Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Vineri , 21 Septembrie , 2018

Omagiu academicianului Ionel-Valentin Vlad

de Nicolae Teremtus

Nicolae TEREMTUŞ

Sărbătorirea, înscrisă sub semnul sintagmei „Un căutător al luminii”, a beneficiat de pre­zența unor personalități de marcă din țară și străinătate, dintre care amintim: acad. Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, acad. Bogdan Simionescu, vicepreședinte al Academiei Române, dr. Jean Pierre Huignard, Senior Scientist Thales Research and Technology, Palaiseau, Universitatea Pierre et Marie Curie, Franța, acad. Cristian Hera, vicepreșe­dinte al Academiei Române 2010-2017, președinte al Academiei Române (01-04. 2018), acad. Nicolae Victor Zamfir, președintele Secției de științe fizice a Academiei Române, dr. Kent Rochford, președinte Society of Photographic Instrumentation Engineers, Societatea Internațională de Optică și Fotonică, SUA, acad. Ion Tighineanu, prim-vicepreședinte al Academiei de Științe a Moldovei, prof. Ecaterina Andro­nescu, președintele Senatului Universi­tății Politehnice din București, prof. Mario Bertolotti, Sapienza Universita Roma, Italia, prof. Wilhelm Dancă, decan al Facultății de Teologie Romano-Catolică, Universitatea din București, membru corespondent al Academiei Române, prof. Carol Iancu, Universitatea Paul Valéry Montpellier, membru de onoare al Academiei Române, prof. Eugenio Fazio, Sapienza Universita Roma, Italia, prof. Maria L. Calvo, Departamentul de optică, Uni­versitatea Complutense Madrid, Spa­nia, prof. Jean Jacques Askenazy, Universitatea din Tel-Aviv, Israel, membru de onoare al Academiei Ro­mâne, dr. Aurel Vainer, președintele Federației Comunităților Evreiești din România, José Iacobescu, președintele Forumului B’nai B’rith „Dr. Moses Rosen” România.
   
