Opinia unui cunoscut avocat penalist băimărean: Modificările Codurilor penale, necesare sau nu?

Din toate aceste discuţii şi păreri pro şi contra, cetăţea­nul nu a avut nimic de înţeles. Fondul problemei nu a fost niciodată discutat. Nu s-a explicat mai pe îndelete de ce este nevoie de modificarea Codurilor şi care sunt modificările. În mare parte, televiziunile făceau referire la vreo patru-cinci modificări şi potenţialii benefi­ciari ai acestor modificări. Pe toate canalele, în toate ziarele se arătau, se publicau cam aceleaşi concluzii pro sau contra. Puterea şi opoziţia s-au acuzat reciproc de toate relele din lume, iar românii au asistat neputincioşi la acest „război al stelelor”, uneori îndoielnic, pe fond. În acest context, GAZETA de Maramureş, minunatul nostru săptă­mâ­nal a decis să aducem mai multe lămuriri cu privire la modificările Co­durilor. „Dincolo de norii războaielor politice” dorim să aducem clarificări, lămuriri, atât cât se poate din paginile unui ziar. Am apelat la unul dintre cei mai buni avocaţi penalişti din această parte de ţară, Ioan Blăjan. Decanul Baroului Maramureş este un interlocutor agreabil şi un foarte bun comunicator. După aproape trei ore în care Blăjan a explicat multe dintre modi­ficările aduse Codurilor, am plecat din Blocul avocaţilor cu sentimentul că era nevoie de modificări, iar majoritatea acestora sunt în favoarea cetăţeanului. Facem menţiunea că Ioan Blăjan nu este înregimentat politic, nu este un sim­patizant al PSD, dar este un desă­vârşit profesionist!

Am bătut la uşa biroului de avocat al lui Blăjan, pe o căldură sufocantă. Decanul baroului îşi redacta nişte documente pentru procesele la care lucrează. A acceptat să discutăm despre modificări deoarece a sesizat că discuţiile din spaţiu public sunt împinse spre disputele politice ce macină societatea.
„Deocamdată totul este în stand-by. Trebuie aşteptat până vedem poziţia Curţii Constituţionale.
Modificările la cele două Coduri, cel de Procedură Penală şi Penal sunt foarte bune. Este părerea mea! Sunt chestiuni discutabile, dar nu fac decât să îndrepte prostiile din 2009. Se ştie că atunci, Codul Penal şi Codul de Procedură Penală au fost adoptate de guvernarea Boc prin asumarea răspunderii guvernului. Amândouă au fost pregătite de o echipă de specialişti, nişte băieţi deştepţi, dar, părerea mea, rupţi de rea­litate. Aceste două Coduri - şi cel Civil şi cel Penal - au venit şi au îndreptat nişte chestii. În aparenţă sunt atât de frumoase şi atât de democratice şi de des­chise, dar favorizează în esenţă numai statul. Statul şi instituţiile lui! Drepturile cetăţeanului s-au dus în... Deci, te execută statul cum vrea. Do­vadă că de 10 ani, aproape, asta face!
Acum, ei vin şi introduc modificări le­gislative în garantarea drepturilor cet­ţeanului. Aşa este corect! Am aici un tratat de drept, din socialism. Ştiţi care erau primele cuvinte pe care le-am învăţat la facultate? La Procedura Penală, profesorul Teodoru spunea aşa: În evoluţia istorică normele care reglementează desfăşurarea procesului penal sunt norme făcute să oprească orice abuz! Indiferent din partea cui ar veni! Stricta reglementare a Procedu­rilor este menită să oprească subiectivismul şi abuzul!”, a spus Ioan Blăjan.
Decanul Baroului ne-a explicat ce a dispărut din toate reglementările în materie penală, respectiv din cele care sunt acum în vigoare. Avocatul băimărean ne-a explicat că acum nu mai există nulităţi absolute, există doar nulităţi relative. Şi ne-a explicat ce înseamnă.
„Eşti acuzat de crimă în America şi nu ţi-au citit drepturile, ai scăpat de acuzare. Asta este esenţa! Şi dau un exemplu din practica mea. Ne-au trebuit şase luni, pe Codul actual de Procedură Penală, pentru a putea vedea dosarul unei persoane. Am vrut să fim transformaţi într-o calitate, teoretic nefavorabilă, doar pentru a putea vedea dosarul. Să putem face apărări. Modi­ficările Codurilor nu fac decât să îndrepte «porcăriile astea». Sigur, cu mici nuanţe care pot fi discutabile, dar Codurile Penale trebuie modificate pentru a fi în favoarea cetăţeanului! Pentru că, cetăţeanul este întotdeauna expus forţei brute a statului. Aceste Coduri sunt pavăză pentru mecanismul statului care poate fi folosit în funcţie de subiectivism, nu în funcţie de reguli, norme sub sancţiune.
Esenţial nu este Codul Penal, esenţial este Codul de Procedură Penală. Pentru că, în funcţie de mecanismul reglementat sancţiunile sunt în interesul statului sau în interesul cetăţeanului.
Acum depinde ce vrei. Ei vor un stat puternic, statul paralel în care să facă orice vor muşchii lor şi să nu răspundă!
Am lucrat în sistemul socialist, dar 0,1 din greşelile profesionale la toate nivelurile şi la toate structurile erau sancţionate drastic. Ne băgau în cătuşe! Pentru că, Codul de Procedură Penală, deşi era pe o Constituţie socialistă, avea un principiu care nu se mai regăseşte în actuala reglementare. Principiul era: stricta legalitate şi principiul umanismului socialist. Legea penală nu urmăreşte distrugerea cetăţeanului ci în spiritul umanismului, reintegrarea lui.
Sunt multe cazuri în care judecătorii au dat dovadă de judecăţi strâmbe! Cazul celebru cu cel de la Asigurări. Avea dreptul să moară acasă. Bolnav în ulti­mul stadiu a fost ţinut la închisoare că aşa a decis un judecător. Legea care i-a permis unui subiectivist să facă chestia asta este o lege strâmbă”, a spus Ioan Blăjan.

