Șocul ideologic mondial

Presa occidentală europeană se vede foarte preocupată de o bună bucată de vreme, în multe articole, de reexplicarea trecutului istoric al lumii, de dinamismul zvăpăiat al politicii contemporane (mai mult sau mai puțin corectă din punctul de vedere al unora) și foarte insistent de configurația geopolitică a viitorului, legată și ea, din păcate, de teoria șocurilor dintre culturi și civilizații. Noi l-am ales însă pe cel al ideologiilor privind pacea și fericirea paradisiacă a lumii sub egida mai multor congrese laice și „corect politice”.

„Nu am văzut de la crearea vetrei națio­nale evreiești și a statului Israel o atare tensiune între entitatea sionistă și Rusia. Suntem martorii unei basculări, a unei răsturnări a geopoliticii mondiale care clarifică cert alianțele și cele două tabere care se confruntă. Și e foarte clar că Rusia și Israelul sunt aceste două tabere beligerante opuse. Or, această con­fruntare care există și se anunță din ce în ce mai acută este semnul unei profunde dinamici istorice.
De fapt, într-ade­văr trăim azi aproape un al Treilea Război Mondial care se desfășoară sub forma unei bătălii ideologice care nu-și spune niciodată des­chis numele, ascunzându-se sub masca grosolană a așa-zisului «șoc al civili­zațiilor».
Adevăratul război nu opune însă o lume occidentală iudeo-creștină uneia musulmane. El opune o lume sub pilotaj israelo-american (de fapt un ansamblu geopolitic grupând țările din NATO) și petro-monarhiile de obediență wahha­bită cu restul omenirii.

Trebuie să facem neapărat o distincție între Europa și Occident. Occidentul de care se vorbește azi este, de fapt, o cons­trucţie legată de această făcătură ideologică iudeo-creștină potrivită mai degrabă lumii anglo-saxone, thalassocratice, decât continentului european. Revoluția iudeo-protestantă a avut loc în Anglia secolului XII, care a transformat decisiv, mai ales cu ocazia celor două Războaie Mondiale, raportul acestei lumi anglo-saxone cu Europa conti­nentală. Ceea ce se cheamă azi Occi­dent nu e numai o construcție ideo­lo­gică, ci și politică, adică Uniunea Euro­peană și pandantul său geostrategic – brațul armat al Statelor Unite: NATO. Acest Occident contemporan are chipul lumii anglo-saxone care a cunoscut o expansiune economică și geopolitică împinsă înainte de un mesianism ve­terotestamentar care a însoțit și urmat Revoluția lui Olivier Cromwell (1599 – 1658).

Lumea occidentală este deci acest an­samblu ideologic-politic care a absorbit treptat vechea lume catolică greco-latină și pe cea germanică, și care în secolul XX nu mai poate fi calificată ca lume pur creștină din cauza moder­nismul materialist și revoluțiile ieșite din matricea mesianismului ateu care
l-au promovat, invadat și descompus progresiv. Este fondul de bază istorico-ideologic al alianței eclectic compusă din calviniștii albi care s-au raliat cu vechile țări catolice din continentul european. Wahhabiții și statul evreu, toți împărtășind apoi aceeași ideologie cuceritoare și inegalitară. Altfel spus, toți aparținem taberei veterotestamen­tare. O tabără care nu numai că a promovat războaie contra țărilor și po­poarelor mahomedane, ci și, actualmente, împotriva Rusiei ortodoxe și a Chinei prin politici de îndiguire și de stânjenire, factori de supratensionări internaționale. Statele rezistând acestei tabere înarmate cu doctrina «politicii corecte» și totalitariste, avatar al moș­tenirii iudaice în general și al mesianismului iudaic în particular, încarnate într-un manifest al destinului cu care se mândresc Statele Unite. Acestea for­mează o alianță geopolitică și econo­mică, așa zisul BRICS. Alianță multi­confesională paralelă, marcând Teoria șocului civilizațiilor.
Or, acestei Teorii i se opune cea a șo­cului ideologic între lumea veterotes­ta­mentară reprezentată de forțele wahha­bito-iudeo-protestante, în fața cărora se ridică un pol de rezistență geo­politică.

Ziarist, elitar și om politic – Randolph Churchill (fiul lui Winston Churchill) declara în 1956 că situația tensionantă din Orientul Mijlociu ar putea declanșa oricând un conflict armat. Eu, însă, nu cred că civilizația va merge șchiopătând spre un război... Al Treilea Război Mondial, dacă va avea loc, va fi foarte calculat și planificat la rece mai de­grabă, decât întâmplător. În același an, marele reporter britanic al revistei Times, Douglas Reed, scria referitor la această situație următoarele: «De fapt, Al Treilea Război a început când au încetat bătăliile în cel de-al Doilea. Și de atunci n-au încetat să continue ici colo, în întreaga lume. Nevoie mai fiind doar de o mică scânteie pentru a izbucni în tot restul lumii».

Premisele acestui Șoc pe care-l putem interpreta ca pe o manifestare a con­frun­tării între modernitate și tradiție, fuseseră identificate încă din 1947 de marele istoric britanic Arnold Toynbee, teoretician al istoriei și civilizației pe termen lung, care zice așa: «Atacul concentric lansat de Occidentul modern a inaugurat prezentul conflict între două civilizații. Se vede, de altfel, participarea lui la o mișcare încă mai amplă și mai ambițioasă prin care civilizația occidentală nu visează decât, cel puțin, încorporarea întregii umanități într-o mare societate unică și controlul a tot ceea ce umanitatea ar putea exploata pe pământ, pe mare și în aer datorită tehnicii occidentale moderne».
Și această încorporare a întregii umanități într-o mare societate unică se asociază cu o altă mișcare care vizează integrarea tuturor religiilor tradiționale pentru a le supune uneia singure în cadrul acestui ONU al Religiilor. Care este Congresul Mondial al Religiilor – Congress of the Leaders of World and Traditional Religions – iar acest proiect de subversiune și descompunere a creștinismului a început în secolele XVII și XVIII cu mișcarea sabbato-frankistă (a se vedea scriitorul Youssef Hindi în cartea Occident și Islam). Do­cument parvenit în secolul XXI în faza sa finală ca mărturie a declarației din 2012 a reprezentantului iudaismului la Congresul Mondial al Religiilor ra­binul așchenaz din Israel Yona Metzger și care sună așa: «Visul meu este constituirea a ceva similar cu ceea ce sunt Națiunile Unite pentru diplo­mați, vorba fiind despre unificarea credincioșilor, a demnitarilor din fiecare națiune și inclusiv a celor care n-au niciun fel de relație diplomatică într-olaltă».

Șocul programat deghizat în înfruntare religioasă, care ar trebui să ajungă în spiritul promotorilor la o conflagrație mondială oferind argumentul decisiv proiectului de unificare a religiilor sub egida acestei instituții mondiale: «Uma­­nitatea nu poate și nu trebuie să mai sufere conflicte religioase, sigura cale ducând la pace nu e alta decât uni­fi­carea universală a religiilor»”.

Acestea fiind jocurile profunde ale geopoliticii mondiale actuale de care ne asigură Jean Terrien.