Cum bine se știe, academicianul Ionel-Valentin Vlad se trage după bunica sa din Borșa, iar neamul Vlad de la Orăș­tie e posibil să provină genealogic din vechea familie Vlad de la Săliștea de Sus. Oricum ar sta lucrurile, a iubit mult acest Nord de Țară și s-a simțit în­totdeauna în Maramureș „printre ai săi”.
A contribuit la afirmarea cultural-științifică a județului și a cunoscut personalități de care a rămas legat toată viața. Dintre prietenii maramureșeni ai academicianului se distinge dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Jude­țene „Petre Dulfu” Baia Mare, îm­preu­nă punând bazele Centrului de Cerce­tare și Documentare și ale Fondului Documentar al Academiei Române – entități de mare interes științific ce funcționează în cadrul Bibliotecii Județene. A fost o prietenie ce a rodit exemplar și în virtutea acesteia, atât noua conducere a Academiei Române, cât și familia academicianului Ionel-Valentin Vlad l-au invitat pe dr. Teodor Ardelean să participe la omagierea savantului, eveniment ce a avut loc în 20 septembrie la București. Cu această ocazie, dr. Teodor Ardelean a rostit un discurs omagial consistent, evocând în cuvinte alese, cu dragoste și profundă implicare, personalitatea celui dispărut. Redăm mai jos acest discurs:
„L-am cunoscut pe academicianul Ionel-Valentin Vlad în urmă cu șapte ani, la momentul în care am fost gratulat cu Premiul «Ion Petrovici» pentru lucrarea «Limba română și cultivarea ei în preocupările ASTREI». Bucuria sinceră de pe fața sa și cuvintele frumos alese pe care mi le-a adresat m-au cucerit definitiv. În sfârșit, întâlneam un om care beneficia de o corectă artă a traductologiei gesturilor umane, care putea și se putea împărtăși din spiritul jertfei în preocupările noastre intelectuale, care cultiva sentimentul armonios și reconfortant al rădăcinilor. Căci vorbele sale de apreciere cu privire la ASTRA, de recunoaștere a dificultăților documentării, dimpreună cu aserțiunile de evaluare axiologică spontană asupra judecăților mele de valoare, au accentuat atmosfera de animație și interes ce domnea în acest cel mai sacru spațiu al culturii și științei românești.
Academicianul Vlad avea un foarte dez­voltat simț al geotropismelor. Iubi­tor de nație și de istoria acesteia, i-am catalogat rapid înclinația spre anumite spații chemătoare. Fără nicio reținere formală mi-a mărturisit tranșant: «Și rădăcinile mele sunt din Maramureș! Bunica mea se chema Timiș și era din Borșa. E foarte probabil ca și ramura tatălui meu din zona Orăștiei să aibă rădăcini la Săliștea de Sus de pe Valea maramureșeană a Izei!».
M-am simțit ca în fața unui stroboscop magic, în care anumite iluminări esen­țiale nu lasă loc vorbelor gratuite, de conjunctură, pe care, de regulă, le folosim convențional la momente de acestea. În schimb, minutele acordate mie de vicepreședintele Vlad au cân­tărit enorm în balanța generală a trăirilor mele și de aceea pot să spun și acum cu sinceritate totală că din acel mo­ment l-am admirat, l-am iubit și l-am venerat pe academicianul Ionel-Valentin Vlad.
Magnificențele voastre, domnilor aca­demicieni, trăiți într-o lume în care aceste nimicuri existențiale nu vă ating și e firesc să fie așa. Vă exprimați cognoscibilitatea prin eforturi specifice și speciale, vă cantonați în domenii profunde, slujiți alți vectori ai existenței. Am zis vectori, căci doar atunci când trăim clipele, vedem ce repede se sting luminițele lor și, dacă nu urmăm drumul cel greu, poarta cea strâmtă, nu vom putea produce sau aduce lumina cea folositoare, biruitoare, mântuitoare! Sunt convins că v-ați ales bine calea de a nu face parte total din această lume tocmai pentru a pregăti o alta, precum sunt clarificat filosofic de faptul că, atunci când vom da seama pentru faptele noastre, la așa-zisa Judecată de Apoi, va conta vectorul și nu miriadele de detalii. Priviți la o imagine și veți vedea cu toții portretul sau relieful esențial! Mai contează oare înșiruirea pixelilor ce o formează? Ca geneză de imagine DA, dar ca judecată de privire NU.
Ionel-Valentin Vlad v-a fost contemporan, coleg și conducător. În câtă comuniune cu dânsul ați trăit știe doar Bunul Dumnezeu și sufletele dumneavoastră în momentele de sinceritate, pe care nu vi le puteți refuza. Să nu vă mire ce vă spun acum! Și mie mi-a fost și contemporan, și coleg, și conducător. Contem­poran nu pentru că formal câteva zile de viață ale vrednicului Ionel-Valentin
s-au suprapus peste câteva zile ale nevrednicului Teodor, ci pentru că am trăit plenar timpii petrecuți laolaltă. Au fost multe săptămâni în acești ultimi ani ai săi de viață în care convorbirile noastre telefonice depășeau granița zecilor de minute. Dar, mai ales, au fost momentele cele înălțătoare la care participam ca spectatori activi sau chiar actori. La adunările generale ale ASTREI, la simpozioane și conferințe diverse, la ceremonii festive… L-am propus și susținut spre a obține cea mai mare onoare ce se poate acorda oamenilor de valoare de către o administrație județeană – Cetățean de Onoare al Județului Maramureș. Ca membru al Adunării Eparhiale, l-am recomandat Episcopiei noastre și a fost învrednicit cu medalia «Crucea Voievodală Mara­mu­reșeană», la mănăstirea Moisei.
În calitate Doctor Honoris Causa al Universității de Vest «Vasile Goldiș» Arad – titlu cu care am fost recompensat pentru merite culturale, organizatorice și științifice – am pledat pentru ca academicianul Vlad să fie următorul merituos pe o astfel de listă super­ono­rabilă, în care, prin forța împrejurărilor, am ajuns amândoi «colegi de comunitate academică» cu Ștefan Hell ce avea să fie uns ulterior cu Premiul Nobel. Sunt câteva co-incidențe dar incidența este un termen important din domeniul luminii. Să fii specialist în lumină, să poți să ocrotești lumina, să o scoți de sub obroc, s-o ajuți să se răspândească, să crească și să înflorească, să pulseze și să impresioneze, să vegheze și să genereze alte lumi luminoase… ce poate fi mai frumos în viață?!
Revenind la ideea de vector, căci tema vectorialității mă fascinează în aceeași măsură ca și cea a tropismelor esențiale (geotropisme, heliotropisme, antropotropisme, stereotropisme), voi spune că academicianul Ionel-Valen­tin Vlad și-a înscris destinul pe o astfel de coordonată esențială în multe domenii și preocupări. Unele au fost relevate și de cei ce au glăsuit înaintea mea, altele se vor strânge, probabil, ul­terior în mărturisi sincere. Sloboziți-vă, fraților din fiorul cel mare ce vă cuprinde și rostiți cuvinte frumoase de pomenire. Căci e nevoie ca academicianul Vlad să primească în dar de la contemporanii și colaboratorii săi și o carte de logografie, dar și un album fotohagiografic. Și-i ducem lui, ocrotitorului de lumină, luminițele lumână­rilor noastre spre a-i fi calea deschisă acolo unde nu știu să fie decât o Împărăție de Lumină. Să-i iubim pe oamenii luminoși în viață, dar să le luminăm numele și cu gesturile noastre de suflet, așa cum îndemnatu-ne-au bărbații binemeritați ai Neamului Românesc din toate timpurile.
În încheiere, vă rog să primiți aceste cuvinte ca pe o mângâiere pentru fa­milie, o îmbărbătare pentru prieteni și o acreditare pentru eternitate. Iar spre a contextualiza și Centenarul pe care îl serbăm mai modest decât am crezut vreodată, voi spune precum academicianul Valeriu Braniște la mormântul lui George Pop de Băsești: «Fie-i memoria binecuvântată din genunche în genunche!».
Post-scriptum. Post-factum. Post festum
La inițiativa Președintelui Ionel-Valentin Vlad, am înființat la Baia Mare Centrul de Cercetare și Documentare al Academiei Române, în subordinea Filialei Cluj și Fondul Documentar al Academiei Române, ca structură distinctă pentru care am alocat cea mai frumoasă sală. Ne-a sprijinit cu cărți de la Editura Academiei și cu prezența sa la deschiderea festivă. Sala se va chema «Acade­mician Ionel-Valentin Vlad, preșe­dintele Academiei Române». O altă sală a fost botezată cu numele lui George Pop de Băsești. Suntem în curs de a finaliza o lucrare de excepție, unicat național, de circa 1000 de pagini intitulată «100 de ani de la Marea Unire. 100 de personalități maramu­re­șene care au făcut istorie». E vorba de acele biografii, care, într-un veac zbuciumat, au adus o importantă con­tribuție la dezvoltarea județului și pe care Maramureșul le-a așezat privilegiat în serviciul națiunii române. Șirul acestora începe cu George Pop de Băsești, «Bătrânul Nației», Preșe­dintele Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 și se încheie cu Ionel-Valentin Vlad, academician și Președinte al Academiei Ro­mâne, cel mai iubit dintre maramu­reșenii ultimelor decenii. Iată cum am gândit să cinstim memoria unui Vrednic al Nației”, a spus Teodor Ardelean în cuvântul său.