Avocatul băimărean a explicat cum s-a ajuns în situaţia actuală.
„În 2004 au fost făcute modificări de către Monica Macovei, aprobate prin ordonanţă de guvern şi niciodată validate prin lege decât la aproape 10 ani. A făcut o modificare, printre altele, şi în organizarea judiciară, cu Inspecţia Judiciară. Cel care este nemulţumit de modul în care se alică legea, acum poa­te face plângere! Şi eu am făcut câteva. Sunt 130 de mii de plângeri în 10 ani cu privire la activitatea desfăşurată, parţial, de judecători (cam 30%), dar 70% din plângeri se adresează? procu­rorilor. Ghiciţi câte au fost admise! O sută şi ceva, două sute.
Eu nu cred într-o justiţie perfectă. Dacă erau admise 4.000 de cereri era o justiţie legală, eficientă, de bună credinţă. Admiţând doar cât v-am spus, au dovedit că nu sunt ceea ce ar fi trebuit să fie. Au dovedit că îşi protejează şmecherii. Dreptul la petiţie a 120 de mii de români a fost grosier încălcat de nişte tipi care nu răspund în faţa ni­mănui. Şi aici trebuia modificat. Atri­buţiile CSM, trebuia scoasă Inspecţia Judiciară din subordinea CSM. Ce se întâmplă acum. Inspecţia Judiciară este procurorul în materie disciplinară. Procurorul este în subordinea judecă­to­rului. Deci trebuie scos de acolo să poată face verificări imparţiale sau chiar subiective şi vine şi sesizează CSM-ul. Cu modificările astea nu mai sunt lăsaţi să fie protejaţi «golanii şi şmecherii». Este vorba de responsabilizare.
Revenind la modificările de acum, sunt modificări de bun simţ, logice, modi­ficări de 10 ani, chiar 15 ani de aplicabilitate a unor norme legale care şi-au dovedit subiectivismul, interesul”, a spus Ioan Blăjan.

Decanul Baroului ne-a dat mai multe exemple de modificări din Codul de Procedură Penală. Vă vom prezenta exemplele cu explicaţiile de rigoare. Trebuie spus că modificările de la Procedura Penală se întind pe 130 de pagini, chiar mai multe. Nu vom putea acoperi toate modificările. Vom explica unele mai importante. Este posibil să revenim cu un alt material în care vom mai explica din modificări.

