,

În vântul care suflă mângâios

În ramura-nflorită de cireş

Dar vai, în suflet ţi-nviat Hristos?

Ai cântărit cu mintea ta creştine

Cât bine ai făcut sub cer umblând,

Te simţi măcar acum pornit spre bine

Măcar acum te simţi mai bun, mai blând?

Simţi tu topită-n suflet vechea ură?

Mai vrei pieirea celui plin de Har?

Ţi-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ţi gură?

Iubirea pentru semeni o simţi jar?

O, dacă-aceste legi de-a pururi sfinte

În aur măcar azi te-au îmbrăcat

Cu serafimii-n suflet imn fierbinte

Ai drept să cânţi: Hristos a Înviat!