La final, dr. Teodor Ardelean a înmânat cele trei volume conținând eseuri ce au apărut la Baia Mare, în principal la rubrica „Biblioteca de idei” găzduită de „Gazeta de Mara­mureş”, în care 25 de articole sunt dedicate Academiei Române și spiritului academic, iar 10 personalității academicianului Ionel-Valentin Vlad.

 

 

Extras din curriculum vitae

Cu origini din Maramureşul Voievodal, Academicianul Ionel-Valentin Vlad s-a născut în 22 septembrie 1943 la Bucureşti.
A urmat cursurile Liceului „Ion Luca Caragiale” din capitală, iar în perioada 1961-1966 Facultatea de Electrotehnică şi Telecomunicaţii a Institutului Politehnic Bucureşti, audiind şi cursuri la Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii Bucureşti.

În perioada 1969-1970 şi-a continuat studiile în domeniul laserilor şi holografiei la Universitatea din Paris VI şi la CGE (Conférence des Grandes Écoles).
În anul 1972 a susţinut teza de
doctorat „Metode de prelucrare a informaţiei în holografia convenţională şi în timp real”, obţinând titlul de doctor inginer.
Şi-a început activitatea la de cerce­tare la Institutul de Fizică Atomică Bucureşti în cadrul Laboratorului „Metode optice în fizica nucleară”, realizând în anul 1968, împreună cu G. Nemeş, primul laser cu mediu activ solid din România.
A înfiinţat şi condus Laboratorul de holografie din cadrul Institutului de Fizică Atomică Bucureşti şi a fost atestat cercetător ştiinţific în cadrul acestei instituţii.
Între anii 1984-1989 a fost adjunct al şefului Secţiei laseri din cadrul Institutului Central de Fizică.