Una dintre cele mai importante modi­ficări se referă la timpul alocat subiecţilor procesuali.
Organele de urmărire penală şi instanţele de judecată sunt obligate să asigure subiecţilor procesuali principali şi avocatului timpul necesar pregătirii apărării, care nu poate fi mai mic de 3 zile, cu excepţia luării sau judecării măsurilor preventive, când termenul nu poate fi mai mic de 6 ore şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, prin pu­nerea la dispoziţie şi comunicarea întregului material de urmărire penală în formă electronică.
În momentul de faţă, avocatul are la dispoziţie 15 minute! Adică, apărarea este pur formală! Avocatul nu are timp să vadă dosarul, nu are unde să vadă dosarul. Cu modificările de acum, procurorul este obligat să pună la dispoziţia avocatului dosarul în format electronic şi îi lasă şase ore pentru a se pregăti. Este o modificare care ajută avocatul foarte mult, dar în esenţă este ajutat omul să aibă un proces mai echitabil, indiferent de infracţiune.
Avocaţii adevăraţi afirmă că „faptul că îl apăr nu înseamnă că sunt de acord cu el, dar este regula jocului”. Nu va mai fi o apărare formală, va fi una efectivă! Şi acuma era o apărare efectivă, dar nu asigurau timpul şi instrumentele. Acum vor fi!

Printre alte modificări este una impor­tantă. Este înlăturată o instituţie intro­dusă de actualul Cod de procedură Penală, respectiv Camera Preliminară. Instituţia Camera Preliminară a fost in­trodusă ca o instituţie de verificare a legalităţii probelor administrate în urmărire penală. Şi a dovedit în nouă ani de când este în vigoare că, în loc să ducă la celeritatea procesului penal, l-a prelungit cu şase luni, un an. O insti­tuţie goală! Prin modificări este înlă­turată. Prin această înlăturare se revine la un principiu vechi: judecătorul primind dosarul verifică la primul termen tot.

O altă modificare importantă legată de drepturile cetăţeanului în faţa legii. De exemplu: dacă eşti găsit beat, procu­rorul este obligat sub sancţiunea nuli­tăţii absolute a întregii urmăriri penale să îi pună omului în vedere că are drepturi. Are dreptul la avocat, are dreptul să nu spună nimic. Dacă omul semnea­ză, se poate merge mai departe; dacă spune nu, nu se mişcă nimic până vine avocatul (din oficiu sau ales), nu se face nimic. Apar garanţii cu nulităţi ab­solute.

Modificările vizează tăierea drepturilor statului şi a funcţionărimii sale şi garan­tarea dreptului cetăţeanului în raport cu statul! Mută abuzul pe garantare cu toate instrumentele posibile şi legale! Sigur, unele pot fi discutabile, dar acestea de mai sus sunt esenţa.
Codul din 2009 prin asumare, a fost un Cod de Procedură Penală perfect, făcut formal, dar în detrimentul total al cetăţeanului. Erau executaţi oamenii fără să se poată apăra! Sunt o mulţime de exemple, nu de acum, nu lideri de partid, care pot fi beneficiari ai unor astfel de prevederi, dar esenţa modi­ficărilor se referă la cetăţean.
Dacă vorbim cu jurişti, cu profesori de drept, legislaţia de procedură penală se numeşte protectivă. Tot ce nu este reglementat este voie a se face. Tot ce este reglementat stric sub sancţiune, nu este voie a se face. La această parte de discuţie, Ioan Blăjan şi asistentul acestuia, avocatul Oţet Andreea ne-au spus un principiu enunţat de un profesor celebru, procuror celebru, avocat celebru. Acesta le spunea studenţilor că: „Mai bine o mie de vinovaţi liberi decât un nevinovat executat. Faceţi o lege bună şi respectaţi-o!”.
Cei doi avocaţi ne-au spus că cele 20% din modificări nu pot fi numite greşite, ci discutabile, dar nu sub aspectul esenţei ci sub aspectul modalităţii. Şi se poate discuta despre căile de atac extraordinare, în materie de martori.
Dar revenind la modificările benefice din pachetul de 80%, menţionăm: tot ce a fost declarat probă nelegală nu mai apare în dosar. Până acum erau declarate nule, dar erau în dosar. Sub­conş­tientul judecătorului era speculat. Ai scos din dosar o probă, îl determini pe procuror să facă probe în susţinerea acuzării. Adică, sunt garanţii multiple. Faceţi probe, nu speculaţii!
Dacă te uitai la orice rechizitoriu era ca un articol de ziar, dar nu erau probele care trebuiau. Acum s-a schimbat pe următorul principiu: ştiu ce ai făcut, dar dacă nu am dovedit vinovăţia eşti liber! Asta e regula jocului!
Căile extraordinare de atac împotriva prostiei erau strict determinate la două, acum le extind cum au fost înainte, cum este şi în Europa şi cum este într-o lume normală. Dacă ai motiv să supui unei analize imparţiale de recurs, la un complet de trei judecători poţi avea motive de achitare. Sunt garanţii multiple pentru evitarea subiectivismului, a forma­lismului şi toate făcute în interesul omului.
Vom reveni.

Expertizele şi judecătorii
 

De exemplu, în cazul unei speţe în care un cetăţean este acuzat de... Instituţiile represive ale statului aveau acte de constatare făcute de experţii lor, iar cetăţeanul nu avea dreptul la expert. Decât dacă doreau „muşchii lor”. Acum se introduc reguli pe principiul egalităţii cu cetăţeanul. Faci expertiză cu expert, poate şi cetăţeanul. Este adus omul la nivelul statului.
Hotărârea de condamnare este copia rechizitoriului. Tu, ca judecător, când ai primit dosarul, laşi rechizitoriul de-o parte şi începi de la zero.
L-am întrebat pe avocatul băimărean dacă nu a scăzut calitatea profesională a judecătorilor.
„Calitatea substanţială a cunoştinţelor de drept, calitatea profesională a crescut, ca dovadă, intră puţini şi în avocatură şi în magistratură. Sunt tineri care cunosc actele normative, legislaţia, tot. Calitatea este bună! În opinia mea, problema este că mecanismul de formare este defectuos. Se poate discuta. Iar în materie de notificări, în Codul de Procedură Penală se reintroduce instituţia completului colegial. Un judecător mai tânăr nu poate fără unul mai cu experienţă. Acum este înlăturată posibilitatea unui subiectivism, inclusiv a unei formări defectuoase, sau unei tinereţi sturlubatice, cu experienţa”, a spus Blăjan.

Nulitatea absolută
 

Apare, reapare instituţia nulităţii absolute. Până acum totul era relativ. În traducere: este adevărat că a făcut prostii, a încălcat percheziţia, a încălcat legile, nulitate relativă. Dar tu, cetăţean, trebuie să dovedeşti că ai suferit prejudiciu. Urmărirea penală nu era prejudiciu. Totul era relativ. Nu exista nulitate absolută, ca la americani, nu i-ai citit drepturile, la revedere, îl laşi liber!
Acum se spune aşa: în temeiul nulităţilor absolute şi regulilor, inclusiv de audiere, de martori, inclusiv percheziţii, interceptări sunt strict delimitate, determinate, cum faci, dacă ai aprobarea judecătorului... dacă nu faci aşa, proba este nulă absolută, nu există. Este vorba de o obligaţie! Este tendinţa funcţionarului de a fi mai presus de lege pentru că aşa vrea el. Nu! Nu poate exista aşa ceva.

Revenind la percheziţie. Nu pot fi ridicate, în cazul unei percheziţii, doar obiectele care au legătură cu percheziţia!
Adică, când ceri autorizaţia trebuie să ai probe suficiente, să îi spui judecătorului pentru ce îi încalci intimitatea şi drepturile cetăţeanului şi să nu te duci aşa... că aşa vor muşchii tăi. Strict determinat! Este vizat abuzul de interceptări. Interceptările nu mai pot fi folosite în alt dosar. Ascultarea dispare şi o introduc ca infracţiune. Sunt reguli bune. Făcute numai în interesul protejării cetăţeanului care, beneficiind de prezumţia de nevinovăţie, până se va dovedi, rămâne cetăţean cu drepturi!