După 1990 a devenit cercetător ştiinţific principal şi şef al Laboratorului optică neliniară şi informaţională din cadrul Institutului Naţional de Fizică a Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei. A fost vicepreşedinte al Consiliului ştiinţific din cadrul Institutului de Fizică Atomică şi codirector al Centrului Român de Excelenţă în Fotonică.
Activitate universitară
A fost profesor asociat la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Fizică.

A fost profesor invitat la:
- Chiba University din Japonia;
- Centro de Investigaciones en Optica Mexic;
- Universitá „La Sapienza” din Roma.

A ţinut prelegeri la prestigioase universităţi din întreaga lume:
- Stanford University (USA);
- Imperial College (Londra, Marea Britanie);
- Max-Planck Institut für Quantenoptik (Garching, Germania);
- University of Oxford (Marea Britanie);
- Eidgenössische Technische Hochschule Zürich (Zürich, Elveția);
- Phys. Tech.Institute A.F. Ioffe (Sankt Petersburg, Rusia);
- Universität Erlangen (Nürnberg, Germania);
-  International Centre for Theoretical Physics (Trieste, Italia);
- Universita „La Sapienza” din Roma;
- US Air Force Res. Lab Hanscom (Boston, USA);
- Forschungszentrum Karlsruhe (Germania);
- Ecole Normale Superieure de Cachan (Franţa).
Cercetare ştiinţifică
Rezultatele cercetărilor sale în domeniul holografiei, prelucrării optice a informaţiei, opticii nelineare, opticii cuantice, nanofotonicii şi instrumentelor de măsurare cu laseri au fost prezentate în peste 175 de lucrări ştiinţifice, peste 220 de lucrări comunicate la manifestări ştiinţifice şi concretizate în trei brevete de invenţie dintre care unul acordat în S.U.A.

Este autor sau coautor a numeroase cărţi, dintre care amintim:
- „Introducere în holografie” (1973);
- „Prelucrarea optică a informaţiei” (1976);
- Tratatul „Stimulated Brillouin Scattering, Fundamentals and Aplications” (Londra 2003);
- „Studies in Modern Optics” (2008);
- „Proceedings SPIE” (8 volume publicate în USA 1994-2013).
Demnităţi şi funcţii
A îndeplinit funcţii importante în domeniul cercetării ştiinţifice şi editării lucrărilor cu caracter ştiinţific, astfel:
- Editor-şef al revistelor „Proceedings Romanian Academy, Seria A” şi „Romanian Reports in Physics”;
- Membru al Societăţii Române de Fizică;
- Preşedinte al Secţiei de optică electronică cuantică a Societăţii Române de Fizică;
- Membru al Societăţii Americane de Optică;
- Membru al Societăţii Europene de Fizică;
- Membru al Societăţii Europene de Optică;
- Membru al Societăţii Internaţionale de Inginerie Optică;
- Vicepreşedinte fondator al SPIE (Society of Photographic Instrumentation Engineers) din România;
- Membru al Colegiului Consultativ pentru Cercetare şi Dezvoltare şi preşedinte al Comisiei de fizică;
- Vicepreşedinte al Comisiei de granturi a Academiei Române;
- Fellow of the Optical Society of America (1978);
- Fellow of The Institute of Physics, Londra (1999);
- Fellow of The International Society for Optical Engineering (2007).
Distincţii
Pentru meritele sale excepţionale în activitatea pe care a desfăşurat-o a fost distins cu premii şi înalte decoraţii astfel:
- 1978 - Premiul „Traian Vuia” al Academiei Române;
- 2005 - Premiul şi medalia „Galileo Galilei”, conferite de Comisia Internaţională de Optică;
- 2008 - Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler;
- 2013 - Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler;
- 2014 - Ordinul „Coroana României” în grad de Comandor”.

(Textul de mai sus conține anexa HCJ nr. 190/26.11.2014)
 

 


„M-am simțit ca în fața unui stroboscop magic, în care anumite iluminări esen­țiale nu lasă loc vorbelor gratuite, de conjunctură, pe care, de regulă, le folosim convențional la momente de acestea. În schimb, minutele acordate mie de vicepreședintele Vlad au cân­tărit enorm în balanța generală a trăirilor mele și de aceea pot să spun și acum cu sinceritate totală că din acel moment l-am admirat, l-am iubit și l-am venerat pe academicianul Ionel-Valentin Vlad”.
Teodor Ardelean